Sâmbătă 27 mai, a avut loc lansarea volumului Odessa - Gustul amar al victoriei, opera tânărului istoric român, Manuel Stănescu.
 
În prefață,autorul a vorbit despre demersul de a cerceta participarea Armatei Române în războiul de la Răsărit.
 
„Evidentă (și, în egală măsură, neplăcută) atunci când privim cu un ochi critic aparițiile editoriale legate de participarea României la războiul din Răsărit este politizarea excesivă a cercetării istorice referitoare la acest subiect. Am în vedere legătura directă între evoluția României pe scena europeană, transformările conceptuale și de mentalități și tonul general ce se desprindea din pana istoricilor. Între 1990 și 2000, totul era pus sub umbra covârșitoare a personalității generalului și ulterior mareșalului Ion Antonescu. După 50 de ani în care numele său fusese asociat cu „trădarea” și cu „dezastrul țării”, figura fostului Conducător al statului a născut o admirație nedisimulată. Odată cu noul mileniu, atunci când majoritatea forțelor politice au decis accelerarea procesului de integrare în spațiul euro-atlantic, pe scenă a apărut brusc criminalul de război, omul responsabil pentru deportările și moartea a zeci, sute de mii de oameni în Basarabia și Transnistria. Astăzi, societatea românească basculează între ing și yang, între eroul care a vrut să reconstituie toate granițele țării și criminalul de război, responsabil pentru Holocaustul din est, în teritoriile aflate sub controlul administrației românești. Istoricii au renunțat, în mare măsură, să-și facă datoria, de teama unor etichete superficiale capabile să distrugă un prestigiu științific construit cu multă trudă.

De aceea mă grăbesc să subliniez, cu riscul de a dezamăgi, că lucrarea de față NU are în vedere masacrele săvârșite după ce trupele române au ocupat orașul și nici nu-și propune să afle răspunsul la de altfel inutila întrebare: Antonescu, erou sau criminal? ci se dorește o analiză a asediului Odesei cu accent pe aspectele tactice și strategice, pe modul de conducere și purtare a luptelor, pe consecințele avute și pe impactul resimțit la nivelul opiniei publice din țară și în alte state europene. Demersul meu se sprijină pe convingerea (enunțată de istoricul Richard J. Evans) că este nepotrivit pentru o lucrare istorică să se răsfețe în luxul judecăților morale. Consider că a explica nu este sinonim cu a justifica, iar scopul acestei lucrări este înțelegerea, în sensul cognitiv; judecata aparține doar cititorului» ”, afirmă istoricul Manuel Stănescu în prefața cărții.
 
Manuel Stănescu a avut amabilitatea să prezinte, în câteva cuvinte, volumul său pentru cititorii ActiveNews.
 
„Astăzi a avut loc lansarea volumului Odessa - Gustul amar al victoriei (August - Octombrie 1941) cu participarea domnilor Florian Bichir, cunoscut publicului, istoric și jurnalist, Ion M. Ioniță, redactorul șef al revistei Hystoria și Constantin Corneanu, de asemenea doctor în istorie. 

În cadrul prezentării am avut și un eveniment dedicat reconstituirii istorice, cu participarea a două asociații, „Tradiția militară” și „Deutsche Freikorps” care au prezentat uniforme de epocă.
Lucrarea se dorește în primul rând o apropiere de publicul iubitor de istorie dar care este uneori poate temător de ceea ce istoria militară prezintă din punct de vedere științific. E uneori rigidă, uneori aridă și poate greu de parcurs. 

Prin această lucrare încerc deopotrivă să păstrez sursele, să am surse de arhivă, să păstrez o bibliografie foarte serioasă dar în egală măsură încerc să vin în întâmpinarea publicului, în întâmpinarea celor care sunt poate doar pasionați și simpli iubitori de istorie. Nu este un instrument de lucru ci o lucrare pe am gândit-o să fie citită ușor și să poată fi parcursă în așa fel încât cititorul să-și facă o idee despre ce s-a întâmplat la Odessa. E o carte pentru un prim pas, pentru că ea deschide un drum, un drum de analiză și cercetare asupra unui subiect extrem de important, în egală măsură controversat din istoria noastră. 

Trebuie să înțelegem că istoria este una singură, nu o putem modifica, în egală măsură nu trebuie nici să ne rușinăm cu ea, pentru că istoria aparține unui anumit context, unui anumit timp, pe care nu trebuie și nu putem să-l extrapolăm în ziua de azi. 
Cunoașterea istoriei reprezintă o înțelegere a prezentului iar înțelegerea prezentului ne poate da o perspectivă asupra viitorului”, a declarat Manuel Stănescu pentru ActiveNews..