Romanul grafic „Oameni de unică folosință”, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, prima carte de acest gen publicată de Editura ROST, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155). 

O poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, impecabil ilustrată și tipărită în condiții excepționale, „Oameni de unică folosință” este un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoție. 

„Această carte ne îndeamnă să nu fim oameni de unică folosință, adică obsedați de consum, sclavi ai „zeului tinereții” – slăvit de canalele de comunicare în masă – și îngroziți de perspectiva bătrâneții, a bolii și a singurătății, care s-ar traduce ca ieșirea noastră din uz. Ci să fim Oameni, pentru totdeauna”, scrie Claudiu Târziu, directorul Editurii ROST. 

"Cândva bătrânii erau piloni ai familiei și ai comunității, sfătuitori și veghetori asupra bunei rânduieli a lumii. Tinerii se întorceau către ei pentru sfat, iar ei își foloseau bogatul bagaj de cunoștințe și înțelepciune pentru a îndrepta și ajuta generațiile tinere. Astăzi, ei sunt, pentru noi și pentru ei înșiși. doar oameni ieșiți din uz", spune Elena Ciolacu.

Cartea a debutat ca un proiect al Elenei Ciolacu despre experiența bolnavilor de Alzheimer pentru Centre for Excellence în Learning Enhancement, o ramură a Universității Coventry care se ocupă cu dezvoltarea de metode didactice alternative pentru Faculty of Health and Life Sciences. Cartea urma să îi ajute pe studenți să privească subiectul dintr-un punct de vedere uman, emoțional, și nu doar scolastic.

„Ca să pot inspira emoție prin povestea mea, trebuia să fiu eu însămi atașată emoțional de subiect, astfel că am petrecut 2 săptămâni de documentare intensă despre boala Alzheimer. Numeroasele reportaje și documentare BBC pe care le-am văzut, mărturiile și informațiile pe care le-am citit și auzit, puse cap la cap cu propriile mele observații din viața reală despre societatea britanică, au format, puțin câte puțin, ideea de bază a poveștii Oameni de unică folosință. Pe parcursul lunilor în care am lucrat la ea, povestea a suferit mai multe modificări sub influența unei experiențe personale, căci am aflat, nu la mult timp după ce am început cartea, că propriul meu bunic suferea de boala Alzheimer”, povestește autoarea. 

Multe dintre replicile și scenele din carte sunt inspirate din întâmplări reale cu bolnavi de Alzheimer, iar chipul ilustrat al bătrânului este unul cât se poate de special. „Nu voiam un chip imaginat, impersonal, ci unul real, care să exprime emoții sincere. După ce am încercat îndelung să găsesc un actor bătrân, pe care să îl studiez în filme și să îl folosesc ca model în ilustrațiile mele, mi-a venit ideea minunată de a-l folosi ca model chiar pe bunicul meu. Și, într-adevăr, la nici un actor nu aș fi putut surprinde atâta sinceritate și emoție în gesturi și priviri, așa cum am surprins la el”, spune Elena Ciolacu.

***
Aflând că propriul meu bunic are boala Alzheimer și văzând abnegația și răbdarea cu care tatăl meu a început să îl îngrijească, am coborât de pe piedestalul de judecător al greșelilor altora și mi-am pus pentru prima oară întrebarea: „Dar, oare, eu însămi aș fi în stare să fac aceste sacrificii?

În cartea mea, oamenii de unică folosință nu sunt părinții abandonați în azile, pentru că părinții nu pot fi folosiți de noi, copiii. Ei ne cresc și ne îngrijesc din dragoste, nu din constrângere. Oamenii de unică folosință suntem noi, cei de astăzi, cei care nu mai înțelegem bătrânețea și importanța ei, cei care fugim de sacrificiu și disprețuim suferința”.

***
Născută la Râmnicu Vâlcea, în 1989, Elena Ciolacu a urmat cursurile Școlii Populare de Arte din oraș, iar în liceu a continuat să picteze și să deseneze pe cont propriu, participând la numeroase expoziții de grup cu lucrări de grafică și icoana tradițională pe sticlă. Pasionată de ilustrația digitală și animația japoneză, dar și de cinematografie, artă și narațiune vizuală, a studiat design grafic la Facultatea de Arte a Universității de Vest Timișoara, apoi s-a înscris la secția Ilustrație și Animație a Coventry University, School of Art and Design, pe care a absolvit-o în 2013. Este autoarea scurtmetrajului de animației Amintiți-vă de mine (2013), selectat în competiția oficială a unor festivaluri precum Anim’est, Balkanima – Festivalul European de Film de Animație din Belgrad, Festivalul Internațional de Scurtmetraj de Film și Muzică din Dublin sau Cluj Shorts. 

În 2014, Elena a obținut Premiul „Alegerea Curatorilor” la Festivalul NOISE din Londra, secțiunea Ilustrație și Animație, pentru romanul grafic „A Story of Hope for the Bullied”. Aceasta din urmă a câștigat un premiu și la Creative Conscience Awards 2013, la Londra, și va fi publicat în România de Editura ROST.