ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


La 11 noiembrie 1944, Comisia Română pentru aplicarea Armistițiului trimitea Comisiei de Control Aliate (n.r. – formată din reprezentanții Marii Britanii, S.U.A. și U.R.S.S.), următorul memoriu privind situația din Moldova și sudul Bucovinei.

Documentul, aflat în arhiva Ministerului Apărării Naționale (fondul 1367, dosarul 109, filele 40-49), este semnat de dr. I. Christu, președintele Comisiei Române pentru aplicarea Armistițiului.

a) Situația administrativă  

Art.17 din Convenția de Armistițiu prevede că administrația civilă românească este restabilită pe întregul teritoriu al României, până la o distanță de linia frontului de minimum 50-100 km.
Ȋn scopul de a asigura execuția condițiunilor armistițiului, organele administrative românești se obligă să aducă la îndeplinire instrucțiunile și ordinele Ȋnaltului Comandament Aliat (Sovietic).
Domnul Mareșal Malinovsky, precum și diferiți membri ai Comisiei Aliate de Control au comunicat în diferite împrejurări Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului că Ȋnaltul Comandament Aliat a dat dispozițiuni ca pe teritoriul României să fie restabilită administrația civilă românească în condițiunile art. 17 din Convenția de armistițiu.

Ȋn fapt însă, după două luni de la semnarea Convenției de Armistițiu, în Moldova, situația confuză creată după evenimentele din 23 august și după intrarea trupelor sovietice în România continuă să se mențină.
Cea mai mare parte din Bucovina și Moldova continuă întru adevăr a fi în afara directivelor și controlului administrativ al Statului Român.

Comandamentul Sovietic conduce viața administrativă în marea majoritate a județelor, fie în mod direct, fie prin funcționari numiți ad-hoc, cari nu sunt însă confirmați de la Centru și cari se opun la instalarea funcționarilor trimiși de Statul Român.
Astfel:
- Ȋn orașul Huși toată administrația se conduce exclusiv de Comandamentul sovietic. Este adevărat că există prefect, primar și poliție, însă aceste organe, neconfirmate de Ministerul de Interne nu pot lucra și nici nu pot lua nici o hotărâre, decât la ordinul Comandamentului sovietic local.
Ȋn cursul unei discuțiuni într-o chestie de minimă importanță, prefectul județului a afirmat că a luat măsuri de execuție.
La aceasta, maiorul sovietic, comandant al Poliției Militare Sovietice, a răspuns: 
„Nu ați avut nici un drept, pentru că nu ați avut aprobarea Domnului Maior al Garnizoanei ruse. Uitați că toate autoritățile românești sunt numite de Comandamentul rus și la dispoziția Armatei Roșii? Orice chestiune, pentru a fi rezolvată, trebue propusă anticipat Comandamentului de Garnizoană rus, care singurul hotărăște. Ȋncepând cu prefectul și sfârșind cu ultimul șef de autoritate, toți sunt agenți de execuție ai Comandamentului rus.”
-  Comandanții sovietici pretind capilor de autorități administrative să le raporteze măsurile luate în domeniul administrativ, se cer date biografice privitoare la toți funcționarii.
- Ȋn Moldova și Bucovina de Sud, autoritățile sovietice au pus în libertate pe toți deținuții penitenciarelor, fără nici o distincțiune dacă acești deținuți erau infractori politici sau de drept comun. 
- Ȋn județele Neamț și Roman, bărbații între 20 și 50 ani au primit ordine de a se prezenta la Prefecturi, de unde au fost ridicați și internați în lagăre, unii fiind trimiși peste Prut.
- Autoritățile militare sovietice au ridicat bărbați între 16 și 60 de ani din comunele învecinate municipiului Iași, i-au internat în lagărul de la Copou și i-au transportat după aceea cu trenul în Basarabia.
- Ȋn comuna Oancea, județul Covurlui, casa unui locțiitor fiind devastată de un individ venit de peste Prut, jandarmii au intervenit, însă 2 ofițeri sovietici i-au somat să se depărteze.
- Comandantul sovietic al Garnizoanei Huși a ordonat Cercului Teritorial Fălciu să adune pe toți ofițerii, subofițerii și trupa din oraș și județ, cari au rămas pe loc, pentru ca, întruniți în coloane, să fie transportați sub pază spre o destinație necunoscută.
- Jandarmii Postului Foltești, din județul Covurlui, au fost arestați în exercițiul funcțiunii de către grănicerii sovietici cari trecuseră Prutul și au fost ținuți arestați 24 de ore.
Din faptele de mai sus, alese la întâmplare dintr-un mare număr de informațiuni (în original, „reclamațiuni”, tăiat și înlocuit – n.r.) primite, rezultă că administrația românească este departe de a se fi restabilit în Moldova și Bucovina de Sud și că în județele acestor ținuturi Comandamentele sovietice exercită administrația respectivă.
Guvernul român a luat din timp măsurile necesare în vederea realizării art. 17 din Convenția de Armistițiu, iar Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului a intervenit de neumărate ori, în scris sau verbal, pe lângă Comisia de Control Aliată, în vederea rezolvării aceleiași chestiuni. 
Astfel:
- Conform dispozițiunilor art.4, care prevede că între U.R.S.S. și România se restabilește frontiera din acordul sovietico-român din 28 iunie 1940 (textul Convenției folosea, într-adevăr, termenul „acord”, însă în realitate a fost vorba de o acceptare temporară a unui ultimatum – n.r.) Marele Stat Major, în înțelegere cu Ȋnaltul Comandament Sovietic, a dispus ca grănicerii români să ia în pază frontiera Moldovei și Bucovinei.

Comunicând Comisiei Aliate de Control această măsură, cu nr. 111 din 14 Octomvrie 1944, Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului a primit răspuns că Ȋnaltul Comandament Sovietic nu a dat nici o aprobare pentru restabilirea grănicerilor români și că restabilirea serviciului de pază pe graniță se va face printr-o convenție specială, despre care Statul Român va fi încunoștiințat din timp.
Guvernul Român a dispus retragerea trupelor de grăniceri, arătând totuși că punctul de vedere al Comisiei de Control Aliată este contrar dispozițiunilor categorice ale art. 4 din Convenția de Armistițiu.
Până la această dată, Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului nu a primit nici o încunoștiințare privind convenția specială de pază a frontierei.

Guvernul Român roagă Comisia de Control Aliată să binevoiască, dacă este cazul, a aprecia, ca la două luni de la semnarea armistițiului să se ia măsurile necesare penru punerea în aplicare a dispozițiunilor precise ale art. 4 din Convenția de Armistițiu.

- S-au dat ordine ca toți funcționarii administrațiilor din Moldova și Bucovina de Sud, refugiați ca urmare a operațiunilor militare în interiorul țării, să se întoarcă în ținuturile respective.
Deși s-a stabilit un program de transport între 13-16 Octomvrie a.c., de acord cu Ȋnaltul Comandament Sovietic, pentru întoarcerea acestor funcționari, vagoanele au fost luate ulterior pentru nevoile Armatei Sovietice.
Din această cauză, abia la 24-25 Octomvrie au putut pleca unitățile administrative spre Moldova.
Transporturile se efectuează în condițiunile cele mai grele; astfel, 70 vagoane în care se transportau funcționari au fost ținute câteva săptămâni în gara Adjud, unde nu s-a putut face transbordarea, deoarece autoritățile sovietice nu au pus la dispoziție vagoanele rusești, deși programarea se făcuse de acord cu ele.
Din cauza frigului și a timpului ploios, funcționarii s-au îmbolnăvit, iar unul a murit.

- (...) Funcționarii ajunși la destinație întâmpină însă dificulăți cu totul serioase în exercitarea funcțiunii, din cauza organelor instituite de către Comandamentul sovietic. (...) Organele instituite în fapt de către Comandamentele sovietice refuză să execute, în general, ordinele Departamentelor Statului român, motivând că tebuie să aibă în prealabil aprobarea Ȋnaltului Comandament Sovietic. (...) Din toate județele Moldovei și Bucovinei de Sus, numai prefecții județelor Botoșani, Neamț, Putna și Covurlui sunt confirmați de Guvernul român. 
Din cauza confuziunei administrative și din lipsa unor șefi de autorități împuterniciți și bine pregătiți, în toată Moldova și Bucovina de Sus domnește o stare de totală nesiguranță, viața ca și avutul cetățenilor fiind amenințate.         
Orice activitate este paralizată, jafurile continuă și o profundă demoralizare caracterizează starea de spirit a populației.   
Este de la sine înțeles că toate aceste împrejurări nu sunt de natură a contribui la restabilirea păcii și securității, prevăzute în art. 17 al Convenției de Armistițiu.
Ȋn interesul realizării pe întreg teritoriul României a condițiilor normale pentru executarea Convenției de Armistițiu și având în vedere prevederile art.17 din acea Convenție, Guvernul român consideră că este necesar ca Ȋnaltul Comandament Aliat să binevoiască a aprecia că trebuie să i se dea posibilitatea de a-și restabili administrația pe întreg teritoriul Moldovei și Bucovinei de Sud. (...)”

b) Situația economică

Dintre toate teritoriile românești, Moldova și Bucovina de Sud reprezintă ținuturile în care activitatea economică nu a putut fi realuată, în nici unul din sectoare, până în momentul de față.
Viața economică a acestor ținuturi trece printr-o acută criză de dezorganizare.
Au contribuit la crearea acestei grave situațiuni mai multe împrejurări, dintre care faptul că teritoriile respective au fost teatrul de operațiuni este cel mai important.  

Din cauza războiului s-au provocat distrugeri, rechiziționări masive – fapte care toate au avut consecințe ruinătoare pentru viața economică a acestor provincii.
Resursele economice ale județelor Moldovei și Bucovinei de Sud au fost secătuite într-o proporție care, după datele ce primim, ar fi de 80 - 90%.
Sunt județe (Suceava, Baia, Iași) în care vitele, cerealele, alimentele au fost luate în procente și mai mari.
Pe lângă faptul războiului, lărgirea liniilor ferate din Moldova (fiind trecute pe ecartament de tip rusesc, diferit de cel folosit în România – n.r.) a avut urmări din cele mai grave asupra vieții economice din aceste ținuturi.
Ȋntr-adevăr, prin lărgirea acestor linii de la Ungheni – Iași – Pașcani la Mărășești – Ploești, precum și Pașcani – Dornești, Moldova a rămas izolată de restul țării, fiind împărțită, în același timp, în mici compartimente, fără posibilități de existență, în special în regiunile de deal și munte, care se alimentează din regiunile de la șes.
Din cauză că la transbordări nu se acordă vagoane sovietice decât cu greutăți foarte mari, din cauză că, pe întregi sectoare ale rețelei feroviare din Moldova, administrația nu este românească, transporturile în Moldova și Bucovina de Sud nu se pot face – fapt care se traduce prin consecințe din cele mai grave, cum ar fi:
- lipsa de combustibil pentru toate sectoarele economice, de unde imposibilitatea reluării activității în industrie și agricultură;
- greutăți considerabile, dacă nu chiar o imposibilitate de a aproviziona județele Moldovei și ale Bucovinei de Sud cu bunuri alimentare, de care aceste provincii sunt cu totul lipsite, fiind astfel condamnate la înfometare;   
- de asemenea, instalațiile industriale, care au fost evacuate din cauza mersului operațiunilor militare în diferite regiuni ale țării nu se pot întoarce în centrele lor de bază, pentru a relua activitatea.
Ȋmprejurările de mai sus au împiedicat și împiedică în mod hotărâtor reluarea oricărei activități economice în Modova și Bucovina de sud.

Amestecul diferitelor organe sovietice în viața administrativă a celor două provincii contribuie la menținerea stării de desagregare economică,
Rechizițiile, ca și aprovizionările, se fac de către formațiunile sovietice în mod direct, în afara planului stabilit de Guvernul român cu Ȋnaltul Comandament Aliat.
S-au ridicat masiv vitele de muncă; ele au fost trecute peste Prut sau întrebuințate pentru hrana trupelor sovietice.

Din județele Rădăuți și Suceava au fost ridicați aproape toți caii, iar din Botoșani și Dorohoi, circa 80%.
Au fost ridicate aproape toate tractoarele, iar puținele care au rămas nu pot fi întrebuințate din cauza lipsei de combustibil.
Din această cauză nu s-au putut face muncile de toamnă, situație care nu va lipsi de a produce consecințe din cele mai grave pentru viitor, având în vedere că județele Botoșani și Dorohoi contează printre primele județe în producția de cereale a României.

Activitatea industrială este ca și inexistentă, deoarece:
- fabricile evacuate nu se pot întoarce în Moldova și Bucovina de Sud, lipsind mijloacele de transport;
- organele sovietuce au ridicat multe dintre fabricile rămase pe loc, ca de exemplu fabrica de zahăr din Ripiceni, Fabricile din Ițcani, Uzina Electrică din Botoșani, fabrica de ciment Putna, fabrica de cherestea, sticlă de la Vicovul de Sus;
- instalațiile care au mai rămas duc lipsă de combustibil.
Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului a intervenit de mai multe ori pe lângă Comisia de Control Aliată, făcând o serie de propuneri, care până acum nu au avut rezultate în nici un domeniu. Menționez astfel:
- Nota nr. 1210 din 19 Octomvrie 1944 și nr. 2056 din 20 Octombrie 1944, privind situația însămânțărilor și a combustibilului în toată țara, dar mai cu seamă în Moldova și Bucovina de Sud.
- Relativ la situația transporturilor feroviare în Moldova și Bucovina de Sud, Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului a intervenit în nenumărate rânduri pe lângă Comisia de Control Aliată, cerând, în special prin Memoriul nr. 1312 din 25 Octomvrie 1944, ca să se revină asupra lărgirii liniilor și propunând în schimb înființarea unor mari stații de transbordare – măsură prin care s-ar asigura toate transporturile militare sovietice, s-ar spori capacitatea de transport a rețelei feroviare românești și s-ar restabili legăturile economice între Moldova și restul țării.

De asemenea, prin același memoriu, Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului a înfățișat Comisiei de Control Aliată desorganizarea rezultată din faptul preluărilor directe de către organele sovietice a materialului telefonic din Moldova, din care cauză restabilirea rețelei telefonice este aproape imposibilă.
Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului roagă Comisia de Control Aliată să binevoiască a da curs propunerilor din Notele de mai sus, pentru a se putea normaliza aprovizionarea cu combustibil, transporturile feroviare, comunicațiile poștale și telefonice, - condițiune primordială pentru organizarea vieții economice în Moldova și Bucovina de Sud.

c) Situația sanitară

Situația sanitară generală în Moldova și Bucovina de sud este mai mult decât îngrijorătoare. Ȋn multe din județele acestor provincii bântuie bolile infecto-contagiose, al căror număr este în continuă creștere. Ȋn regiunea Botoșani, Dorohoi și sudul Bucovinei, o puternică epidemie de tifos exantematic a luat proporții cu totul serioase.
Guvernul țării a luat măsuri urgent pentru îmbunătățirea situației sanitare în aceste provincii. Atfel:
- a trimis în Moldova și Bucovina de Sud serviciile medicale care fuseseră evacuate;
- a trimis la Iași o comisie specială, compusă din domnii Profesor I. Bălteanu, Medic general C. Popescu și Dr. Cantemir Anghelescu, pentru a conduce acțiunea sanitară de prevenirea și combaterea epidemiilor;
- întreg teritoriul Moldovei și Bucovinei de Sud a fost împărțit în patru sectoare epidemiologice;
- întreaga acțiune de prevenire și combatere a epidemiilor este adusă la îndeplinire prin Inspectoratele Sanitare Iași și Galați, medicii primari din județe, medicii șefi din Municipii și orașe, medicii de circumscripții rurale, ca și medicii militari aflați în sectoarele respective;
- Ministerul Sănătății va mări dotarea acelor regiuni cu băi mobile, cuptoare mobile și trenuri – băi;
- Ministerul de Război va înființa stațiuni de deparazitare fixe pentru următoarele garnizoane: Chitila, Ploiești, Buzău, Râmnicu-Sărat, Focșani, Mărășești, Tecuci, Galați;
- Ministerul Sănătății a pus la dispoziție petrolul necesar și o sumă de 5 milioane lei pentru acoperirea nevoilor urgente. Ȋn combaterea epidemiilor Guvernul întâmpină însă cele mai serioase greutăți, pentru că:
- administrația românească nu a fost restabilită în Moldova și Bucovina de Sud;
- vehiculele tuturor serviciilor sanitare au fost rechiziționate de organele sovietice. Rechizițiile continuă și acum pentru autovehiculele trimise de Ministerul Sănătății, în scopuri sanitare, în aceste regiuni;
- au fost capturate depozitele de medicamente de către organe sovietice în toată țara, și s-a provocat astfel o criză acută de medicamente și articole sanitare;
- din cauza lipsei de mijloace de comunicație, nu se pot transmite în termen informațiunile și nu se pot lua măsurile impuse de evoluția situației sanitare.
Față de cele de mai sus, Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului roagă Comisia de Control Aliată să binevoiască a aprecia dacă este necesar a se da curs următoarelor propuneri:
- Să se dea ordine tuturor formațiunilor sovietice din Moldova și Bucovina de Sud să înceteze orice fel de amestec în măsurile luate de Guvernul român relative la situația administrativă și sanitară a acestor provincii;
- Să se pună la dispoziție cu precădere vagoanele cerute de Ministerul Sănătății, pentru a transporta în regiunile contaminate din Moldova și Bucovina de Sud personal, materiale și medicamente, destinate combaterii infecțiunilor;
- Să se înceteze cu rechizionarea de vehicule hipo și auto aparținând formațiunilor sanitare, altfel acestea vor fi în imposibilitatea de a-și îndeplini misiunea lor umanitară.               

Sursa: Colecția „Revista de Istorie Militară” – „Armata Roșie în România”, Documente (I), București, 1995

VA URMA: Foametea care s-a abătut peste Moldova, o armă de care bolșevicii se foloseau pentru a zdrobi voința unor nații