ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Multă vreme, piața telefoniei mobile interne a fost găina cu ouă de aur pentru doi giganți-Orange (Dialog) și Vodafone (Connex), cu 1-2 outsideri intercalati-Telekom (Cosmote) și, pe ultima sută de metri, Digi Mobil.

Adevărată dimensiune a rentelor pe care cele două mari companii de telefonie mobilă au extras-o din economia românească o avem privind bilanțurile depuse la Ministerul Finanțelor în 2009, un an în care criză internațională punea serios problema finanțărilor bancare iar multe companii mari au presat pe filialele din străinătate pentru a aduce cât mai mult cash la firma-mamă. Ei bine, în 2009 Vodafone România raporta un profit net de 1,03 miliarde lei iar Orange România obținea 1,14 miliarde lei profit net, rezultate ce urcau profitul cumulat al celor doi giganți telecom la peste 500 milioane euro la cursul de atunci.
 
O suma apreciabilă pentru economia românească, obținută prin politici de duopol traduse prin tarife uriașe pentru clienți. După 2010 profiturile declarate scad previzibil (optimizare fiscală?), mai pronunțat la Vodafone, rămânând totuși în apropiere de 100-150 milioane euro/an pentru cei doi giganți.
 
Să mai spunem că în aprilie 2014 ANCOM forțează cele două mari companii să accepte o scădere substanțială a tarifelor de interconectare (prețul apelurilor terminate în altă rețea decât cea a apelantului, preț plătit între companiile telecom), deschizând calea pentru concurență reală în acest domeniu.
 
Operatorii urmau să practice tarife de interconectare mult reduse, de la 3,07 eurocenți/minut la 0,96 eurocenți/minut în cazul telefoniei mobile și de la 0,67 la 0,14 eurocenți/minut pentru telefonia fixă, prețuri apropiate de altfel de cele deja practicate atunci de DIGI Mobil pentru...clienți. Dar să nu anticipăm.
 

Da’ minuntu’, cât e domne’ minutu’?

Iată cum arăta un abonament Connex Standard, proaspăt lansat în aprilie 2004. Preț lunar 5 dolari, 50 minute de convorbiri (în propia rețea sau în alte rețele). Tarifarea pentru ce trecea de cele 50 de minute era de  0,14 dolari/minut fără TVA pentru Connex și Romtelecoom și 0,22 dolari/minut fără TVA în alte rețele. Cei mai "vorbăreți” aveau la dispoziție Connex Standard +20 (7 dolari, 70 minute de convorbiri). Ce diferență ca de la cer la pământ față de prețurile practicate acum, cu convorbiri nelimitate în rețea, câteva sute de minute naționale, mai mulți GB de trafic de date incluși și prețuri pornind de la câțiva euro pe lună. Ca să nu mai pomenim de opțiunea cu minute nelimitate în toate rețelele, 3-5 GB de date și prețuri de la 5-15 euro pe luna, în funcție de operator. 
Cum de a fost posibil că în urmă cu 10 ani să plătim însă atât de mult pentru atât de puțin? Pe scurt, vorbim de lipsa unor alternative reale (existau doar doi mari operatori care nu încercau prea convingător să se concureze iar Consiliul Concurenței avea..altele pe cap), atracția pentru un gadget la modă (mobilul era atunci un semn al statutului) și telefoanele subvenționate (cârlig de marketing ce funcționează și azi). În 2006 Cosmote intră în piață și provoacă primul cutremur, clienții celor doi "mari” observă că se poate și altfel, că pot plăti mai puțin pentru apelurile lor. Cosmote venea atunci cu cartele preplătite ce includeau 2000 de minute în rețea pentru numai 3 euro pe lună.
 
Adevăratul cutremur se produce însă din 2014, când DIGI Mobil, divizia de comunicații mobile a RCS-RDS, o companie românească deținută de Zoltan Teszari, vine încă înainte de scăderea tarifelor de interconectare cu prețuri de 2 euro la la abonamente cu 200 minute naționale, nelimitat în rețea și 3 G de date, tariful pentru convorbirile suplimentare mobil-mobil fiind de numai 1,24 eurocenți. Prețurile abonamentelor și minutele incluse cresc doar până la 10 euro cu minute nelimitate (în țară și în Europa), ceea ce deschide o prăpastie între ofertele Orange/Vodafone/Cosmote și prețurile practicate de DIGI. De exemplu, în aprilie 2014, în momentul când scad tarifele de interconectare, la abonamentul Easy 6 de la Vodă¬fone, pentru 6 euro pe lună erau incluse 500 minute în rețea, 50 minute naționale și 15 MB de internet pe mobil. Pentru ce se depășește, clientul plătește 0,21 euro (deci 21 eurocenți) pentru apelurile naționale și 14,8 eurocenți pentru apelurile în rețea. La Orange, la abonamentul Delfin 6, tot pentru 6 euro erau 50 de minute naționale (ca la Vodafone), 500 minute în rețea (tot ca la Vodafone) și 20 MB internet pe mobil. La depășirea lor se plătesc 21 eurocenți/minut pentru convorbirile naționale, 50 de eurocenți/30 MB dacă sari calul cu internetul și 15 eurocenți/minut dacă depășești minutele incluse în rețea. Cel mai accesibil abonament Cosmote (Free S) oferea atunci pentru 8,8 euro pe lună 100 minute naționale, minute nelimitate în rețea, 100 MB de internet. La depășiri se plătesc 22,3 eurocenți/minut pentru apelurile naționale. Rezultatul?
 
Cei trei giganți din piața telefoniei impuneau clienților, înainte de scăderea costurilor de interconectare,  tarife de peste 6 ori mai mari decât cele suportate de companii pentru apelurile în afara rețelei (în cazul apelurilor pe fix, tarifele erau de peste 20 de ori mai mari!) spre deosebire de DIGI Mobil unde adaosul era de numai 30% la apelurile mobil-mobil raportat la noile tarife, operatorul mergând câteva luni in pierdere și cu prețuri de dumping. După ce publicul a conștientizat că se poate mult mai ieftin decât la Orange/Vodafone/Cosmote-Telekom iar numărul portarilor în favoarea DIGI Mobil a crescut (205.000 în 2014, aproape jumătate din numerele totale portate între rețele în România ), și celelalte companii au început să reducă prețurile astfel încât am întâlnit și la Vodafone abonamente de 13 euro ("RED 13”) cu minute nelimitate, în rețea și naționale, și 1G trafic de date.

Concluzia? Atracția românilor față de noile jucării mobile și piața telecom neconcurentiala (duopol) pentru mulți ani au făcut ca două mari companii să-și susțină din banii încasați de la clienții locali și costurile pentru dezvoltarea rețelei și profituri anuale de 100-200 milioane euro.