Pe 18 iunie 2006 pleca din această lume Gică Petrescu. Cântărețul a murit la vârsta de 91 de ani. Trupul neînsuflețit a fost depus, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a și fost înmormântat cu onoruri militare.

Despre viața cântărețului s-a scris o carte, ''Viața și cântecele lui Gică Petrescu'', semnată de George Sbârcea, și s-a făcut un film, ''Muzica e viața mea'' (singurul în care maestrul a jucat). Se numără printre puținii artiști din lume care și-au imprimat muzica de la discuri de patefon, de pick-up, casete până la CD-uri.

Timp de 34 de ani a fost căsătorit cu Cezarina Moldoveanu, poetă și scriitoare, care a contribuit la succesul său.

După moartea soției sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susțină spectacole.

Printre șlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ''Fetițe dulci ca-n București'', ''Costică, Costică'', ''Ia mai toarnă un păhărel'', ''Uite-așa aș vrea să mor'', ''Du-mă acasă, măi, tramvai'', ''Zi-i una mai săltăreață'', ''Cel mai frumos tangou'', ''Astăzi e ziua ta'', ''Să-mi cânți cobzar'', ''Iubesc femeia'', ''Bucureștiul meu iubit'', cântece fredonate de generații întregi. Talentul său vocal și componistic, vocația pentru un anumit gen al muzicii ușoare, i-au conferit un statut aparte în peisajul muzical autohton.