Pe 15 august, Biserica prăznuiește Adormirea Maicii Domnului și mutarea ei cu trupul la Cer.

Sărbătoarea este numită în popor și Sfânta Maria Mare, pentru a o deosebi de cea din 8 septembrie, când e prăznuită Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică.

Evangheliile nu vorbesc despre obștescul sfârșit al Fecioarei Maria, dar aflăm detalii despre acest eveniment din tradiția Bisericii.

Scrierile Sfinților Modest, Patriarhul Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolelui și Ioan Damaschin, reconstituie ultimele clipe ale vieții pământești a Maicii Domnului.

Astfel, cu trei zile înainte de Adormire, Maicii Domnului i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, emisarul veștilor dumnezeiești.

Cel care o anunțase și că va aduce pe lume pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii, vine de data aceasta cu un mesaj de la Fiul ei: 

„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare".

Maica Domnului a primit vestea cu bucurie și seninătate. A urcat pe Muntele Măslinilor și s-a rugat fierbinte, ca odinioară Fiul ei înainte de a fi răstignit.

Apoi s-a întors acasă, a dereticat și a pregătit cele trebuincioase îngropăciunii.

În ziua sorocită, s-a auzit un vuiet puternic. Aduși pe nori, în chip minunat, Apostolii (cu excepția lui Toma) au venit să-și ia rămas bun de la cea care le fusese ca o maică bună.

Văzându-i, Fecioara s-a bucurat, și-a cerut iertare de la toți, s-a așezat pe pat și, rugându-se, și-a dat liniștită sufletul în mâinile Domnului și Fiului ei.

În acel moment, s-au auzit îngerii cântând, o mireasmă dumnezeiască s-a răspândit în tot locul, iar toți cei bolnavi și betegi din jur s-au vindecat minunat.

Apostolii au apucat patul cu trupul Maicii Domnului și, cu alai mare, s-au îndreptat spre Grădina Ghetsimani, unde era pregătit mormântul. Pe drum, mai marii iudeilor au asmuțit poporul să răstoarne patul.

Unul mai îndrăzneț s-a repezit, dar, în momentul în care s-a atins cu mâinile de patul cu corpul Fecioarei, acestea i-au fost tăiate de la cot de un înger cu o sabie nevăzută. Iudeul a căzut atunci în genunchi, cerându-și iertare și s-a vindecat prin minune.

Alaiul și-a urmat drumul până la Ghetsimani, unde Maica Domnului a fost îngropată. Vreme de trei zile, cei care au privegheat au auzit cântări dumnezeiești.

După trei zile, a sosit la mormânt și Toma Necredinciosul, ale cărui întârzieri au întotdeauna loc din rațiuni de pedagogie divină.

Acesta, plângând, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a-și lua rămas bun de la Maica Domnului. Dar mormântul a fost găsit gol, dovadă că Mântuitorul a luat alături de El, nu numai sufletul, ci și trupul Maicii Sale.

Sfânta Maria Mare, numită și Paștile de Vară, este una dintre cele mai dragi sărbători ale românilor. Multe mănăstiri și biserici poartă Hramul Adormirii Maicii Domnului, organizându-se aici pelerinaje impresionante.

An de an, la Nicula, la Putna, la Văratec, la Paltin-Petru Vodă, la Bistrița, la Frăsinei, sau la Techirghiol, sute de mii de oameni se adună pentru marele praznic.

Unii manifestă astăzi reținere să îi felicite azi pe cei care poartă numele Maicii Domnului. Este greșit.

Adormirea Maicii Domnului nu este un eveniment trist. Dimpotrivă, este un prilej de bucurie, deoarece  marchează mutarea la viața cea veșnică a celei care L-a adus pe lume pe Mântuitorul. Aici, ea stă de-a dreapta Fiului ei, bucurându-se veșnic de Slava Acestuia.

Așa se întâmplă cu majoritatea zilelor onomastice: ele prăzuiesc nu nașterea pe pământ, ci adormirea și nașterea în Ceruri a sfinților ale căror nume le purtăm. 

Acolo, în Ceruri, ei mjlocesc și se roagă pentru noi. Și, mai mult decât toți, Maica Domnului.

De aceea, urările de „La Mulți Ani” adresate astăzi celor ce poartă numele Maicii Domnului (Maria, Marian, Marin etc.) sunt cât se poate de binevenite.

VIDEO: Slavă pe opt glasuri la Adormirea Maicii Domnului, de Visarion Ieromonahul (+1844). Liviu Cruceru - Grupul „Nectarie Protopslatul”