Se spune că orice creație artistică are un mesaj ascuns și chiar așa și este. Dar, nu întotdeauna ideea de a descoperi un secret a adus peliculei succesul de casă, ci o reclamă bine cumpănită. Nu despre aceste genuri de realizări vă voi vorbi, ci despre cele care nu poartă amprenta comercialului.

Să fim bine înțeleși. Eu nu condamn ideea de business, dar de multe ori genul acesta de filme falsifică realitatea, prezintă un trecut inexistent și promovează un viitor cel puțin dubios. Ați ghicit, este vorba despre Hollywood, dar, chiar și așa nu voi ocoli excepțiile. Oricum, va fi vorba despre filme nu neapărat noi, nici măcar obligatoriu anglofone, dar trebuie ca respectiva creație cinematografică să fi rămas în conștiința publicului pentru ceva. Un CEVA de care nu toată lumea a fost conștientă, deoarece mesajul subliminal este cel mai greu de identificat ca atare, cu toate că vei acționa în viață după aceea exact după schema filmului american "Inception".

A doua categorie de filme despre care vă voi vorbi va fi reprezentată de cele care au în centrul lor omul. Omul simplu, cu problemele sale existențiale, cu ceea ce face bine în viață sau cu ceea ce lasă moștenire spirituală. Dar, o introducere prea lungă este în dezavantajul mesajului articolului, așa că să purcedem la prezentarea filmelor. Repet, într-o ordine total aleatorie, fie ele alb-negru, color, mute sau 3 D, americane, daneze sau japoneze. 

Astăzi, despre filme care promovează scamatoria și iluzionismul și, deși din start asta presupune o înșelătorie, succesul unor Houdini sau Iosefini nu poate fi contestat de nimeni. Asta, deși Michael Caine o spune foarte clar. "Cât de prost poți să fii ca să vii, să știi că e o păcăleală, să plătești biletul și să mai și mai și aplauzi la sfârșit?" 

În Viena începutului de secol XIX, un scamator ambulant încearcă să schimbe cursul istoriei. Lucru perfect posibil într-un film american, cu atât mai mult cu cât respectarea istoriei nu are nicio legătură cu băieții de la Hollywood. Dar, asta nu trebuie să ne întristeze prea tare, pentru că Edward Norton este un mare actor, iar efectele speciale cel puțin pe măsură. O peliculă corectă din punct de vedere politic, dar nu puneți mare bază pe povestea care aduce un pic cu Cenușăreasa. Atâta doar că acum celebrul personaj al fraților Grimm este un bărbat sărac, dar resourceful, cum zic yankeii...

Un film realizat de celebrul Christopher Nolan, unul dintre puținii regizori care știu să împace comercialul cu creația în sine și care se bucură de binevenita apariție a lui Michael Caine într-un rol secundar, o voce din off care-l prinde foarte bine. Aici este vorba de o competiție între doi magicieni, cam cum a fost cea reală dintre Michael Jackson și Prince. Să spunem doar că pelicula oferă o surpriză în final, ceea ce este un bonus pentru un film american. Noutatea constă în explicarea sensului scamatoriei, pașii care trebuie urmați și rolul asistentei maestrului.

Am ales acest film în mod exclusiv pentru actorii săi și pentru efectele și surprizele sale, dar are limitele cunoscute ale unui film american care trebuie să distreze publicul înainte de toate. Un jaf, o manipulare prin televiziune, o prostie incomensurabilă, totul cu zâmbetul pe buze. Din acest punct de vedere, nu trebuie ratat. Dar, un sfat. În niciun caz să nu faceți greșeala de a vedea și continuarea...

Probabil, cel mai bun film pe această temă. De data asta, însă, ți se insuflă participarea pe scena reală a vieții a unui joc periculos pe care ești obligat să-l joci, deși ți se spune de mai multe ori că e doar pentru fun și că poți ieși oricând din joc. Dar, nu poți ieși, de fapt. Totul este real, totul este programat, totul este împotriva ta. Atunci, nu ai altceva de făcut decât să te lași prins în mrejele unui joc mortal. Michael Douglas este un mare actor și face aici unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale, care, din păcate, cuprinde și mizerii autentice de genul Basic Instinct.

 

Și acum, pentru că mă simt oarecum vinovat pentrul faptul de a vă fi oferit doar producții de peste Ocean, îmi fac mea culpa și vă recomand, off the record, un film norvegian. "King of Devil's Island", din 2010, care vă va arunca direct în lumea de copilărie a cărților lui Dickens și în vânătoarea celebrei balene Moby Dick. Pe scurt, un grup de băieți condamnați să efectueze ani buni de școală de corecție pe o insulă izolată, vor găsi soluția să lupte împotriva sistemului și, în final, să se revolte și să preia controlul asupra insulei. Efectiv, un film genial care nu poate fi comparat sub nicio formă cu peliculele americane de mai sus. Atâta doar că fiecare producție de acest fel are un anume rol și, de aceea, un anumit public. Deci, nu uitați de "Kongen av Bastøy", numele original al filmului.