ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Odată cu scandalul "Eu (nu) sunt Charlie" nu putea să nu răzbată și eterna învinovățire a românilor că nu sunt "destul de occidentali".

 Acuzație de care suferă, musai!, toți cei care nu s-au solidarizat cu caricaturiștii de la Charlie Hebdo. Mai repet o singură dată, pentru ultima oară: este firesc să-mi pară rău de orice victimă, de orice om care a fost omorât, chiar dacă nu am fost de acord cu părerile sale. Dar asta nu înseamnă, că automat trebuie să mă și identific cu părerile sale, dacă s-a întâmplat ca respectivul să fie ucis.



Trecând peste acestă scurtă paranteză, titlul articolului m-a inspirat citind un material, excelent de-altfel, al lui Horațiu Pepine posta pe DW. Iată pasajul în cauză: "Dar modul acesta de argumentare ar părea absurd printre catolici sau reformați, ceea ce explică iarăși de ce minoritățile religioase din România sunt mult mai ferme în a-și proteja tradiția decât românii ortodocși. Aceștia sunt mereu scindați între aspirația lor către modernitatea occidentală și sursele propriei identități, ceea ce favorizează confuziile". Pe moment nu mi s-a părut nimic dubios, dar peste puțin timp, uitându-mă la un documentar pe Digi World am avut o tresărire. De când aspiră românii către modernitatea occidentală? Când au aspirat românii, ca năzuință națională și nu a unei grupări minuscule, către Occident?

Consultând documentele istorice, cărțile, mărturiile de care dispun, nu am găsit nici măcar unul singur în care să fie exprimată dorința românilor sau a liderilor lor, de a deveni occidentali. Niciunul! Dimpotrivă, doi dintre cei mai reprezentativi lideri români, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare au avut atitudini demne față de Occident, refuzând integrarea prin absorbție în  Vest,  motiv pentru care primul a plătit cu viața. Acea grupare minusculă care au fost pașoptiștii s-a impus inițial prin bruscarea societății, nicidecum prin validarea poporului,  iar apoi a proliferat prin folosirea forței, inclusiv a terorismului de stat.

Cred că este potrivit să spunem, măcar că azi este ziua lui Mihai Eminescu,  că românii nu și-au dorit niciodată să fie colonizați: nici de către occidentali, nici de către ruși, nici de către tătari. Din păcate, însă, în ultimii 70 de ani, dar mai cu precădere în ultimii 25, colonizarea și auto-colonizarea occidentală a poporului român au atins cote nebănuite.

La 165 de ani de la nașterea lui Eminescu, nu numai că am adoptat fără discernământ aproape tot ce este occidental,  dar am ajuns să distrugem propria cultură și modul de viață românesc. Vorbim o limbă plină de cuvinte occidentalizate, astfel încât proprii străbunici și chiar bunici ar avea probleme în a ne înțelege.Mai mult și mai grav, este că am început să ne însușim varianta occidentală a istoriei, ceea ce ne pune în situația de a accepta teorii aberante pe post de adevăruri și de a ne insulta propriul trecut și pe reprezentanții săi. Am ajuns, după atâta îndoctrinare, să nu înțelegem de ce și cum am ajuns aici, astfel încât aplicăm la infinit același tratament defectuos, mărind de fiecare dată doza de "occidentalizare".

Nu pot să nu observ că modernitatea ne-a adus mai multă propagandă și mai puțină informație. Pe posturile de televiziune, dar și pe internet, abundă documentarele care prezintă momentele dramatice ale istoriei doar din punctul occidental de vedere (fie că e german, francez, american sau britanic).  Cum poate să-și facă cineva o idee de ansamblu despre ocupația austriacă a Transilvaniei, când vede documentare în care viața din imperiu de dinaintea primul război mondial e portretizată idilic, fiind zdruncinată doar de "rebeliunile" balcanicilor violenți și ne-educați, întâmplător ortodocși. Cum să știe tinerii că acum 100 de ani, românul Ciubotaru din Ardeal era nevoit să lupte cu românul Ciubotari din Moldova?

Nu aflăm nimic în respectivele documentare despre anormalitatea existenței unui imperiu care domina, cu ajutorul forței, teritorii și populații care nu-i aparțineau. De pe wikipedia în engleză putem afla chiar că PIB-ul Imperiului crescuse cu 1,45% pe an între 1870 și 1913! Ce execuții ale reprezentanților minorităților? Ce maghiarizare forțată? Pe bună dreptate s-ar întreba cineva: ce i-a apucat pe români să lupte ca disperații să scape din "raiul" austro-ungar?!  Exact cum anterior, până-n 1989, se putea întreba cineva ce i-a "lovit" pe românii din Basarabia să fugă din "paradisul" țaristo-bolșevic și să unească cu România.

De altfel, doamna Alina Mungiu-Pippidi, cea care cere statului să ne suprime unele drepturi în schimbul "libertății noastre de gândire amenințată de jihadiști", spunea aseară la Realitatea TV, plină de aroganță că "globalizarea vine la pachet cu valorile occidentale. Nu le putem separa". Ceea ce se observă cu ochiul liber, însă, chiar cu ocazia cazului Charlie Hebdo, este că globalizarea este de fapt o altă modalitate, un alt vehicul pentru impunerea valorilor occidentale asupra celorlalți.

Dacă înainte era catolicismul, apoi iluminismul, acum acest vehicul se numește globalizare. Atunci, ca și acum, ni se cere să îmbrățișăm valorile occidentale fără comentarii, altfel fiind neapărat catalogați drept reacționari, contrarevoluționari, pășuniști, fasciști, legionari, nostalgici, teroriști, fanatici, etc. Vorba lui Eminescu: trebuie să acceptăm totul "ca și când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fără legi, fără obiceiuri, fără nimic, și trebuia să i s-aducă toate celea de-a gata din cea mai renumită fabrică". Iar dacă nu o facem, e pentru că suntem corupți. Și pentru că suntem corupți, trebuie să fim și mai bine supravegheați. Așa ni se repetă de ceva vreme, iar azi a venit reprezentantul Înaltei Porți să ne mai amintească o dată. Exact așa cum ne descriau și austriecii pe vremuri. De ce? Pentru că nu respectam "contractul" prin care trebuia ca noi să rămânem ocupați.

De asemenea, nu pot să nu observ că există un grup de oameni, răspândiți prin toate domeniile, care indiferent prin ce catastrofe ar trece Vestul, nu fac să ne spună decât că orice îndoială asupra "superiorității" Occidentale este o tâmpenie și că trebuie să mergem neabătuți pe acest drum...

Personajele care educă poporul nu au cunoștințe minime despre elemente ce compun identitatea și devenirea acestui neam: zilele trecute, o realizatoare a Televiziunii Române ( deci plătită din banii românilor) afirma într-o emisiune că aromânii sunt o "altă etnie conlocuitoare din Dobrogea"!

Armata Română nu are capacitatea de a apăra teritoriul național, industrie și resurse nu mai avem, sistemul financiar-bancar este înstrăinat, milioane de oameni trăiesc sunt în depresie, natalitatea este ca pe timpul celui de-al doilea război mondial, avem stat de drept pe model Pungești,  statul plătește cu bani o țară vecină să-i terorizeze pe românii de-acolo, iar în acest timp un mare erudit al zilelor noastre ( nu sunt ironic!) și în același timp abonat la stipendii de stat ne spune senin că ne aflăm în cea mai bună situație din ultimii 500 de ani. Judecați singuri...


În acest timp, academicieni, oameni de știință, preoți,militari sau studenți care îndrăznesc să spună și altceva, sunt marginalizați sau trimiși în judecată pe motive desprinse din anii '50.

Nu mi-am propus să demonizez Occidentul, realizând aportul său la cultura și civilizația universală,  dar în același timp realizez că o mare parte din vină pentru starea de fapt o purtăm chiar noi, românii. Nu fac decât să remarc cum se ocultează, pas cu pas, contribuția românească la acest patrimoniu.

Spunea Eminescu: "Poporul nostru a trăit aproape 2.000 de ani și a supraviețuit tuturor încercărilor vremii, iar sub acest stat (de la 1866 -n.mea) croit (liberal -n.mea) el nu va supraviețui nici 200 de ani". Mai e puțin.