ActiveNews continuă investigația asupra adevărului istoric, în ceea ce privește perioada tulbure din aniii interbelici. Motivul îl constituie recenta adoptare a unei legi care condamnă ca fascistă Mișcarea Legionară și despre care criticii afirmă că încalcă, printre altele, dreptul la liberă exprimare.

Ieri, ActiveNews a publicat un interviu cu istoricul Ilarion Țiu chiar pe această temă.

Astăzi revenim, dar cu un caz mai special. Practic, acesta demonstrează că una din temerile referitoare la această lege, respectiv îngrădirea libertății de exprimare,  este cât se poate de reală. Este vorba despre un tânăr istoric român, cunoscut mediilor academice, dar care se teme să-și facă public numele, tocmai pe motivul că ar putea fi interpretate drept delict de opinie.

Ȋn expunerea de motive, cei trei iniţiatori ai legii pentru modificarea Ordonanţei 21/2002 (Crin Antonescu, Andrei Gerea și George Scutaru) afirmă că: „Ȋn România, fascismul a luat denumirea de Mișcarea legionară sau titulaturi ale unor partide sub care aceasta a funcţionat până în ianuarie 1941 (Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Ţară)”. Analizând dovezile consemnate de istorie, există o sinonimie perfectă între legionari și fasciști? Poate fi pus semnul de egalitate? 


Evident că nu poate fi pus un semnal de egalitate între cele două orientări de dreapta. Fascismul a apărut într-un spaţiu motiva de nevoia de afirmare internaţională, de extindere teritorială, prin recurs la trecutul glorios al Romei antice. Însuşi Musolini era un ateu convins, în tinereţe de multe ori prin protestele la care participa cerând pedepsirea exemplară a Papei. Legionarismul în schimb a apărut pe fondul unei mişcări antisemite de o virulenţă exagerată şi lipsită de argumentaţie istorică şi chiar teologică cum era cuzismul, şi în contextul extinderii bolşevismului din Rusia sovietică. Primul manifest lansat de întemeietorul Legiunii, Codreanu, a declarat lupta împotriva bolşevismului, poziţia sa antisemită demonstrându-se în timpul studiilor de la Iaşi, apoi diminuându-se în contextul luptei politice duse în perioada interbelică în special cu acoliţii regelui Carol al II-lea. Dimensiunea antisemită s-a acutizat în timpul guvernării legionare pornită de pe fondul politicii lansate de guvernarea cuzistă condusă de O. Goga şi A. C. Cuza. Diferenţa fundamentală între fascism şi legionarism este că cea din urma manifestare politică îşi subordonează o apreciabilă componentă religioasă ca linie conducătoare în societatea legionară. Mai grav este că o mână de politicieni dictează mediului ştiinţific din România cum să se scrie istorie.  
 
 Ȋn Procesele de la Nürnberg (1945 – 1949) au fost judecaţi și condamnaţi, de un  Tribunal Militar Internaţional, cei mai importanți lideri ai Germaniei naziste. La acea vreme, mulţi dintre legionarii care fugiseră din ţară erau arestaţi și închiși în lagărele din Austria. Ce a decis Tribunalul de la Nürnberg în legătură cu acești legionari? Dar cu Mișcarea Legionară, în ansamblul ei?

La Nurnberg miscarea legionară nu a fost condamnată, cum nici în cazul  organizaţiei de dreapta din Ungaria nu s-a intamplat. Asta nu exclude posibilitatea situării Mişcării legionare în rândul organizaţiilor de extremă dreaptă, mai ales că încă din vremea lui Codreanu, apoi Sima, aceasta s-a identificat pe un teren comun cu mişcările din Germania nazistă şi Italia lui Musolini. 
 
Au făcut parte legionarii aflaţi în exil dintr-un plan de sabotare a regimurilor comuniste? Cine a iniţiat aceste planuri și în ce au constat ele?

Legionarii au fost utilizaţi în special de serviciile secrete occidentale în acţiunile operative duse împotriva ţărilor comuniste, cum chiar americanii i-au ţinut pe unii naziştii în scopuri ştiinţifice şi nu numai. Dar asta nu-i disculpă de faptele săvârşite în România, fapte care trebuie stabilite de istorici.

Câţi dintre luptătorii mișcării de rezistenţă din munţi au fost legionari?
 
Aici coloratura politică a fost extrem de compozită, dar trebuie să ţinem cont de un lucru fundamental, anume că majoritatea au participat la mişcarea de rezistenţă anticomunistă nu din motive ideologice şi pentru că pur şi simplu încercau să se opună unui regim politic străin care le luase tot avutul şi în care nu se regăseau. De acum intrăm într-o problemă de interpretare, care de fapt constituie punctul de incidenţă cu legea discutată. Acolo se face referire la toţi cei care sunt vinovaţi de crime de război conform deciziilor penale şi la cei consideraţi legionari. 

Altfel spus este reluată retorica sau paradigma comunistă din documentele de arhivă şi asumată prin adoptarea unei legi într-un stat în care în mod explicit s-a condamnat comunismul

 
Aici este nodul gordian al problemei. Dacă avem un Mircea Vulcănescu condamnat definitiv pentru crime de război de o instanţă comunistă, atunci acestuia nu i se poate ridica o statuie sau nu poate fi prezentat în termeni elogioşi, deoarece autorii ar intra sub incidenţa legii. Sau nu se poate vorbi în termeni favorabil despre Valeriu Gafencu, deoarece a fost legionar pentru că aşa spun documentele întocmite de opresorul comunist. Dacă am ţine cont de documentul de condamnare a comunismului, se pune întrebarea: Cum se aplică legea privind organizaţiile fasciste? Şi se mai pune o întrebare: Dacă Biserica vrea să canonizeze martiri, consideraţi în comunism ca legionari, atunci i se va interzice prin aplicarea susmenţionatei legi?
 
Ce mari oameni de cultură ai României au simpatizat sau au aderat la Mișcarea Legionară?
 
În contextul acesta întrebarea este nepotrivită, deoarece dacă în tinereţe ar fi aderat la legionarism asta nu înseamnă că au rămas legionari toată viaţa. Sau acceptăm acest punct de vedere dacă ne-am asuma limbajul comunist. Să nu uităm că mulţi care au intrat în puşcărie pentru activitate legionară, de multe ori prezentată în mod sumbru, vag, nedocumentat şi neconvingător în documentele de arhivă, care au murit în puşcărie ca autentici mărturisitori sau au supravieţuit, dar care au abandonat orice comportament ideologic (Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Arsenie Papacioc etc).
 
Conform proiectului lege care a primit avizul Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, „fapta persoanei de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”. Care erau principalele „idei, concepţii și doctrine legionare”?

Aici este o discuţie lungă şi prefer să nu o abordez, mai ales că domeniul meu de interes este de natura confesională.
 
Dacă proiectul de lege va fi adoptat de Camera Deputaţilor, credeţi că ne-am afla afla în situaţia de a fi acuzaţi că săvârșim o infracţiune vorbind în public despre poeziile lui Radu Gyr? Despre Mircea Eliade,  Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu și alţii? Despre viaţa și patimile unor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe Române, închiși de comuniști tocmai pentru că fuseseră asimilaţi Mișcării Legionare?   

Dacă sunt promovate elemente de cultură sau aspecte de ordin spiritual nu văd de ce ar fi ideologice, legionare şi dacă da, atunci am reveni în anii 50.


 
Cum vă explicaţi că acţiunile de sorginte comunistă nu se bucură de același tratament?

Pentru că este nevoie de un lobby puternic din partea tuturor institutelor de cercetare a istoriei recente din România în oglindă cu ce a reuşit Institutul Wiesel.

Acest proiect de lege, prin care se urmărește modificarea OG 31/2002, a fost adoptat de Senat în aprilie 2014. De atunci și până ieri, el a zăcut în sertarele Comisiei juridice a Camerei Depuaţilor. Cum vă explicaţi re-activarea acestei legi, acum?