„O convertire radicală a sistemului energetic la zero emisii de gaze este considerată de [Secretarul general al ONU Antonio] Guterres, Clubul de la Roma și IPCC (Comisia interguvernamentală pentru schimbările climatice) ca fiind o măsură esențială. Pentru a o realiza, sunt promovate, printre altele, digitalizarea extinsă și electrificarea.”

Antonio Guterres folosește aceeași formulare gravă cu privire la climă pe care au folosit-o în mod repetat Johan Rockström și alții în ultimii 20 de ani.[5] O convertire radicală a sistemului energetic la zero emisii de gaze este considerată de Guterres, Clubul de la Roma și IPCC (Comisia interguvernamentală pentru schimbările climatice)ca fiind o măsură esențială. Pentru a o realiza, sunt promovate, printre altele, digitalizarea extinsă și electrificarea, apreciază Jacob Nordangård, doctor în Studii de știință și tehnologi, într-o serie de analize pentru Pharos.org din care ActiveNews a publicat deja trei părți (vedeți la articole relaționate).

„Tehnologiile digitale pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la realizarea mai multor SDG [Sustainable Development Goals, obiective de dezvoltare durabilă] (încredere ridicată). De exemplu, senzorii, Internetul obiectelor, robotica și inteligența artificială pot îmbunătăți gestionarea energiei în toate sectoarele, pot crește eficiența energetică și pot promova adoptarea multor tehnologii bazate pe emisii reduse, inclusiv energia regenerabilă descentralizată, creând în același timp oportunități economice.”[6]

De asemenea, în diferite moduri, trebuie să fim convinși să reducem emisiile legate de transport. Potrivit IPCC, acest obiectiv poate fi atins prin creșterea costului combustibilului, prin utilizarea în comun a mașinilor „inteligente” și prin managementul lanțurilor de aprovizionare. Alte metode, cum sunt munca la distanță și digitalizarea, au putut fi testate pe scară largă în contextul lockdown-urilor cauzate de COVID-19. Totuși, în timpul primei faze a pandemiei, această măsură a avut doar un efect pe termen scurt asupra emisiilor. Pentru ONU, acest lucru indică faptul că sunt necesare măsuri mai stricte pentru atingerea obiectivelor.

Încă din 2010, Fundația Europeană pentru Climă, condusă de Jules Kortenhorst (fostă McKinsey și Royal Dutch Shell), a prezentat raportulStrategia 2050 Comisarului european pentru Acțiunile climatice de atunci, Connie Hedegaard.

Scopul a fost de a susține obiectivele UE în materie de climă și energie și reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 80–95% până în 2050. ECF [Fundația Europeană pentru Climă] a fost înființată în 2008 de către opt fundații americane pentru a „determina luarea unui angajamentul politic și conștientizarea situației de urgență globală” și pentru a crea o societate fără emisii de gaze cu efect de seră.

Astăzi, fundația este finanțată, printre altele, de Stiftung Mercator, Rockefeller Brothers Fund, IKEA Foundation, Growald Family Fund și Bloomberg Philanthropies.

Fostul comisar Hedegaard face parte în prezent din consiliul de administrație al Fundației Europene pentru Climă și este membră a unuia dintre foștii beneficiari ai ECF, Clubul de la Roma. Câțiva dintre membrii clubului, cum ar fi Anders Wijkman și Hans Joachim Schellnhuber, au deținut de-a lungul anilor funcția de consilieri.

În timpul Adunării Generale a ONU din 2021, a fost organizat un Dialog la nivel înalt pe tema energiei, cu 130 de lideri globali, care au stabilit o foaie de parcurs globală pentru furnizarea de energie cu scopul de a ajunge la emisii zero de dioxid de carbon până în 2050. Aceasta are legătură cu SDG 7 – „Energie durabilă pentru toți” – și cu îndeplinirea Acordului de la Paris.[7] Jules Kortenhorst, care este acum directorul Institutului Rocky Mountain, a fost unul dintre participanți. În cadrul întrunirii, au fost lansate și cinci rapoarte tematice despre modul în care se intenționează realizarea tranziției energetice [8].

Această strategie pledează pentru eliminarea treptată a utilizării cărbunelui până în 2030 în țările OCDE [Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică] și până în 2040 în alte țări. În același timp, se promite un acces universal la energie, un plan care pare greu (dacă nu imposibil) de implementat fără surse de energie fosilă. În 2020, cărbunele a reprezentat 27,2% din aprovizionarea cu energie, petrolul 31,2%, gazele naturale 24,7% și energia nucleară 4,3%, în timp ce sursele regenerabile de energie (inclusiv hidroenergie) au reprezentat doar 12,6%.

Fundația Rockefeller, care face parte din două dintre cele cinci grupuri de lucru ale ONU, și-a asumat totuși sarcina și a format, în legătură cu reuniunea ONU privind schimbările climatice de la Glasgow (COP26) din noiembrie 2021, parteneriatul Global Energy Alliance for People & Planet („Alianța energetică globală pentru oameni și planetă”) pentru a promova obiectivul numărul 7. Alianța include și parteneri precum Banca Mondială, Jeff Bezos Earth Fund și Fundația IKEA.[9]

Potrivit Fundației Rockefeller (RF), țările bogate au cheltuit multe miliarde pentru a-și vaccina cetățenii și, în același timp, pentru a-și schimba economiile pentru a deveni mai digitale (ceea ce pentru RF este totuna cu a fi ecologic). Totuși, țările sărace au ajuns într-o situație grea și, prin urmare, au nevoie de „asistența binevoitoare” a Fundației Rockefeller. Scopul este de a ajuta țările în curs de dezvoltare să creeze proiecte energetice care pot fi „agregate, multiplicate și ajustate – pentru reducerea emisiilor de carbon, extinderea accesului la energie și crearea de locuri de muncă verzi”.

Metoda se axează în principal pe electrificare, eliminarea treptată a energiei fosile, utilizarea surselor de energie regenerabilă și crearea de rețele de distribuție mici (tehnologii de energie regenerabilă distribuită). Acest lucru trebuie realizat prin exploatarea potențialului inteligenței artificiale, al energiei solare și al bateriilor. În același timp, se promit milioane de noi locuri de muncă. Însă cât de realist este un astfel de plan rămâne de văzut (dacă sună prea bine pentru a fi adevărat, adesea chiar așa este).

La aceeași întâlnire, Alianța financiară de la Glasgow pentru Emisii Zero a fost creată sub conducerea trimisului special al ONU pentru Acțiune și finanțare climatică, Mark Carney. Este o persoană cu greutate în sectorul bancar, membru al Grupului celor 30, membru al consiliului de administrație al Forumului Economic Mondial, fiind, între 2013-2020, și șeful băncii centrale britanice Bank of England. Din conducere mai face parte fostul primar al New Yorkului Mike Bloomberg, filantrop și proprietar al Bloomberg Media Group.[10]

Grupul de directori este condus de Nili Gilbert (WEF Young Global Leader) de la Fondul David Rockefeller și printre membri sunt Larry Fink de la BlackRock, CEO-ul Bank of America Brian Moynihan și „purtătorul de arme” al lui Al Gore de la Generation Investment Management, David Blood.Această asociație reprezintă cele mai puternice forțe economice din lume și vedem încă o dată „la butoane” Forumul Economic Mondial, BlackRock și fundațiile Rockefeller.

Alianța s-a reunit pentru a „accelera decarbonizarea economiei globale”. Aceasta înseamnă o reformă a regulilor financiare pentru a sprijini tranziția către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon, eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, stabilirea prețurilor pentru emisiile de dioxid de carbon, planuri obligatorii de conversie și raportarea climatică pentru companiile publice și private.

Larry Fink scrie, în scrisoarea sa anuală în calitate de CEO, că „decarbonizarea economiei globale va crea cea mai mare oportunitate de investiții din viața noastră”. Acest plan include electrificarea extinsă și digitalizarea lumii.

În același timp, au fost efectuate pregătiri de către grupul de reflecție al Forumului Economic Mondial „Consiliul pentru viitorul global în privința tranziției energetice” și grupul de lucru Shaping the Future of Energy, Materials and Infrastructure („Construirea viitorului în domeniul energiei, materialelor și infrastructurii”). În primul grup, Jules Kortenhorst a fost președinte până în 2020 împreună cu reprezentanții Royal Dutch Shell, BlackRock și China National Petroleum Company. Al doilea grup include companii precum Bahrain Petroleum, BP, Chevron, Crescent Petroleum, Occidental, Petrobras, SaudiAramco, Shell Oil, Suncor și Total. Acestea sunt companii energetice care își bazează majoritatea operațiunilor pe exploatarea hidrocarburilor. Nu pare un lucru foarte probabil ca aceștia să renunțe voluntar la afacerile lor pentru a trece numai la dezvoltarea de soluții bazate pe energia regenerabilă.

În schimb, mulți analiști cred că se urmărește trecerea la o dependență mai mare de gazele naturale, fapt pe care îl pot valorifica companiile petroliere precum Royal Dutch Shell și țările producătoare de gaze naturale. Gazele naturale sunt considerate o soluție de tranziție. Trecerea de la cărbune la gaze naturale a avut loc atât în Statele Unite, cât și în Europa.[11]

Aceasta a însemnat, de asemenea, că Europa a devenit tot mai dependentă de gazele naturale din Rusia, deoarece energia regenerabilă nu îi poate satisface nevoile, în contextul în care tot mai multe centrale electrice pe cărbune (și centrale nucleare) sunt închise.

O componentă principală a tranziției o constituie electrificarea aproape a tuturor lucrurilor. Este, de asemenea, o parte a tranziției digitale, când totul trebuie interconectat, sistem în care consumul trebuie să poată fi măsurat și controlat cu ajutorul rețelelor electrice inteligente. Aceasta este o prioritate pentru Forumul Economic Mondial, punct care se reflectă în rapoartele lor privind tranziția energetică. Este un obiectiv urmărit și de ONU.

„Sunt necesare sisteme mai eficiente de colectare a datelor și aplicare a lor, care să fie deschise, fiabile și complete, pentru a accelera dezvoltarea eficientă a politicii, planificării și sistemelor energetice incluzive. Digitalizarea și tehnologiile Industriei 4.0 pot acționa, de asemenea, ca factori ai schimbării.” [12]

Este, de asemenea, vorba de construirea unei infrastructuri complet noi, care să permită dezvoltarea orașului inteligent cu „mobilitate partajată” și mașini autonome.

„Sunt vremuri interesante în care noile tehnologii le permit oamenilor să își regândească stilul de viață pentru a trăi într-un mod mai durabil și mai eficient. Mobilitate inteligentă. Apă inteligentă. Rețea inteligenta. Integrare inteligentă. Acestea sunt bazele orașelor de mâine, [baze] care sunt așezate astăzi.” [13]

În plus, este vorba de conectarea sistemului energetic la sistemul financiar. Se dorește ca noul sistem economic tehnocratic să se bazeze pe consumul de energie și pe creditele de dioxid de carbon. Ideea că acest sistem s-ar putea baza în întregime pe energia regenerabilă pare în prezent utopică și foarte puțin probabilă. În schimb, electrificarea și digitizarea sunt obiectivul principal.

Traziția sistemului energetic, împreună cu o arhitectură globală în domeniul sănătății și transformarea digitală constituie principalele priorități ale G20 în acest an. În timp ce COVID-19 a fost factorul declanșator pentru înființarea unui nou sistem de sănătate, războiul din Ucraina a adus pe tapet, într-un mod foarte clar, problema energetică. În plus, se ridică întrebarea cum vom face față unei crize alimentare iminente.

„Istoria nostră se află într-adevăr într-un moment de cotitură. Nu cunoaștem încă deplin amploarea schimbărilor sistemice și structurale care vor avea loc. Totuși, știm clar că sistemele energetice globale, sistemele alimentare și lanțurile de aprovizionare vor fi profund afectate.” - (Klaus Schwab, Summit-ul Guvernului Mondial, 2022 - Video în deschidere).

Jacob Nordangård, doctor în Studii de știință și tehnologie

Sursa: Pharos.org / Traducere: Irina Bazon

(Va urma)

Referințe:

[5] Expresia „puncte critice” a fost folosită prima dată de David Wasdell în raportul său „Beyond the Tipping point” („Dincolo de punctul critic”), coautor fiind Hans Joachim Schellnhuber.

[6] IPCC (2022), Climate Change 2022, Mitigation of Climate Change [„Atenuarea schimbărilor climatice”], Rezumat pentru factorii de decizie https://report.ipcc.ch/ar6wg3/pdf/IPCC_AR6_WGIII_SummaryForPolicymakers.pdf

[7] ONU (2021), Strategia globală pentru acțiunea accelerată SDG7 în sprijinul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și Acordul de la Paris privind schimbările climatice https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/hlde_outcome_-_sdg7_global_roadmap.pdf

[8] ONU (2021), Dialogul la nivel înalt pe tema energiei, New York, septembrie 2021, Rapoarte tematice https://www.un.org/en/hlde-2021/page/theme-reports

[9] Alianța Globală pentru Energie https://www.globalenergyalliance.org/

[10] De asemenea, membru al Comisiei Trilaterale și al Consiliului pentru Relații Externe.

[11] Rooney, Catherine (2021), „Modul în care se schimbă piața energetică din SUA”, Forumul Economic Mondial https://www.weforum.org/agenda/2021/06/energy-us-market-shift/

[12] Organizația Națiunilor Unite (2021), Raport tematic pe tema inovației, tehnologiei și datelor, Secretariatul Dialogului la nivel înalt privind energia 2021 https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/2021-twg_4-exesummarie-061721.pdf, Divizia pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale a Națiunilor Unite

[13] Forumul Economic Mondial (2018), „Vehicule electrice pentru orașe mai inteligente: viitorul energiei și al mobilității” https://www3.weforum.org/docs/WEF_2018_%20Electric_For_Smarter_Cities.pdf