Demiterea lui Enache Jiru din poziția de secretar de stat de la Ministerul Finanțelor a făcut să fie cunoscut și în spațiul public faptul că România s-a împrumutat 1 miliard de euro de pe piețele externe prin ultima emisiune de eurobonduri.

Deși aceste împrumuturi nu se pot face complet pe ascuns, guvernele României din 2012 până în prezent s-au tot împrumutat prin astfel de proceduri fără a comunica public și nu au  explicat de ce se fac aceste traanczații și care sunt efectele lor.

România a împrumutat astfel nu mai puțin de 20 de miliarde de euro. Totul, într-un program pe termen mediu început în 2012.

Astfel, mai multe guverne s-au succedat la Palatul Victoria, dar niciunul nu a vorbit despre acest program. Anul 2012 a început cu guvernul Emil Boc, dar acesta a căzut rapid după protestele de stradă, a urmat pentru o scurtă perioadă Mihai Răzvan Ungureanu, pentru ca apoi puterea să se mute la USL și la cabinetul Victor Ponta. Au venit la final de 2015 și tehnocrații cu Dacian Cioloș și aceași tăcere, pentru că nici PSD cu Sorin Grindeanu și Mihai Tudose să nu discute prea mult despre acest program.

„Emisiunile de obligațiuni derulate nu sunt neapărat criticabile, pentru că pledăm de multă vreme pentru diversificarea surselor de împrumut. În sensul că este nevoie ca statul român să se împrumute și de pe piețele internaționale, nu doar pe piața internă, de la băncile românești. Dar să derulezi timp de șase ani un program de împrumut în valoare de 20 miliarde euro cu atât de multă discreție pe plan intern este în neregulă. Publicul român ar fi trebuit să știe de acest program pe termen mediu, așa cum a știut și de acordul de împrumut derulat cu Fondul Monetar Internațional", precizează economistul Constantin Rudnițchi într-un articol pentru RFI.

Economistul atrage atenția că dacă pentru români se poate face în așa fel încât guvernul să nu prezinte public riscurile aferente, când vine vorba de investitorii străini nu se mai poate trece nimic sub tăcere.

„Investitorii de pe piețele financiare sunt avertizați că plasamentele financiare pe o piață emergentă, precum România, sunt mai riscante decât cele într-o economie dezvoltată. În același timp, se remarcă dependența economiei autohtone de cea europeană", subliniază Rudnițchi.

Economistul atrage atenția asupra unor factori ce țin exclusiv de situația internă și care dăunează grav economiei precum crizele politice și instabilitatea de la guvernare, cu desele schimbări în interiorul ministerelor și chiar, în acest an,  o demitere de guvern provocată chiar de către coaliția care l-a instalat.

„România are riscuri privind balanța de plăți. Fapt demonstrat de creșterea puternică a deficitului de cont curent, cu 50% față de anul trecut. România se supune riscului valutar și celui de creștere a inflației. Prognozele independente arată, de altfel, că la începutul anului viitor, rata de schimb a euro va crește în raport cu leul. De asemenea, proiecțiile privind rata inflației indică o creștere a prețurilor în următorii ani. Absorbția redusă a fondurilor europene este un alt risc, iar corupția și spălarea banilor probleme ale societății românești. În fine, pentru ca tabloul să fie complet, România are și un risc de derapaj fiscal, iar modificările în domeniu nu fac decât să confirme afirmațiile din raport", mai atrage atenția economistul.

În concluzie, Rudnițki precizează că trecând cu vederea faptul că respectivele împrumuturi nu sunt prezentate public, așa cum ar trebui, este mai important ca guvernanții să înțeleagă ce înseamnă acest acest prospect de emisiune pe baza căruia România s-a împrumutat și să aibă în vedere riscurile asupra economiei în luarea decizilor.