ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Propaganda rusofilă susținută de antiromânul Mihai Silviu Chirilă în Republica Moldova, cu scopul de a convinge clerul și credincioșii basarabeni să nu părăsească Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove pentru a reveni la Biserica-Mamă reprezentată de Mitropolia Basarabiei, a stârnit revolta românilor de peste Prut. 

Iată mărturiile1 unor credincioși și preoți care au participat la conferințele susținute de Mihai Silviu Chirilă, la invitația IPS Petru Musteață, arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni2, și a IPS Marchel Mihăescu, episcop de Bălți și Fălești3 (ambele subordonate Patriarhiei Moscovei), mărturii culese de părintele Eftimie Mitra de la Schitul „Tuturor Sfinților Români” (județul Hunedoara), care a realizat și o interesantă analiză a contextului în care se desfășoară toată această campanie de denigrare și distrugere a românismului de dincolo de Prut (vedeți materialele video de la finalul articolului).

Mircea Sulă, licențiat în jurnalism, arheolog, consultant superior la Ministerul Culturii din Republica Moldova și consilier local în cadrul Primăriei Costești: „Am rămas pur și simplu șocat. Practic, domnul Chirilă a ridicat în slăvi Rusia, a spus că Mitropolia Basarabiei este necanonică și totodată a acuzat că toți preoții care trec la Mitropolia Basarabiei sunt necanonici. Când a fost întrebat cât de canonică este Biserica Rusă când promovează crima (pentru că războiul asta este) a spus că nu există un canon care să oprească această faptă. Totodată, a spus că Biserica trebuie să urmărească statul, motiv pentru care a fost întrebat dacă nu este logic, în acest caz, ca Biserica din Republica Moldova să se alăture Bisericii Române, fiind vorba de aceeași națiune. Dânsul a spus că, atunci când au venit rușii în 1812  în Basarabia, nu au găsit o biserică ortodoxă pe aceste meleaguri, de aceea ei au fost nevoiți să îi alipească pe creștinii de pe aceste teritorii, materialele video putând confirma cele spuse de domnul Chirilă. Ca etnic român din Basarabia, am rămas șocat, pentru că mă așteptam ca propaganda rusă să o ducă cei de la Kremlin, nu o persoană care vine de peste Prut, de unde aștepți doar susținere și intenția de a te aduce mai aproape de România, nu să te îndepărteze și să facă propagandă prorusă.”

Pr. Andrei Popa, parohul Parohiei Ortodoxe „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din satul Camencea, raionul Orhei: „Am fost prezent, pe data de 19 februarie 2024, la Mănăstirea Curchi, unde a fost prezent și domnul Mihai Silviu Chirilă, împreună cu soția, și a vorbit în fața preoților din Protopopiatul Orhei din cadrul Mitropoliei Moldovei. A spus multe neadevăruri, a adus unele învinuiri la adresa Bisericii Ortodoxe Române. A vorbit despre puterea care s-a instaurat în Basarabia, adică puterea țaristă și puterea sovietică, arătând că sunt lucruri benefice pentru țară, că rușii au făcut multe pentru noi, că românii au fost cotropitori, s-au purtat foarte urât cu Biserica din Basarabia, mai ales în perioada interbelică. A mai spus că Biserica din Basarabia s-a condus, în perioada interbelică, după statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost mare conflict, basarabenii au privit cu ochi răi nu numai administrația română, dar și Biserica Ortodoxă Română. Dânsul a interpretat istoria într-un mod care vădește propaganda ateistă sovietică, încât aveam impresia, la un moment dat, că e un personaj educat de organele sovietice ale NKVD-ului sau ale FSB-ului, mai bine zis. La un moment dat, preoții care eram acolo ardeam în noi în acele momente, pentru că aveam impresia că suntem în perioada sovietică și că un profesor de ateism vine și ne ține lecții de filosofie ateistă! Cred că toți care eram acolo am dezaprobat aceste idei. El a fost pentru noi un personaj străin ca gândire. Spunea că e din România, dar nouă ni se părea că vine de la Moscova, că e plătit de Moscova. Cunoaștem și noi istoria, așadar toate cele spuse de Chirilă nouă ni se păreau niște aberații. Una din afirmațiile lui Chirilă a fost aceea că popoarele din Balcani îi așteptau pe ruși ca eliberatori și, chiar dacă Patriarhul Constantinopolului în 1812 ar fi contestat luarea acestui teritoriu canonic dintre Nistru și Prut, nici grecii, nici bulgarii, nici sârbii, care atunci făceau parte din Patriarhia Constantinopolului, n-ar fi permis, pentru că aceste popoare erau loiale rușilor. Este un neadevăr istoric, pentru că, după ce s-a luat teritoriul dintre Nistru și Prut, 30-40 de ani moldovenii au trecut Prutul, fugind de sub stăpânirea rușilor, din Basarabia în Moldova, care se afla atunci sub suzeranitatea Porții Otomane. A mai spus că mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni este un binefăcător pentru noi, dar nu a amintit că a scos mitropoliții din Moldova și Țara Românească, pe Veniamin Costachi spre exemplu. A spus că acesta din urmă s-a retras singur, nu că a plecat sub baionetele rușilor. A mai afirmat că nu există niciun act istoric unde se spune că mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni ar fi fost caterisit de Patriarhia de Constantinopol sau că mitropolitul de la Iași ar fi fost împotriva răpirii acestui teritoriu canonic de către ruși. 

Mihai Silviu Chirilă a mai spus că, dacă o să trecem în Mitropolia Basarabiei, parohiile nu vor mai fi ale noastre, prezentând statutul Bisericii Ortodoxe Române. Dar Mitropolia Basarabiei are alt statut pentru parohii. Astfel, dânsul nu a amintit, din necunoaștere sau rea-voință, că parohiile din Basarabia au fost privatizate de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, condusă de Mitropolitul Vladimir, încă din 2002, atunci când a fost privatizată și biserica din Camencea. Astfel, domnul Chirilă ne-a avertizat că, dacă trecem la Mitropolia Basarabiei, vom fi niște argați, dar n-a spus că noi suntem deja niște argați aici, pentru că bisericile din Basarabia au fost privatizate, adică titlul de proprietate este pe numele Mitropoliei Moldovei!”

Gheorghe Diaconu, locuitor din Costești, raionul Ialoveni: „Am avut ocazia neplăcută de a cunoaște așa român-neromân, din cauza propagandei ce o duce în defavoarea României și în favoarea Rusiei. Avem și secvența video unde domnul Mihai Silviu Chirilă povestește istoric de unde au început toate dezbinările dintre noi, dar vrem să fim realiști și să discutăm istoria, exact așa cum este. Dumnealui a avantajat doar partea rusă, pornind din 1812, când noi am fost anexați. Domnul Chirilă a spus că noi am fost luați prin milă, pentru că nu aveam mitropolia noastră, patriarhia noastră, rușii au fost nevoiți să ne creeze condiții, ca să ne ia sub jugul lor. După anexarea din 1939, când am fost luați iar forțat, cu arma, când ne-au luat și bisericile, după spusele domnului Chirilă și atunci a fost totul canonic. Iar acum, când lumea benevol vrea să adere la Mitropolia Basarabiei, dânsul afirmă că acest lucru nu e canonic, spunând că preoții care fac această trecere devin necanonici. A spus multe lucruri rele despre România, ca de exemplu faptul că noi 200 de ani am fost cu rușii, iar cu românii doar 20 de ani și că avem mai multe trăsături, că ne asemănăm mai mult cu partea rusă, iar cu partea română nu avem nimic în comun. Păi, și în ziua de azi noi vorbim limba română și nu limba rusă, iar dacă mă duc în Moscova și vorbesc limba mea (despre care domnul Chirilă zice că e moldovenească, și nu română), de ce nimeni nu mă înțelege?! Îmi pare rău să aud atâta ură și să constat cum încearcă să ne facă să ne urâm noi între noi, românii. Chiar dacă așa a fost situația, iar noi am rămas o părticică a României în cealaltă partea a Prutului, mereu vom fi parte comună - și tradițională și spirituală - și trebuie să fim și pe latura bisericească de partea României.” 

Manipulări în stil KGB-ist

Dar cum își construiește, oare, Mihai Silviu Chirilă argumentarea privind canonicitatea Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove? Neavând niciun interes să cerceteze sursele istorice autentice, domnia sa apelează la subterfugii rușinoase, care îl descalifică în ochii compatrioților săi.

Astfel, într-un răspuns adresat părintelui Mihai Andrei Aldea4, M.S. Chirilă citează dintr-o carte bilingvă, al cărei titlu nu-l dezvăluie, pe motiv că nu cunoaște limba rusă. Tot fără a preciza sursa, domnul Chirilă oferă anumite informații care ar trebui, în opinia sa, să dovedească, fără echivoc, faptul că patriarhul Nicodim al României nu a avut niciun fel de obiecție față de raptul Mitropoliei Basarabiei:

„Aceasta este o carte de corespondențe între Patriarhia Rusă și Patriarhia Română pe care am găsit-o în Republica Moldova. Deși titlul este în limba rusă și, sincer să fiu, nu știu ce înseamnă, totuși cartea este bilingvă, este și în rusă și în română. Puteți s-o luați – fiind editată de Patriarhia Rusă – cu notă de inventar, adică să nu credeți neapărat ce spune aici Patriarhia Rusă. S-ar putea să nu fie adevărat, nu știu. Ar putea să fie adevărat. Dar, pentru că aveți aceste sentimente profund antirusești, ați putea considera că, fiind scrisă de Patriarhia Rusă, poate minte. La pag. 92, în partea de limba română a cărții, se zice așa:

«În mai 1945, Biserica Ortodoxă Română a fost vizitată de o delegație a Bisericii Ortodoxe Ruse condusă de episcopul Chișinăului și al Moldovei, Ieronim. Delegația avea poruncă de la IPS Mitropolit al Moscovei și al Întregii Rusii, Alexei, să discute cu sfințita ierarhie a BOR o serie de probleme esențiale ale relațiilor de reciprocitate dintre cele două biserici, incluzând problema de ordin teritorial și administrativ inclusă în chestiunea legată de soarta eparhiei din Chișinău. La 14 mai, la București, a avut loc discutarea acestor probleme cu PF Patriarh Nicodim al României. În urma acestei discuții, toate problemele au fost soluționate spre satisfacția reciprocă. Trebuie avute în vedere întâlnirile și convorbirile de lucru la nivel bisericesc înalt ce au urmat: vizitarea Bisericii Ortodoxe Ruse de către PF Patriarh al României Nicodim, în octombrie 1946, vizitarea Bisericii Ortodoxe Române de către PF Alexei în mai 1947. Ele au consolidat legăturile etc.»

Deci vedeți ce zice aici? În 1945, patriarhul de atunci al României nu a avut niciun fel de obiecție față de raptul, cum îl numiți dvs., Mitropoliei Basarabiei. Îmi pare rău să vă spun, dar din punct de vedere de drept și de drept canonic, lucrurile astea contează. Pentru că, dacă atunci nu s-au rezolvat, nu puteți veni dvs. să le rezolvați după 50 de ani, aruncând o țară întreagă în haos și o țară întreagă în schismă.” 

Făcând o minimă documentare (aflată la îndemâna oricui, de altfel), am constatat că lucrarea citată se numește „Restabilirea unității - Poziția Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la Mitropolia Basarabiei. Documente și materiale” și a fost publicată în 2012,  în 2000 de exemplare. În interior, titlul cărții apare scris și în limba română, lucrarea putând fi descărcată gratuit de pe site-ul Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove5. Din prezentarea editorilor, aflăm că „în culegere este reflectată activitatea Patriarhiei Moscovei și a Bisericii Ortodoxe din Moldova ca parte componentă a jurisdicției sale canonice, îndreptată spre lichidarea consecințelor schismei bisericești care a fost cauzată de crearea pe teritoriul Republicii Moldova a Mitropoliei Basarabiei.”

Totodată, am constatat că pasajul citat de domnul Chirilă este un fragment dintr-o scrisoare a Patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei adresată PF Teoctist, Patriarhul României, „cu expunerea patriarhiei Moscovei referitor la unele probleme de ordin istoric și bisericesc-canonic”.

Așadar, vorbim de o culegere concepută de Biserica Rusă, cu documente și materiale care „dovedesc” necanonicitatea Mitropoliei Basarabiei. Ce interes ar avea autorii unei asemenea lucrări să țină cu românii de peste Prut, care au fost rusificați forțat și mințiți sistematic că sunt „popor agresor”, așa cum amintește și Grigore Vieru în poezia „Scrisoare din Basarabia”: „În vremea putredă și goală/Pe mine, frate, cum să-ți spun,/Pe mine m-au mințit la școală/Că-mi ești dușman, nu frate bun.”

Așadar, intenția clară a lucrării este aceea de a perpetua aceeași propagandă și azi sau, mai bine zis, în special azi, când tot mai mulți credincioși își doresc să revină la Biserica–Mamă. 

Patriarhul Nicodim a refuzat punct cu punct cererile venite de la Moscova

Este cel puțin deplorabilă această tentativă de manipulare a credincioșilor români cu texte care susțin propaganda rusă, ascunzându-se, cu rea-intenție, adevărul istoric. Într-un articol6 semnat de istoricul Adrian Nicolae Petcu, Cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), se arată faptul că Patriarhul Nicodim a refuzat în mod constant să accepte programul sovieticilor, refuzând punct cu punct cererile venite de la Moscova:

„Toate aceste doleanțe le exprima patriarhul moscovit Alexei într-o scrisoare trimisă patriarhului Nicodim în mai 1945, adusă chiar de șeful unei delegații a Bisericii Ortodoxe Ruse, în persoana episcopului Ieronim al Chișinăului. Astfel, autoritățile sovietice, care erau fără nici o îndoială în spatele diplomației promovată de prelații ruși, avansau o politică maximală, cerând cât mai mult, în ideea că sunt cele care domină situația în timpul negocierilor, la care era delegat să participe chiar episcopul înscăunat la Chișinău de sovieticii care reveniseră în Basarabia. Evident că prezența lui Ieronim putea fi și un mijloc de intimidare la adresa reprezentanților ortodocși români, mai ales că se ceruse Patriarhiei Române întoarcerea la calendarul vechi și recunoașterea Mitropoliei Rutene de Cernăuți.

Fără nici o urmă de intimidare, patriarhul Nicodim îi răspundea omologului rus în cei mai diplomatici termeni bizantini, refuzându-i punct cu punct cererile venite de la Moscova. Iar pentru a-și acoperi refuzul, mai ales în problema calendarului, patriarhul Nicodim a consultat Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, acolo unde se decisese asupra acestei probleme în anul 1923. A fost probabil gestul îndrăzneț, dar de netăgăduit al patriarhului Nicodim, față de care rușii au trebuit să accepte. Aceasta a fost prima încercare în problema relațiilor cu Biserica Rusiei.

Evident că propaganda comunistă își îndeplinea rolul de alcătuire a unei imagini cât mai fructuoase a relațiilor dintre cele două părți bisericești. Iar de acest lucru se ocupa personal fie ambasadorul sovietic Kavtaradze de la București, care îl vizita permanent pe patriarhul Nicodim pentru a se îndupleca într-o relație mai apropiată, dar și prim-ministrul Petru Groza, care avea sarcina de a închega relațiile bisericești româno-ruse, în «virtutea tradiției».”

În ceea ce privește vizita nedorită la Moscova a Patriarhului Nicodim Munteanu, documentele arată că „cele două părți nu au atins obiectivele urmărite”: 

„Prin diverse artificii politice, precum șantajul cu pensionarea, în situația în care decretul era deja semnat, patriarhul a acceptat în cele din urmă ca în perioada 23 octombrie-6 noiembrie 1946 să meargă la Moscova. Din delegație făceau parte episcopii Nicolae Popovici al Oradiei, ca „reprezentant al Ardealului eliberat", Justinian Marina, ca „exponent al Bisericii de la granița de răsărit", preotul Ion Vască, președintele „Uniunii Preoților Democrați", ca exponent al clerului ortodox „democratic", medicul patriarhului și un translator. La Moscova nu puține au fost situațiile în care patriarhul Nicodim nu a acceptat să participe la anumite momente prevăzute în programul vizitei. A fost nevoie ca reprezentantul preoțimii democrate, Ion Vască, să intervină și să-l determine pe patriarh prin diferite tertipuri să accepte respectarea programului. Nicodim a acceptat să participe la Tedeumul săvârșit la Catedrala din Moscova, după sosire, iar în continuare l-a delegat pe episcopul Nicolae Popovici, cum a fost la sfeștania făcută în clădirea Ambasadei Române de la Moscova. Preotul Vască l-a amenințat chiar pe patriarh că îl va lăsa la Moscova dacă nu va accepta să slujească cu Alexei și să viziteze câteva biserici moscovite, conform programului. Mai mult decât atât, discuțiile purtate între cele două părți nu au atins obiectivele urmărite, acestea desfășurându-se la modul superficial.”

Însă propagandiștii sovietici avea tot interesul de a exploata la maximum acest eveniment, astfel că „gestul vizitării patriarhului moscovit avea să fie exploatat electoral foarte mult de Partidul comunist.”

Mărturia lui Corneliu Coposu despre „canonicitatea” vizitei Patriarhului Nicodim la Moscova: „Mitropoliții” erau, de fapt, agenți KGB, cu bărbi și mustăți false!

Iată, spre edificarea cititorilor, și mărturia lui Corneliu Coposu7 (surghiunit timp de 17 ani în temnițele comuniste), în legătură cu vizita din 1946 a Patriarhului Nicodim la Moscova. Acesta dezvăluie un episod uluitor, auzit chiar din gura Patriarhului Nicodim Munteanu, în biroul lui Iuliu Maniu, președintele PNȚ. Întors din vizita „canonică” făcută la Moscova, Patriarhul Nicodim a relatat că, după discuții purtate cu 16 mitropoliți ruși, în frunte cu Patriarhul Alexei, de-a lungul a două zile, la finalul ultimei întâlniri a realizat că își uitase rozariul în sala Sfântului Sinod, unde s-a întors cu pași repezi, dorind să-l recupereze. Intrând pe neașteptate, a fost șocat să constate că „mitropoliții” ruși se demachiau, dându-și jos bărbile și mustățile false. Desigur, cu toții erau agenți KGB: 

„Să vă spun o chestie, fiindcă a venit vorba despre Patriarhul Nicodim. Asta-i o chestie de senzație. Patriarhul Nicodim a fost invitat de Patriarhul Alexei al Moscovei la o vizită canonică oficială la Moscova. S-a dus, a avut acolo niște întâlniri, să zic canonice, au discutat probleme de administrație și de organizare și s-a terminat discuția, care, de altfel, a însumat prezența a aproximativ 16 mitropoliți ruși, în frunte cu Patriarhul Alexei. Ceea ce vă spun eu este auzit cu propriile mele urechi de la Patriarhul Nicodim. Am auzit-o în anul 1946. 

După ce s-au terminat discuțiile canonice, care au avut loc în sala Sfântului Sinod al Rusiei – de altfel, impresia a fost deosebită, pentru că la primirea Patriarhului României au participat o serie de fețe bisericești, iar anturajul a fost deosebit de bine pus la punct – Înalt Preasfințitul Patriarh al României a plecat, după ce a acordat acolada și sărutarea frățească celorlalte fețe bisericești, iar în ultimul moment și-a adus aminte că rozariul lui fusese uitat pe masă. Cu pași repezi s-a întors înapoi în sala de unde plecase și în momentul ăla i-a văzut pe mitropoliții care participaseră la discuții cum se demachiau, scoțându-și bărbile și mustățile.

Preasfințitul Nicodim Munteanu a fost atât de șocat, încât i-a spus domnului Maniu: «Domnule președinte, mulțumesc bunului Dumnezeu că nu m-a lovit damblaua. Am rămas cu gura căscată, am rămas înghețat, când am văzut că discutasem două zile, probleme de dogmatică, de apologetică, cu niște agenți ai KGB, care, după ce și-au terminat misiunea, s-au demachiat și s-au dus la treaba lor.» Sigur că erau bine informați în probleme teologice.”

Episcopul Marchel Mihăescu, un admirator declarat al lui Stalin:
„Le-a arătat românilor unde este țara lor!”

Ne putem lesne imagina cât de „canonice” sunt deciziile luate de agenții KGB costumați în arhierei! Prin aceleași mistificări, înșelăciuni și manipulări, serviciile secrete rusești se folosesc și azi de Biserica Chișinăului și a întregii Moldove, dar și de colaboratori ai acesteia, care au misiunea vădită de a contribui la schimbarea mentalității românilor de peste Prut. În acest scop, site-urile oficiale ale Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove promovează conferințele susținute în Republica Moldova de către d-nul Chirilă, alimentând o intensă campanie de propagandă antiromânească prin distribuirea acestora în spațiul mediatic. Dureros este faptul că protagonistul acestor acțiuni antiromânești este prezentat ca fiind român, fapt ce creează multă derută în sânul comunităților românești de peste Prut, deoarece domnul Chirilă susține că ierarhii Mitropoliei Moldovei manifestă bune intenții față de neamul românesc. Ne întrebăm, cât de bine intenționați sunt acești ierarhi, admiratori declarați ai lui Stalin (despre care se știe că a ordonat masacrul a mii de preoți și persecutarea Bisericii), așa cum se vădește a fi episcopul de Bălți și Fălești, Marchel Mihăescu 8? 

Redăm, spre edificarea cititorilor, un fragment dintr-un discurs9 al episcopului „român” Marchel, deranjat de activitatea Mitropoliei Basarabiei la Bălți, discurs în care acesta își exprimă cu un tupeu inimaginabil admirația față de „tătuca” Stalin, cel care „le-a arătat românilor unde este țara lor”:

„Cine ne învinovățește pe noi precum că am fi biserică ocupantă? Cei care, în 1918, au fost – după cum zic ei – poftiți, tare poftiți de moldoveni, încât le rupeau mâinile ca să vină în Moldova, pe atunci numită Basarabia, în «ospeție». Și ei au venit. Cu «nahaica» și cu mitralierele. Și au uitat să se întoarcă înapoi din «ospeție», până când nu le-a amintit Stalin. Dar le-a plăcut după cum se vede în Moldova, că peste un an după ce i-a petrecut Stalin, ei au venit iar în «ospeție», de data aceasta odată cu baionetele fasciste, ca tot Stalin peste trei ani să-i petreacă, arătându-le unde este țara lor!” 

În fața acestor dovezi de „românitate”, credem că orice comentariu este de prisos.


 
 
 
Note: