Tehnocrația se definea în 1938 drept „știința ingineriei sociale”. Acest articol ne ajută să înțelegem mai bine mecanismele implicate în această lume întunecată a manipulării maselor, intenționată și atent planificată. Lumea se află în prezent într-o stare de psihoză indusă, care se adâncește cu fiecare nou val de frică și de propagandă (editorul Technocracy News).

O traducere de Irina Bazon

Prezentarea video de 20 de minute de mai jos, „Psihoza în masă - Cum ajunge o întreagă populație să fie bolnavă mintal”, creată de After Skool și Academia de idei (Academy of Ideas),este o ilustrare excelentă a modului cum poate fi indusă psihoza de masă.

Psihoza în masă este definită drept „o epidemie de nebunie” care apare atunci când o „mare parte a societății pierde contactul cu realitatea și trăiește în iluzii”.

Un exemplu istoric clasic de psihoză în masă este vânătoarea de vrăjitoare care a avut loc în America și Europa în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când zeci de mii de oameni, majoritatea femei, au fost torturați, înecați și arși de vii pe rug. Ascensiunea totalitarismului în secolul al XX-lea este un exemplu mai recent de psihoză de masă.

Cel mai mare dușman al omului

După cum se menționează în video:

„Masele nu au însetat niciodată după adevăr. Ele resping dovezile care nu sunt pe gustul lor, preferând să idolatrizeze eroarea, dacă eroarea le seduce. Oricine le poate hrăni cu iluzii devine cu ușurință stăpânul lor; oricine încearcă să le risipiească iluziile este întotdeauna victima lor”.

Acest citat este atribuit lui Gustave Le Bon, un psiholog social francez renumit pentru studiul său asupra mulțimilor. Cartea sa Mulțimea: un studiu asupra minții populare analizează în detaliu caracteristicile mulțimilor umane și modul cum, atunci când sunt adunați în grupuri, oamenii tind să înlăture deliberarea conștientă în favoarea acțiunii inconștiente a mulțimii. În mod similar, psihologul Carl Jung afirma că:

„Nu foametea, nu cutremurele, nu microbii, nu cancerul, ci omul însuși constituie cel mai mare pericol pentru om, pentru simplul motiv că nu există o protecție adecvată împotriva epidemiilor psihice, care sunt infinit mai devastatoare decât cele mai grave catastrofe naturale.”

Când o societate alunecă în nebunie, consecințele sunt întotdeauna devastatoare. Jung, care a studiat psihozele în masă, scria că indivizii care alcătuiesc societatea afectată „devin infirmi din punct de vedere moral și spiritual”. Devin „iraționali, iresponsabili, emoționali, inconstanți și neserioși”.

Mai mult, o masă psihotică se va angaja în atrocități la care orice individ luat separat din grup nu ar consimți în mod normal. Totuși, cei afectați nu sunt conștienți de starea lor și nu pot recunoaște eroarea în ceea ce fac.

Ce anume cauzează psihoza în masă?

Pentru a înțelege modul cum o întreagă societate poate fi adusă într-o stare de nebunie, trebuie mai întâi să înțelegem ce anume o duce pe o persoană în această stare de nechibzuință. În afară de abuzul de droguri sau alcool sau a unor leziuni cerebrale, psihozele sunt de obicei declanșate de factori psihogeni, adică de influențe care își au originea în psihic.

Unul dintre cei mai comuni factori psihogeni care pot declanșa psihoza este un noian de emoții negative, cum sunt frica sau anxietatea, care aduc persoana într-o stare de panică. Atunci când sunt stăpâniți de panică, înclinația naturală este de a căuta alinare. O persoană rezistentă din punct de vedere psihologic se poate adapta înfruntându-și frica și, în cele din urmă, învingând-o.

Un alt mecanism de adaptare este o pauză psihotică. După cum se explică în video, o pauză psihotică nu înseamnă alunecarea în haos, ci mai degrabă o reordonare a lumii experiențiale într-un mod care îmbină faptele și ficțiunea, realitatea și iluziile, în așa fel încât se redobândește un sentiment de control, iar panica se atenuează. Fazele psihogene care duc la nebunie pot fi rezumate după cum urmează:

1. Faza de panică - Individul începe să perceapă lumea din jurul său într-un mod diferit și dezvoltă sentimente de frică. Există o amenințare percepută, indiferent dacă este reală, fabricată sau imaginată. Confuzia se amplifică întrucât nu poate găsi un mod de a-și explica rațional evenimentele ciudate care au loc în jurul său.

2. Faza de interpretare psihotică -Individul reușește să găsească o explicație pentru modul său anormal de a percepe lumea inventând o perspectivă ilogică, dar magică asupra realității. Este folosit termenul de „interpretare”, deoarece gândirea magică ajută individul să își diminueze starea de panică și să găsească din nou sensul. Totuși, interpretarea este psihotică, deoarece se bazează pe iluzie.

Așa cum un individ slab și vulnerabil din punct de vedere psihic poate fi condus la nebunie, la fel și grupurile mari de oameni slabi și vulnerabili pot aluneca în nebunie și gândire magică.

Totalitarismul este o societate construită pe iluzie

În secolul XX, am asistat la o ascensiune a totalitarismului, definit astfel de către profesorul și cercetătorul în domeniul studiilor religioase Arthur Versluis:

„Fenomenul modern al puterii totale a statului centralizat, combinat cu eliminarea drepturilor omului la nivel individual. În statul totalitar, există [două clase]: cei de la putere și masele obiectivate, victimele.”

Într-o societate totalitară, există două clase: conducătorii și condușii, ambele grupuri trecând printr-o transformare patologică. Conducătorii sunt ridicați la rangul de zei, poziție din care nu pot face nicio greșeală – o viziune care duce cu ușurință la corupție și la un comportament lipsit de etică –, în timp ce condușii sunt transformați în subiecți dependenți, ceea ce duce la regresie psihologică.

Joost Meerloo, autorul cărții „Violarea minții”, asociază reacțiile cetățenilor care trăiesc în state totalitare cu cele ale schizofrenilor. Atât conducătorii, cât și condușii sunt într-o stare de boală. Ambele categorii trăiesc într-o ceață a iluziilor, având în vedere că întreaga societate și regulile pe care se bazează au la bază gândirea delirantă/ blocată în iluzie.

Așa cum se menționează în video, doar persoanele aflate în amăgire regresează într-o stare infantilă de supunere totală și doar o clasă conducătoare ce se amăgește va crede că posedă cunoștințele și înțelepciunea pentru a controla societatea de sus în jos. Și numai o persoană amăgită va crede că o elită ahtiată de putere care conduce o societate aflată în regres mental va putea să aducă societatea într-o altă situație decât suferință în masă și ruină financiară.

Psihoza de masă care este totalitarismul se declanșează în rândul clasei conducătoare, deoarece indivizii din această clasă sunt captivați cu ușurință de iluziile care le sporesc puterea. Și nici o amăgire nu este mai mare decât aceea de a crede că pot și că trebuie – în fond, că sunt îndrituiți – să-i controleze și să-i domine pe toți ceilalți.

Indiferent dacă mentalitatea totalitară ia forma comunismului, fascismului sau tehnocrației, o elită conducătoare care s-a lăsat ademenită de propriile iluzii de putere se angajează apoi în îndoctrinarea maselor în spiritul propriei lor viziuni pervertite. Tot ce este necesar pentru a realiza această reorganizare a societății este manipularea sentimentelor colective.

Uciderea minții

„Menticidul” este un termen care înseamnă „uciderea minții” și constituie un mod de a controla masele prin uciderea sistematică a spiritului uman și a gândirii libere. Este un sistem prin care elita conducătoare imprimă societății propria viziune iluzorie asupra lumii.

O societate este pregătită pentru menticid prin inocularea deliberată a fricii. O modalitate deosebit de eficientă de a induce frica și panica ce produc psihoza este declanșarea unor valuri de teroare și nu contează dacă „teroarea” respectivă are cauze reale sau fictive. Tehnica declanșării valurilor de teroare poate fi reprezentată grafic ca un model de valuri care cresc în amploare, în care fiecare val de frică este urmat de o repriză de calm.

Rapoarte contradictorii, recomandări lipsite de sens și minciuni flagrante sunt lansate intenționat, deoarece sporesc confuzia. Cu cât o populație este mai confuză, cu atât starea de anxietate este mai mare, ceea ce reduce capacitatea societății de a face față crizei. Pe măsură ce slăbește abilitatea de a rezista în fața dificultății, cu atât sunt mai mari șansele dezvoltării unei psihoze de masă.

După o scurtă perioadă de calm, nivelul amenințării este din nou crescut, fiecare repriză de panică fiind mai intensă decât cea anterioară. Propaganda – informații false, menite să inducă în eroare – este folosită pentru a altera gândirea maselor și, cu timpul, devine tot mai lesne de controlat întreaga societate, pe măsură ce confuzia și anxietatea cedează locul gândirii magice și percepției psihotice prezentate drept „soluții” prin intermediul mass-media.

După cum se precizează în video, „confuzia favorizează alunecarea în iluziile totalitarismului”. Sau, după cum notează Meerloo în cartea sa:

„Dacă la logică se poate răspunde cu logică, în cazul ilogicii nu se mai poate [răspunde cu logică]. [Această situație] îi aduce în confuzie pe cei care gândesc logic. Marile minciuni și nonsensul repetate în mod constant apelează mai mult la emoțional (...) decât la logică și rațiune. În timp ce oamenii caută încă contraargumente raționale la prima minciună, exponenții totalitarismului îi asaltează cu o alta”.

Ascensiunea tehnocrației

Ceea ce diferențiază totalitarismul de astăzi de statele totalitare anterioare este tehnologia. Mijloacele de a inocula frica și de a manipula gândirea oamenilor nu au fost niciodată mai eficiente. Televiziunea, Internetul, smartphone-urile și rețelele de socializare sunt sursele de informații în vremurile noastre și este mai ușor ca niciodată să fie controlat fluxul informațiilor respective.

Algoritmii filtrează automat vocile rațiunii și ale gândirii logice, înlocuindu-le cu narațiuni ale fricii. De asemenea, tehnologiile moderne au puterea de a crea dependență, astfel încât mulți oameni se expun în mod voluntar operațiunii de spălare a creierului. Comentând cu privire la dependența omului de tehnologie, Meerloo notează:

„Fără răgaz, fără meditație, fără reflecție, fără conversații. Simțurile sunt încontinuu bombardate cu stimuli. Omul nu mai învață să pună lumea sub semnul întrebării. Ecranul îi oferă răspunsuri gata fabricate.”

Izolarea ca instrument de inducere a psihozei de masă

Pe lângă asaltul valurilor de panică și al propagandei, un instrument extrem de eficient pentru inducerea psihozei este izolarea. Când un om este lipsit de interacțiunile și de conversațiile regulate cu alți oameni, devine mai vulnerabil la înșelare din mai multe motive:

1. Persoana respectivă pierde contactul cu exemplele pozitive care pot aduce lumină în confuzie, cu modele de gândire și comportament raționale. Nu toți cad pradă încercărilor de spălare a creierului depuse de elita conducătoare, iar acești oameni îi pot ajuta pe alții să se elibereze din caruselul iluziilor. Pentru cel care se află în izolare, puterea modelului acestor oameni scade foarte mult.

2. Ca în cazul animalelor, comportamentul uman este semnificativ mai ușor de manipulat atunci când individul este ținut în izolare. După cum arată cercetarea pe animale, reflexele condiționate sunt dezvoltate cel mai ușor într-un laborator izolat, unde nu mai există stimuli care să diminueze îndoctrinarea.

Când vrei să îmblânzești un animal sălbatic, trebuie să îl izolezi și să repeți cu răbdare un anumit stimul până când este obținut răspunsul dorit. Oamenii pot fi condiționați în același mod. Izolați, confuzi și inundați de valuri de teroare, oamenii alunecă în nebunie pe măsură ce gândirea rațională este anulată și înlocuită cu gândirea magică.

Odată ce o societate ajunge captivă psihozei în masă, exponenții totalitarismului au libertatea să facă ultimul pas decisiv: pot oferi o soluție; o modalitate de restabilire a ordinii. Prețul este libertatea noastră. Trebuie să cedăm conducătorilor controlul asupra tuturor aspectelor vieții voastre, deoarece, dacă nu li se acordă control total, nu vor putea crea ordinea pe care toată lumea o dorește.

Această ordine este însă una patologică, lipsită cu totul de umanitate. Elimină spontaneitatea, care aduce bucurie și creativitate în viața noastră, cerând conformitate totală și ascultare oarbă.

Și, în ciuda promisiunii siguranței, o societate totalitară este, în mod inerent, bazată pe frică. Ea este construită pe frică și este menținută prin frică. Astfel, a renunța la libertate pentru siguranță și în schimbul sentimentului de ordine nu va face decât să ducă la și mai multă frică și anxietate, care au permis conducătorilor totalitari să câștige la început controlul.

Cum poate fi contracarată psihoza în masă?

Se poate împiedica totalitarismul? Și pot fi contracarate efectele psihozei în masă? Da, însă, așa cum pentru menticid se acționează pe mai multe căi, la fel trebuie să procedăm pentru a ne elibera de psihoză. Pentru a ajuta la însănătoșirea unei lumi bolnave, mai întâi trebuie să vă adunați forțele și să trăiți astfel încât să îi inspirați pe ceilalți să vă urmeze exemplul. După cum a remarcat Jung:

„Nu degeaba epoca noastră tânjește după o personalitate mântuitoare, care se poate emancipa din chingile psihozei colective și își poate salva cel puțin propriul suflet, care pentru ceilalți aprinde un far al speranței, dând mărturie că există cel puțin un om care a reușit să refuze identificarea fatală cu psihicul masei [și să se elibereze din acesta].”

În al doilea rând, trebuie să afirmați și să răspândiți adevărul – contranarațiunea la propagandă –, care să ajungă la cât mai mulți oameni. Întrucât adevărul este întotdeauna mai puternic decât minciuna, propaganda, pentru a avea succes, se bazează pe cenzurarea adevărului. O altă tactică este de a folosi umorul și ridicolul pentru a delegitimiza elita conducătoare.

O strategie propusă de Vaclav Havel, un disident politic care a devenit președintele Cehoslovaciei, este ceea ce se numește „structuri paralele”. O structură paralelă este orice fel de afacere, organizație, tehnologie, mișcare sau demers creativ care se desfășoară într-o societate totalitară, dar, din punct de vedere moral, se află în afara acesteia.

Odată ce sunt create suficiente structuri paralele, ia ființă o cultură paralelă care funcționează ca un „sanctuar” al sănătății într-o lume totalitară. Havel explică această strategie în cartea sa „Puterea celor neputincioși”.

Nu în ultimul rând, pentru a împiedica alunecarea în nebunia totalitară, trebuie întreprinse acțiuni sănătoase și raționale de cât mai mulți oameni. Elita totalitară nu stă cu mâinile în sân, limitându-se la a spera și a dori să își sporească puterea și controlul. Nicidecum. Ei iau în mod activ măsuri pentru a-și spori poziția. Pentru a se apăra, cei pe care ei doresc să îi controleze trebuie să fie la fel de activi și hotărâți în contraacțiunea lor pentru a-și recăpăta libertatea.

Toate acestea pot constitui o provocare puternică, în contextul în care oamenii din jur cedează psihozei colective. Însă, așa cum spunea odată Thomas Paine:

„Tirania, ca și iadul, nu este ușor de învins, totuși, avem această consolare: cu cât lupta este mai grea, cu atât triumful este mai mare.”

Sursa: technocracy.news. Publicat inițial pe blogul Doctorului Joseph Mercola.