Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost trei frați din Persia, crescuți în frică de Dumnezeu de mama lor, care era creștină, cu toate că tatăl lor era păgân. Cei trei tineri, care erau ostași, au fost trimiși de Alamundar, împăratul Persiei, în Calcedon, pentru pace, la împăratul Iulian Apostatul (361-363). Au fost primiți cu cinste, dar, aflând că sunt creștini, păgânul Iulian i-a supus la chinuri, tăindu-le capetele.
 
Când împăratul a poruncit să le fie arse trupurile mucenicilor, s-a făcut cutremur, pământul s-a despicat și a primit în sine trupurile. După două zile de fierbinte rugăciune a creștinilor, pământul a dat înapoi trupurile, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulți păgâni care fuseseră de față la această minune au crezut în Domnul Hristos și s-au botezat. Trupurilor Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost înmormântate de creștini cu cinste și evlavie. Aflând de uciderea trimișilor săi, împăratul persan l-a biruit pe Iulian, care a și murit atunci.