Comisiile parlamentare de buget-finanțe au constatat, în urma verificărilor bugetului pe 2016, că nu se justifică rectificările bugetare pozitive făcute de Guvernul Cioloș în lunile iunie și noiembrie. Și Curtea de Conturi sesizase același lucru. În total, prognoză nejustificată: 11,6 miliarde. Lei. Nu, nu e o "gaură”. S-ar potrivi mai bine " minciună” sau "capcană”.

După ce a întârziat fără vreun motiv clar și până la limita penibilului instalarea noului guvern, Klaus Iohannis blochează bugetul pe 2017. Deși suntem déjà la jumătatea lui februarie iar de studiat îl tot studiază de două săptămâni, de când CSAT și-a dat avizul pe proiect. Președintele spune că nu promulgă deocamdată fiindcă are dubii că datele economice pe care se bazează pot fi susținute. Nu contează că pe parcursul anului se pot face rectificări bugetare, în caz că nu pușcă socotelile. Nici că orice zi în plus de întârziere ține lucrurile în loc și numai bine nu are cum să facă României.

E greu de evitat gândul că ai de-a face cu o tactică de ars holde, otrăvit fântâni și pus opreliști, în variantă politic-modernă. Păcat că, sub pretextul dreptății, fix în calea alor tăi. Pentru că, puse cap la cap, așa arată lucrurile: în mod premeditat, se face orice pentru ca un program promițător, cu care s-au câștigat alegerile, să nu poată fi pus în practică.
 

Mă îngrijorează adânc faptul că printre obligațiile acestui individ se numără și aceea de a fi garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. Fiindcă pas cu pas, e tot mai limpede că nu binele României îl ghidează pe cel care ar trebui să reprezinte statul român și să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Pas cu pas, holdă cu holdă, se adeverește că prioritară pentru acesta și camarila sa a fost și este deținerea puterii absolute, cu orice preț. În ce scop? Rămâne, deocamdată, o întrebare retorică.