ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe 29 septembrie, la Cimitirul Militarilor Români de la Rossoșka, Ambasada României la Moscova și Ministerul Apărării Naționale au organizat înhumarea rămășițelor a 345 de soldați români căzuți în bătăliile de la Cotul Donului și Stalingrad, din timpul celui de-al doilea război mondial.

De Ziua Armatei Române, în 2016, au fost înhumați 594 de militari, iar în august în acest an, alți 350 de eroi căzuți la Stalingrad și Cotul Donului. La inaugurarea cimitirului, din 2015, au fost înhumați 72 de ostași români.

La ceremonie a participat o delegație reprezentând puterile statului român: Administrația Prezidențială (consilierul de stat Constantin Dudu Ionescu), Parlamentul României (senatorul Titus Corlățean și deputatul Bogdan și Ionel Rodeanu), Ministerul Apărării Naționale (secretarul general Codrin Munteanu) și Ministerului Afacerilor Externe (directorul Cornel Ionescu), alți reprezentanți de la Secretariatul General al Guvernului, MapN-ONCE, MAE. Au participat și mai mulți atașați militari străini acreditați în Rusia (Germania, SUA, Marea Britanie, Franța, Spania, Norvegia, Finlanda, Polonia ș.a.), a scris ambasadorul României la Moscova, Excelența Sa Vasile Soare.

După citirea mesajelor oficialităților române, a urmat o slujbă de pomenire oficiată de către preotul militar român Laurențiu Tuță, cu binecuvântarea PF Patriarh Daniel, după care fiecare membru al delegației române „a dat pământului” spre odihnă câte un sicriu cu osemintele militarilor români, iar toți cei prezenți au presărat țărână peste sicrie-pământ adus special din Țară pentru această ceremonie. 

Din păcate, însă, ceremonia nu a mai fost onorată de prezența oficialilor ruși, ca la precedentele ceremonii,  deși ambasadorul român a făcut invitații în acest sens. Ion Cristoiu a scris pe blogul său că decizia autorităților rusești a fost invocat numele vicepremierului Dmitri Rogozin, care s-ar fi opus. 


Excelența Sa, domnul Vasile Soare, a menționat sprijinul unui cleric al Bisericii Ortodoxe Ruse, precum și al directorului adjunct al Asociației „Voenîe Memorialî” (trad.Memoriale Militare), structura rusă abilitată pentru colaborarea cu alte state în materie de comemorare și morminte de război. 

„Am fost însă foarte mâhnit să constat că partea rusă a fost reprezentată oficial la ceremonia noastră din acest an la un nivel destul de scăzut – acela de șef serviciu în Administrația regională Volgograd, care a avut doar mandat de prezență. Mai mult, deși am solicitat din timp, conform uzanțelor, gardă de onoare, militari pentru a purta coroanele și orchestră, partea rusă nu a răspuns solicitărilor noastre, noi purtând singuri coroanele, fără gardă de onoare, adaptându-ne situației. Desigur, în momentul acela nu am putut să nu-l invidiez pe omologul meu-ambasadorul F.Ruse la București-care la ceremoniile pe care Domnia Sa le organizează pentru păstrarea memoriei soldaților sovietici oriunde în Țara Românească este însoțit, după caz, de un primar, un președinte de consiliu județean, un prefect sau reprezențanți ai acestora, care de fiecare dată depun și coroane din partea instituțiilor lor (a se vedea pe site-ul ambasadei ruse). Consider că este normal, dar și creștinește, românii înțelegând că memoria celor căzuți în război, fie ei români, ruși sau de altă naționalitate, trebuie să fie păstrată în demnitate. 
 
Ni s-a transmis că „ceremonia de reînhumare a militarilor români a stârnit reacții negative în rândul veteranilor de război și localnicilor din Volgograd” care consideră că „militarii români nu merită onoruri militare”. Pe acest fond, administrația Volgograd s-a limitat în a asigura delegației române doar mijloace de transport intern și aparatură audio la ceremonie. 

Timp de două zile, subsemnatul a fost asaltat pe timpul șederii la Volgograd de presa locală, care a solicitat Ambasadorului României în F.Rusă poziția față de „încercarea de rescriere a istoriei și de eroizare a militarilor agresori români care au atacat Stalingradul”, luptând alături de „Germania hitleristă” în al Doilea Război Mondial. Desigur că am acordat interviuri in care am expus deschis că înțeleg sensibilitățile locuitorilor din Volgograd, oraș care a fost distrus în totalitate în război, dar noi nu ne dorim decât să ne pomenim morții de război din Rusia, să le păstrăm memoria pentru că ei au acest drept, așa cum și partea rusă procedează în România cu militarii săi dispăruți, de altfel între cele două țări existând acorduri juridice semnate care reglementează activitatea aceasta. Am exprimat nedumeriri față de astfel de reacții din partea societății civile locale la 75 de ani de la război, făcând apel să nu politizăm astfel de momente ale istoriei recente comune. 
 

Am apreciat poziția dlui Vasilii Tolociko, directorul general adjunct al Asociației „Voenîe Memorialî” (trad.Memoriale Militare), structura rusă abilitată pentru colaborarea cu alte state în materie de comemorare și morminte de război (care ne-a acordat tot sprijinul în ultimii ani să ne găsim militarii căzuți pe front sau pe cei care au sfârșit în lagăre ca prizonieri de război). În discursul său la ceremonia noastră de la Rossoșka, dar și în alte ocazii a punctat că „militarii care au murit în războaie sau au căzut prizonieri nu mai sunt considerați inamici, ci sunt considerați victime ale războiului”, încercând să reducă nivelul de emoție existent la Volgograd. La fel de înțelegător a fost și reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse care a participat la ceremonia noastră, chiar ajutându-l pe preotul român la serviciul religios. 

În concluzie - la 29 septembrie 2017 am avut încă un moment înalțător la Rossoșka. În anii următori, va fi continuata activitatea de căutare, exhumare și reînhumare în acest Cimitir al militarilor români căzuți pe front în sudul Rusiei. Dumnezeu sa ne ajute! 
Dumnezeu să-i ierte și sa-i odihnescă pe toți militarii noștri căzuți la Stalingrad și Cotul Donului!”, a scris Vasile Soare.