Am tradus pentru cititorii ActiveNews un text excelent, scris de Dr. Mattias Desmet, lector în psihoterapie psihanalitică la Universitatea din Ghent, Departamentul de Psihanaliză și Consultanță clinică și recomandat de doctorul Robert Malone:

La sfârșitul lui februarie 2020, „satul global” a început să se cutremure din temelii. Lumea a fost pusă în fața unei crize rău prevestitoare, ale cărei consecințe erau incalculabile. În câteva săptămâni, toată omenirea a fost copleșită de povestea virusului – o poveste care se baza, fără îndoială, pe fapte. Dar care fapte? Am luat cunoștință pentru prima dată de „fapte” prin imaginile venite din China. Un virus a forțat guvernul chinez să ia cele mai draconice măsuri. Orașe întregi au fost puse în carantină, au fost construite în grabă spitale noi, iar persoane în costume albe au dezinfectat spațiile publice. Ici-colo, au apărut zvonuri că guvernul chinez totalitar a reacționat exagerat și că noul virus nu este mai rău decât gripa. Erau vehiculate și păreri opuse: că situația trebuie să fie mult mai rea decât părea, pentru că altfel niciun guvern nu ar lua măsuri atât de radicale. În acel moment, se considera că situația era încă departe de granițele noastre și nu puteam să evaluăm încă întreaga ei amploare.

Până în momentul când virusul a ajuns în Europa. Apoi am început să înregistrăm numărul infectărilor și al deceselor. Am văzut imagini cu camere de urgență supraaglomerate în Italia, convoaie de vehicule ale armatei care transportau cadavre, morgi pline cu sicrie. Oameni de știință renumiți de la Imperial College au prezis, siguri pe ei, că, fără măsurile cele mai drastice, virusul ar cauza zeci de milioane de morți. În Bergamo, sirenele răsunau zi și noapte, reducând la tăcere orice voce din spațiul public care îndrăznea să pună la îndoială narațiunea care creștea în amploare. De atunci, povestea și faptele au părut să se contopească, iar incertitudinea a făcut loc certitudinii.

Inimaginabilul a devenit realitate: am asistat la modul cum aproape toate țărilor de pe planetă s-au mobilizat brusc pentru a urma exemplul Chinei și a plasa populații uriașe în arest la domiciliu de facto, situație pentru care a fost inventat termenul de „lockdown”. [Planeta] a fost cuprinsă de o tăcere ciudată – de rău augur și „eliberatoare” în același timp. Cer fără avioane, artere de trafic fără vehicule; miliarde de planuri și dorințe individuale au fost curmate. În India, aerul a devenit atât de pur încât, pentru prima dată în 30 de ani, în unele locuri, Himalaya a devenit din nou vizibilă la orizont.

Nebunia nu s-a oprit aici. Am asistat și la un transfer remarcabil de putere. Virologi „experți” au fost numiți, precum porcii [din „Ferma animalelor” a lui Orwell], – cele mai inteligente animale din fermă – pentru a-i înlocui pe politicienii care nu puteau fi de încredere. Aceștia au condus „ferma animalelor” furnizând informații corecte („științifice”). Dar acești experți s-au dovedit curând că au destul de multe defecte umane comune. În statisticile și graficele lor, au făcut greșeli pe care nici oamenii „obișnuiți” nu le-ar face cu ușurință. S-a mers atât de departe încât, la un moment dat, au socotit toate decesele drept morți de coronavirus, inclusiv persoanele care au murit, de exemplu, de atacuri de cord.

De asemenea, nici nu și-au respectat promisiunile. Acești „experți” au promis că „porțile libertății” se va redeschide după ce vom primi două doze de vaccin, dar apoi au inventat necesitatea unei a treia doze. Ca și porcii lui Orwell, au schimbat regulile peste noapte. Mai întâi, animalele au trebuit să respecte măsurile deoarece numărul de bolnavi nu putea depăși capacitatea sistemelor de sănătate („aplatizarea curbei”). Dar, într-o zi, toată lumea s-a trezit spunându-i-se că măsurile trebuie neapărat extinse pentru că virusul trebuie eradicat (anihilarea curbei). În cele din urmă, regulile s-au schimbat atât de des încât doar porcii păreau să le cunoască. Și nici măcar porcii nu erau atât de siguri.

Unii oameni au început să aibă suspiciuni. Cum este posibil ca acești „experți” să facă greșeli pe care nici măcar profanii nu le-ar face? Nu sunt ei oameni de știință, [experți] care au dus omul pe Lună și ne-au oferit Internetul? Doar nu pot fi atât de proști. Care este scopul lor? Recomandările lor ne duc, în continuare, în aceeași direcție: cu fiecare nou pas, ne pierdem și mai mult din libertăți, până când ajungem la o destinație finală în care ființele umane sunt reduse la un cod QR, într-un amplu experiment medical tehnocratic.

În acest mod au căpătat certitudine, în cele din urmă, cei mai mulți oameni. Au devenit foarte siguri. Dar în viziuni diametral opuse. Unii oameni au devenit siguri că avem de-a face cu un virus ucigaș, care va ucide milioane de oameni. Alții au devenit siguri că nu era vorba de nimic altceva decât de o gripă sezonieră. Alții au devenit siguri că virusul nici măcar nu există și că avem de-a face cu o conspirație mondială. Au fost și câțiva care au continuat să tolereze incertitudinea și să se întrebe: cum putem înțelege în mod corect ce se întâmplă?

* * *

La începutul crizei cauzate de coronavirus, am făcut o alegere – de a-mi exprima deschis poziția. Înainte de criză, țineam frecvent prelegeri la Universitate și am participat la conferințe academice în întreaga lume. Când a început criza, am decis intuitiv să vorbesc în spațiul public, dar, de data aceasta, fără să mă mai adresez lumii academice, ci societății în general. [Am decis] că voi vorbi și voi încerca să aduc în atenția oamenilor faptul că ceva periculos se întâmplă, reprezentat nu de „virusul” în sine, ci de frică și de dinamica socială tehnocratic-totalitară pe care aceasta o crea.

Eram într-o poziție potrivită pentru a avertiza cu privire la riscurile psihologice ale narațiunii coronavirusului. Mă puteam baza pe cunoștințele mele despre procesele psihologice individuale (sunt profesor la Universitatea Ghent, Belgia); pe doctoratul meu despre calitatea semnificativ de slabă a cercetării academice, ceea ce m-a învățat că nu putem lua niciodată de-a gata ceea ce ni se prezintă drept „știința”; pe masterul meu în statistică, prin care am reușit să pătrund dincolo de înșelăciunile și iluziile statistice; pe cunoștințele mele în materie de psihologia maselor; pe explorările mele filosofice cu privire la limitele și efectele distructive psihologic ale viziunii mecanicist-raționaliste asupra omului și a lumii; și, nu în ultimul rând, pe investigațiile mele cu privire la efectele vorbirii asupra ființei umane și, în special, la importanța uriașă a „discursului [întemeiat pe] adevăr”.

În prima săptămână de criză, martie 2020, am publicat un articol de opinie intitulat „Frica de virus este mai periculoasă decât virusul însuși”. Analizasem statisticile și modelele matematice pe care s-a bazat narațiunea legată de coronavirus și am văzut imediat că toate acestea supraevaluau dramatic periculozitatea virusului. Câteva luni mai târziu, până la sfârșitul lui mai 2020, această impresie a fost confirmată dincolo de orice dubiu. Nu a existat nicio țară, nici dintre cele care nu au intrat în lockdown, în care virusul să cauzeze numărul enorm de victime pe care le-au prezis modelele. Suedia a fost poate cel mai bun exemplu. Potrivit modelelor, cel puțin 60.000 de oameni ar fi urmat să moară dacă țara nu intra în lockdown. Nu s-a întâmplat asta și doar 6.000 de oameni au murit.

Oricât de mult am încercat (împreună cu alții) să aduc acest fapt în atenția societății, [efortul meu] nu a avut un mare efect. Oamenii au continuat să creadă narațiunea. Acela a fost momentul în care am decis să mă concentrez pe o altă temă, și anume pe procesele psihologice care se petrec în societate, fapt care putea explica de ce oamenii pot deveni atât de orbi și de ce au continuat să înghită o narațiune atât de absurdă. Mi-au luat câteva luni să realizez că ceea ce se petrecea în societate era un proces de psihoză în masă la nivel global.

(Va urma)

Dr. Mattias Desmet / Traducere ActiveNews de Irina Bazon