MOTTO: „Am urmărit prea mult timp știrile! La ora 10 00 încep cursurile de rusă la Universitatea din București. Oricum, alte limbi străine nu se mai studiază dar rusa este obligatorie pentru obținerea cetățeniei. La capătul procesului de dobândire a cetățeniei, trebuie să dai un interviu în limba rusă. Mă pregătesc asiduu, nu vreau să rămân apatrid. Mai am probleme, nu deprind ușor alfabetul chirilic dar în general mă descurc. Filmele și publicațiile în limba rusă difuzate pe scară largă mă ajută enorm. De la universitate, după ce termin cursurile de limba rusă, îmi chem șoferul cu limuzina (o capodoperă, produsă integral în Federația Rusă, integral electrică, suntem în competiție doar cu China în acest domeniu) ca să ajung foarte rapid la Editura de Stat, aflată sub egida Asociației de Prietenie (am renunțat la "Româno - Rusă”, un anacronism, acum toți avem nevoie de cetățenia rusă). Cum am devenit directorul acestei edituri (singura dealtfel), este o poveste lungă, foarte frumoasă. La Kiev, pe teritoriul oblast Ucraina, parte a Federației Ruse, a avut loc un congres al spiritualității ruse, în noul context, post-război. Am participat și am avut chiar o discuție cu Vladimir Putin. Acesta a spus că pe teritoriul oblast România trebuie să cunoaștem mai bine cultura rusă și binefacerile ei.” (O ZI DIN TIMPUL OCUPAȚIEI, Radu Carp, ADEVĂRUL. ro, 9 mai 2024)

......................................................................................

Și cum stăteam eu așa și cujetam, numai ce-mi pică sub ochi un material al reputatului Radu Carp, filosof, professor (da, așa, cu doi „s”, m-am întrebat și eu de ce) la Facultatea de Științe Politice a Universității din București (FSPUB). Dar ce zic eu material... ci, mai degrabă, un text extraordinar, de-o fantezie debordantă, adică un fel de „Alice (se citește cum se scrie, n.n.) și tancuri în Țara minunilor”, un basm fermecător ca mai toate basmele pentru adulți. Producția se numește O ZI DIN TIMPUL OCUPAȚIEI și relatează, cu o mare delicatețe, cum trăiește Radu Carp, fericit și rumen la față, în timpul unei prezumtive ocupații rusești, în secolul XXI.

Pentru că, în povestea lui, atât de reușită, domnul Radu Carp, care are în cur viermele cățărării pe scara socială, iar din când în când viermușul cel neliniștit îl mai stimulează în aspirațiile sale ascensionale, ajunge director al Editurii de Stat, singura din țară (asta pentru că, oricât s-a învârtit și s-a sucit scriind povestea, nu s-a putut băga pe sine-însuși, așa persoană importantă, într-un rol mai mic! Doar el e filosof, și ego-ul său sturlubatic, nu i-a permis un rang inferior!). În același timp, George Simion este nominalizat ca secretar de stat la ministerul rus al Propagandei, iar Adrian Severin devine membru al Academiei. Astea sunt veștile bune.

Sigur, sunt și vești nasoale: Traian Băsescu, un mare patriot și un băiat cinstit și bun să-l pui la rană, „a fost dat dispărut de câteva decenii în colonia penitenciară «Ursul Polar»...” (așa sună comunicatul oficial, dar eu mă îndoiesc că a dispărut, cred, mai curând, că a dat acolo de tărie cât cuprinde și de cuburi de gheață fără număr, numai bune să le adaugi în pahar și că a trăit fericit și cu nasul roșu până la foarte adânci bătrâneți...) iar un alt mare român patriot, fostul președinte Klaus Iohannis s-a prăpădit în Siberia (aici, ce să zic! era și de așteptat... că dracu’ a mai văzut ficus supraviețuind la minus 45 de grade! și cine l-a pus să se ducă tocmai în Siberia la schi?). Ni se dau ei doi ca exemple, săracii, deoarece doar ei ce-au mai ținut piept invaziei barbare rusești! Însă, ghinion! până la urmă, în poveste, Europa este ocupată în întregime... că și Scutul, cât e el de Scut, cât ar fi putut să se împotrivească?

O veste bună, totuși, în afară de faptul că Radu Carp conduce Editura de Stat, este și aceea că acum avem viză Schengen îmbunătățită, adică putem călători liber de la Lisabona la Vladivostok!

..........................................................................................

Nu vă mai plictisesc cu alte amănunte. Coborând cu picioarele pe pământ, vreau să vă spun că textul este atât de slab, atât de infantil și de lipsit de umor încât încep să mă întreb: totuși, unde ne sunt filosofii? Cu ce se mai ocupă ei, în afară de faptul că dau în gropi? Sau cât de filosof poate să fie unul care scrie această compunere de clasa a patra și-un semestru... pardon, și-un modul de clasa a cincea?

Ce să vă mai spun... cu ocazia vizitării paginii domnului Radu Carp, pagină garnisită cu toate corectitudinile politice imaginabile, am aflat și un alt lucru îmbucurător: că volumul RĂZBOIUL DIN UCRAINA- UN CONFLICT REGIONAL CU EFECTE GLOBALE, adică isprava renumiților Sorin Bocancea&Constantin Ilaș, lucrare din care am aflat cu bucurie anul trecut că sunt „vector al propagandei ruse”, zburdă în continuare, nepriponit, pe NET, putând fi descărcat de oricine de pe platforma POLIS BOOKS. ro. Pentru că volumul „nu să vinde la public, dăcât să descarcă”... iar de vândut, se vând cărți polițiste la prețuri care să acopere, probabil, și efortul de a livra gratis, pe NET, listele cu „vectori”! O frumoasă întreprindere culturală marca: Universitatea „Petre Andrei” din Iași!