Bună dimineața!

Tot privind la știri pe de o parte pe refugiații din Ucraina nevoiți să își lase locuințele și să pribegească în țări străine și pe de altă parte pe cei care nu pierd niciun prilej ca să se laude cu găzduirea acelora, mi-am amintit de un sfânt foarte drag care și el și-a părăsit casa și traiul tihnit, însă de bunăvoie, pentru Dumnezeu și care permanent s-a îngrijit tocmai să își ascundă de oameni orice faptă bună. Este vorba despre Sfântul Alexie „Omul lui Dumnezeu”, pe care îl prăznuim joia care vine, pe 17 martie.

Sfântul Alexie s-a născut într-o familie foarte bogată din Roma, în a doua jumătate a secolului 4. Încă de tânăr, el a înțeles însă deșertăciunea acestei lumi. Părinții lui își doreau mult ca el să se însoare, așa că i-au hotărât soție de neam bun, dar în noaptea nunții Sfântul Alexie a lăsat totul pentru Hristos și a părăsit casa în taină. Când a ajuns în port, s-a urcat în prima corabie și a călătorit până la Edessa, în Asia Mică unde s-a așezat în fața bisericii Maicii Domnului printre alți cerșetori. Acolo a petrecut Sfântul Alexie vreme de 17 ani, în post aspru și rugăciune, dar disprețuit de toți oamenii, „mereu cu privirea plecată spre pământ, dar cu mintea înălțată sus, la cer”.

Când, printr-o minune, viața lui sfântă s-a vădit oamenilor din cetate, el a fugit, luând o corabie spre Cilicia, dar care, prin rânduiala lui Dumnezeu, a ajuns la Roma. Sfântul Alexie a mers atunci la casa tatălui lui și, fără a-i spune cine este, i-a cerut milostenie. Tatăl l-a primit să locuiască într-un colț al curții și așa a petrecut Sfântul Alexie încă 17 ani.

Într-o bună zi, slujind Inocențiu, papa Romei Sfânta Liturghie, de față fiind chiar împăratul Onoriu, s-a auzit un glas dumnezeiesc care a vestit tuturor moartea „Omului lui Dumnezeu”. După ce au cercetat și i-au aflat trupul au găsit în mâna lui o însemnare în care Sfântul mărturisea cine este și care îi fusese viața.

Doamne ajută!

TVR, Universul credinței