Teodor Șușman a refuzat comunismul și a ales să lupte cu arma în munți. N-a vrut să se înscrie în P.C.R., iar în 1945 a fost înlăturat din funcția de primar. Peste doi ani, magazinul sătesc și depozitul de cherestea pe care le avea i-au fost închise, iar marfa confiscată. La 18 august 1948, când Securitatea a încercat să-l aresteze, Teodor Șușman a fugit și și-a găsit adăpost în munți. L-au urmat trei din cei cinci copii ai săi, dar și alți apropiați, care îi împărtășeau convingerile anticomuniste. 

Ani de zile au stat în munți, dormind prin colibe săpate în pământ, cu arma alături, pentru a se apăra de raziile trupelor de Securitate. Ani de zile au trăit așteptând. „Toată lumea a așteptat venirea americanilor. Nimeni n-o știut c-am fost vânduți”, mărturisea Lucreția Jurj, femeia partizan din grupul Șușman. „Ascultam Vocea Americii și Europa Liberă și tot spuneau să avem răbdare. Noi speram că poate se întâmplă ceva”. S-au întâmplat însă doar lucruri îngrozitoare, familiilor celor fugiți în munți, dar și localnicilor care încercau să-i sprijine. 

Traian Șușman, al doilea fiu al lui Teodor Șușman, a fost arestat în decembrie 1948 și condammnat la 1 ani și 6 luni pentru că „a ajutat cu alimente pe tatăl lui care era fugit.” Pedeapsa i-a fost majorată în timpul executării ei, mai întâi cu 6 luni, apoi cu alți 2 ani. Ȋn închisoare s-a îmbolnăvit de TBC pulmonar și a fost închis apoi la Văcărești. A fost eliberat abia în iulie 1954, când i s-a impus domiciliu forțat. 

Ȋn 1950, Teodor Șușman și fiii săi au fost acuzați de „uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deținere ilegală de arme, constituire în bandă politică înarmată”, iar Tribunalul Militar din Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie. Tatăl a primit 15 ani de muncă silnică, 10 ani degradare civilă și confiscarea integrală a averii, iar fiii săi, Teodor jr. și Avisalon, 12 ani de muncă silnică. Ȋn aprilie 1950, Catrina, soția lui Teodor Șușman, a murit, la doar 47 de ani. Câteva zile mai târziu a fost pusă în executare decizia de confiscare a averii, iar în gospodăria lui Teodor Șușman, în mod demonstrativ, a fost instalat Postul local comun de Miliție și Securitate din Răchițele.

A urmat apoi arestarea mezinilor familiei. La 10 august 1951, Emil Șușman (18 ani) a fost ridicat de Securitate, acuzat că „a sprijinit banda teroristă a lui Șușman Teodor” și condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare. La 12 septembrie 1951, a fost arestată Romulica (19 ani) care, pentru că „a favorizat banda fugarului Șușman Teodor”, a primit doi ani de închisoare. După ce s-au eliberat, amândoi au avut domiciliu forțat în Bărăgan.

Avea trei copii în închisoare, soția decedată, averea confiscată, iar casa transformată într-un simbol al puterii comuniste împotriva căreia el lupta. Avea o groază de motive pentru a ceda psihic. Dar avea și două argumente puternice, ce-l obligau să nu o facă: Teodor și Avisalon, copiii lui care se aflau cu el în munți. Când, în sfârșit, au reușit să-l captureze pe Teodor Șușman senior, mort, așa cum el însuși spusese că se va întâmpla, Securitatea a anunțat că acesta își luase zilele. Dezertase din bătălia cu viața. Sinuciderea ar fi fost dovada slăbiciunii lui, aruncând o umbră asupra aurei de luptător pe care el și-o dobândise, printre oamenii din zonă. 

Cum a murit, de fapt, Teodor Șușman senior? Ȋn dimineața zilei de 15 decembrie 1951, se adăpostea într-o șură din Răchițele, situată pe locul numit Dealul Sulița. Conform datelor oficiale, proprietarul șurei, Teodor Moldovan, s-a prezentat în jurul orei 8:00 la Postul de Miliție din comună și a reclamat faptul că, ducându-se să dea de mâncare la oi și constatând că ușa șurii era legată pe dinăuntru, s-a uitat printr-o crăpătură și a văzut că înăuntru e cineva care doarme cu o armă lângă el. Imediat, la fața locului a fost deplasat un efectiv alcătuit din 5 securiști și 13 milițieni, aceștia fiind însoțiți și de 7 câini de urmărire. Saivanul a fost înconjurat, și în direcția lui s-a tras din toate părțile cu armament de infanterie. Ȋnăuntru a fost găsit cadavrul lui Teodor Șușman senior, iar din documentele Securității rezultă că acesta s-ar fi sinucis cu un foc de pistol tras în tâmpla dreaptă. 

Conform proceselor verbale întocmite atunci, asupra lui Șușman s-a găsit o carabină de pădurar încărcată cu 4 cartușe și unul pe țeavă, dar și un pistol Staer în care erau 4 cartușe de calibrul 9 mm și un tub ars. Șușman era îmbrăcat „în manta de paznic de culoare vânătă, o pereche de pantaloni țesuți în casă și încălțat în bocanci de cooperativă, nu foarte uzați. Mai avea pe el două cămăși țărănești de cânepă, o pijama de culoare gălbuie cu dungi albastre, toate murdare, și un flanel de lână țărănească. Pe cap avea o bască de lână cu vergi albe, peste care era legat cu un șervet de cânepă țărănesc, afumat de pulberea cartușului cu care se împușcase, iar buzunarul din spate al pantalonilor cuprindea un portmoneu cu suma de 1700 lei”. 

Lângă el se afla „o traistă de cânepă cu circa 1,1/2 kg carne de porc prăjită și crudă și slănină proaspătă. Într-o altă traistă avea 6 cutii de chibrituri învelite în vată, o pereche de izmene țărănești din cânepă, două șervete de cânepă țărănești murdare, două bucăți săpun de casă, un brici, o pensulă de bărbierit, o perie de dinți, o lanternă în stare de funcționare și o bucată de 0,250 kg praf DDT”. Ȋntr-o altă traistă s-au găsit 18 cartușe pentru carabină, două caiete dictando nescrise, dar cu câteva file rupte, și o bucată de 0,300 kg pâine coaptă în tavă și învelită într-un șervet murdar. Un cuțit pumnal era înfipt în perete, și de el era legată cu sfoară ușa de la șură.

Cadavrul a fost transportat la Postul de Miliție, ce se afla amplasat chiar în casa familiei Șușman. I s-a făcut o autopsie sumară, fiind apoi îngropat de autorități într-o râpă aflată în apropierea casei. Localnicii spun că trupul neînsuflețit a fost dezbrăcat și lăsat mai multe zile în curtea Miliției, iar la groapă a fost dus în furci și aruncat cu fața în jos, peste acesta fiind pus pământ și mai mulți bolovani. Locul mormântului nu a fost niciodată marcat în teren.

Ȋn iunie 2010, câțiva cercetători de la Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului au reușit să găsească rămășițele lui Teodor Șușman. Dar și cele șase gloanțe, rămase în trupul acestuia. Criminaliștii au stabilit că niciunul din aceste gloanțe - cinci în trup și unul în capul partizanului - nu provenea din pușca acestuia, ci din armele ofițerilor de securitate care au înconjurat șura. Cel din cap se afla în interiorul craniului, fără să fi zdrobit osul sau să treacă pe partea cealaltă, fapt ce dovedește că glontele a fost tras de la departe, nicidecum într-un act suicidal. Mai mult, toate gloanțele aveau în vârf și mici particule de lemn, ceea ce indică același lucru, că Șușman senior fusese împușcat prin pereții șurii, de la distanță. 

N-au avut curaj să se apropie de el. Dar, mort fiind, au avut apoi curajul să-l sinucidă. „Teodor Șușman a fost ucis în urma asaltului asupra unei șuri unde se ascundea, și apoi a fost aruncat gol într-o râpă, dar după un omor aproape ritualic. După ce a fost ucis, a fost înțepat cu furca, cu furca i-au fost scoși dinții de aur, ochii, iar apoi pionierii din comună au fost aduși să îi vadă mormântul și să vadă ce pățesc cei care se opun comunismului”, afirma istoricul Marius Oprea.

După uciderea lui Teodor Șușman, cei doi fii ai săi, Todor și Avisalon, au dus mai departe mișcarea de rezistență din munți. Ȋncă șapte ani, până în ziua de 2 februarie 1958, când au fost uciși. Acțiunea fusese organizată în urma unei îndelungate activități informative, iar la ea au participat cadre operative din Securitatea Regiunii Cluj, precum și trupe de la Batalionul de Securitate din localitatea Florești, situată lângă Cluj. 

Todor și Avisalon Șușman se aflau în satul Tranișu, fiind adăpostiți în gospodăria lui Romul Florea de pe Dealul Mincii. Conform documentelor Securității, echipa care a acționat în teren a fost condusă de maiorul Ioan Moraru, acesta fiind atunci locțiitorul operativ al șefului Direcției de Securitate a Regiunii Cluj, colonelul Iosif Breban. Efectivele Securității au fost transportate în teren cu șapte camioane și autoturisme, acestea fiind lăsate la depărtare de sat, pentru a se realiza surprinderea obiectivului. 

În jurul orei 5:30 dimineața, gospodăria lui Romul Florea a fost înconjurată și blocată. La cel moment, partizanii se aflau în podul grajdului. Au fost anchetați toți membrii familiei Florea, concomitent fiind efectuată o percheziție generală a locuinței și anexelor gospodărești. 

La 8:30 s-a trecut la o nouă verificare a podului grajdului, ordonându-se ca tot fânul ce se afla acolo să fie dat jos. Echipa ce urma să execute această operațiune a fost întâmpinată cu focuri de armă trase din interior. A urmat apoi un schimb de focuri, timp de două ore. În acest timp, o echipă de asalt a încercat în mai multe rânduri să pătrundă în grajd, de fiecare dată însă, fără succes. Pentru a-i intimida pe frații Șușman, s-a dat foc la o căpiță de fân aflată în spatele grajdului. Alte încercări de pătrundere au fost din nou respinse. Atunci, s-a ordonat incendierea unui colț al grajdului și încercarea unei noi pătrunderi în interior, respinse și de această dată. Ȋn scurt timp, grajdul a fost cuprins de flăcări, iar din interior riposta armată a încetat.  

 

Cadavrele lui Toader și Avisalon Șușman au fost recuperate a doua zi și așezate lângă grajdul ce arsese în totalitate. În documentele oficiale ale Securității se menționează că identificarea cadavelor s-a făcut în prezența unui procuror și că, în urma unei autopsii sumare, s-a stabilit că „bandiții au ars de vii”. După unele mărturii, se presupune că victimele fuseseră lovite și de gloanțe. Cadavrele arse au fost expuse, timp de câteva zile, lângă casa familiei Florea, pe un pat de fân. 

 

Apoi, au fost îngropate într-o groapă comună, săpată de către soldați într-o pădurice aflată în apropiere. Ȋn vara lui 2010, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a demarat o acțiune de investigații arheologice, pentru descoperirea și deshumarea rămășițelor pământești ale lui Toader și Avisalon Șușman. Deși au fost efectuate săpături în zonă în 2011, 2013 și 2014, căutările au rămas și în prezent fără niciun rezultat. 

VA URMA: Arestările din mai 1948 – mii de elevi și de studenți au luat drumul pușcăriilor

Surse:

1. Denisa Bodeanu, Cosmin Budeancă (editori) – „Rezistența armată anticomunistă din România. Grupul «Teodor Șușman» (1948-1958). Mărturii”, Editura Argonaut, 2004

2. Alexandru Pătrașcu – „Cartea despre demnitate Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți”, Editura Virtuală, 2013