Începând de pe 21 mai președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu va mai fi nici măcar formal un președinte legitim.

Nici parlamentul și nici guvernul ucrainean nu mai sunt legitime după scoaterea în afara legii a mai multor partide politice, a închiderii arbitrare a mai multor instituții sau companii de presă și după persecuția generalizată a creștinilor ortodocși. Nu sunt prevăzute alegeri prezidențiale care să poată da un nou președinte legitim (măcar de formă!) țării de la nord-estul României și a Republicii Moldova, țară aflată de peste doi ani în război cu Rusia. Dar cei mai importanți responsabili ucrainieni, militari și civili, sunt în căutarea unui nou președinte (sau dictator) pentru Ucraina după ce Volodimir Zelenski va fi „exfiltrat” în Occident, în Florida – SUA cel mai probabil și pus sub protecția aliaților NATO.

Ucraina aflată pe buza dezastrului așteaptă arme noi și din ce în ce mai performante finanțate de colosalul ajutor votat în Congresul american, cu acordul lui Donald Trump, și confirmat de semnătura președintelui Joe Biden. Dar marea problemă a Ucrainei aflată în război cu puternica armată rusă pe un front de peste 1000 de km este lipsa dramatică a militarilor combatanți bine pregătiți. Recrutarea forțată a femeilor, adolescenților și a seniorilor nu reușește să recompună marea armată ucraineană pierdută pe front. Pierderile de vieți omenești sunt abisale, probabil peste 600 000 de morți și de trei ori pe atât răniți grav, dintre care mulți vor intra încet dar sigur pe lista morților. Mai multe surse, mai ales americane, confirmă aceste cifre sinistre.

Dar războiul cu Rusia trebuie dus până la ultimul ucrainean. Cel puțin până la alegerile prezidențiale americane din noiembrie 2024. Alegătorii democrați ai lui Joe Biden nu trebuie să afle înainte că Occidentul a fost înfrânt în Ucraina de Vladimir Putin. Protectorii occidentali ai Ucrainei și ai conducerii de la Kiev nu par preocupați peste măsură de dispariția armatei ucrainiene. Volodimir Zelenski citat de Washinton Post se plângea că nu-i mai ies la socoteală vreo 800 000 de ucrainieni în vreme ce dădea o cifră de doar ceva peste 30 000 de morți în războiul cu Rusia.

Armele americane și europene din ce în ce mai performante, capabile să lovească la distanțe din ce în ce mai mari în interiorul Rusiei, nu vor schimba mare lucru în războiul ucrainean. Dimpotrivă, acestea stimulează partea rusă să folosească la rândul ei arme din ce în ce mai performante, mai noi și mai distrugătoare. În plus, războiul ucrainean amenință să se extindă, în regiunea Odesa, în Transnistria și în Republica Moldova. România va deveni inevitabil mult mai direct parte din acest conflict extins. La fel războiul se poate extinde și în vestul Ucrainei, cu populație poloneză, cu orașul Lvov, care va angrena inevitabil Polonia. Mai pot fi atrase în conflict Belarus (de partea Rusiei) și țările baltice, Lituania, Letonia și Estonia. Kalingradul (fostul Könisberg al lui Immanuel Kant) poate deveni o miză importantă în războiul dintre Occident și Rusia.

Amenințarea cu folosirea arsenalului nuclear se aude din ce în ce mai des, mai ales din partea Rusiei care se simte agresată la ea acasă. De altfel Rusia a trecut recent la exerciții militare cu aceste arme. E în mintea tuturor sfârșitul tragic al ostilităților dintre SUA și Japonia, la încheierea celui de-al doilea război mondial, cu folosirea efectivă a acestor arme terifiante. Rusia deține și armele hipersonice care posedă o putere de distrugere nemaivăzută.

Niciodată din 1945 încoace pacea în Europa nu a părut mai îndepărtată. Și niciodată Europa nu a fost expusă la riscuri mai mari. Clasa conducătoare se dovedește din ce în ce mai deconectată de realitate și mai incapabilă să găsească alte soluții decât cele militare, mergând până la cele extreme.

România va intra începând din iunie într-un ciclu electoral complet care se va încheia la sfârșitul anului. Asta doar în cazul că acest ciclu electoral va fi dus la capăt. Cât de mult mai contează aceste alegeri când un război atât de întins și de nimicitor bate la usă? Vom avea un răspuns mai limpede  spre sfârșitul acestui an sau doar la începutul anului viitor.

Dreptul internațional instalat cu mare greutate după primul război mondial și mai ales după al doilea război mondial pare astăzi abandonat. Lumea bazată pe reguli (ale celui mai puternic) a luat locul dreptului internațional. Haosul în relațiile internaționale nu poate genera decât război și distrugere. Cât de departe se va merge în această direcție? Azi nimeni nu e în stare să răspundă credibil.

Ce se mai poate comenta? „Inter arma silent musae” (Pe vreme de război muzele tac). Inter arma silent leges – pare să fi fost varianta originală a lui Marcus Tullius Cicero. Adică atunci când vorbesc armele legile contează mai puțin.