Evenimentele din imediata vecinătate a bătrânului nostru continent se derulează cu o viteză demnă de o cauză mai bună, iar o primă concluzie este aceea că avem de-a face cu cea mai mare catastrofă geo-politică a acestui început de secol și de mileniu. În mod similar, consider că declararea Uniunii Sovietelor de către Lenin și, implicit, victoria bolșevicilor în războiul civil care a urmat prăbușirii Rusiei țariste a însemnat cel mai negru scenariu posibil pentru umanitatea care a și-a dus existența în secolul recent încheiat.

 

Sigur, președintele Putin consideră tocmai explozia URSS a fost cel mai rău lucru care s-a întâmpplat în secolul XX, dar părerea șefului statului rus este mai mult decât subiectivă. Și totusi, de unde această prăbușire în neant a societăților din Asia Mică, locul în care s-a născut, practic, lumea modernă, și de unde antichitatea și, mai târziu, Evul Mediu, și-au tras seva și oamenii de cultură și de știință care au condus lumea către o prosperitate fără precedent în istorie?

În primul rând, trebuie remarcat că atâta timp cât lumea a fost condusă de marile imperii coloniale, nu au existat nici atentate, nici rasism, nici foamete, nici exoduri, practic nimic din ceea ce se întâmplă acum. Acolo au fost, și vorbim de Evul Mediu târziu, mai întâi Imperiul Otoman, pe urmă Imperiul Britanic combinat cu sistemul colonial francez și, în final, regimuri locale naționaliste, unele de sorginte masonică, altele nu. În ceea ce privește regimurile locale independente, pe hârtie sau nu, acestea au fost tolerate doar în ideea menținerii unui status-quo și, neapărat, ducerii de către liderii de acolo a unor politici externe care să nu deranjeze Israelul.

De fapt, americanii sunt doar ultimii dintre vinovații care au condus la explozia de ură de acolo și asta dintr-un motiv foarte simplu, dar pe care nimeni sau aproape nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Al Doilea Război Mondial a fost câștigat de Statele Unite, Franța și Marea Britanie au fost învingători doar pe hârtie, iar Uniunea Sovietică a pierdut două generații de tineri în acel conflict, astfel că nu mai putea conta în ochii americanilor după capitularea Germaniei. Să fim serioși, americanii, cu sacrificii minime, au ocupat aproape toată Germania și Imperiul Japoniei, cele mai avansate tehnologic la acea oră, în timp ce rușii s-au ales cu țări ca România sau Bulgaria... În plus, americanii au moștenit politic tot sau aproape tot Imperiul Britanic, astfel că zona Orientului Mijloc le-a revenit tot lor din punct de vedere al influenței. Și de aici tot circul de rigoare...

Mai întâi, acolo au fost inventate niște state care nu existaseră niciodată în istorie, cu niște frontiere absurde, care nu țineau cont nici de limbile vorbite, nici de originile etnice, nici măcar de niște principii economice minime. Totul, în numele supraviețuirii Israelului. În fine, nu vreau să insist pe detalii istorice arhicunoscute pentru unii, dar neinteresante pentru alții, interesant este că acolo au fost tolerați Hafez Al-Assad, tatăl actualului președinte sirian, sau Ghadaffi, dar numai atâta timp cât au sprijinit terorismul! Culmea, după ce Ghadaffi renunță la vechile practici, iar conducerea Siriei este preluată de Bashr Al-Assad, el însuși tânăr și cu dorința sinceră de a reforma statul, americanii și englezii, dar și francezii, îi declară persona non-grata și încurajează acolo apariția așa-zisei primăveri arabe, în fapt o serie de lovituri de stat menite să aducă la putere niște clici de ofițeri corupte și care să dea occidentalilor acces la resursele arabilor, țiței și gaze în primul rând. 

Ca să fie clar, să exemplificăm cu Europa și cu evenimentele din ultima mare conflagrație mondială. De pildă, dacă băieții din Grup dețineau clădiri de patrimoniu în Paris, Viena sau Praga, ele trebuiau recuperate după război, iar orașele respective nu aveau să fie deloc bombardate. Dacă, dimpotrivă, Grupul nu avea în proprietate imobile în Berlin sau Dresda, atunci acestea aveau să fie rase de pe fața pământului. Mai mult, dacă Grupul făcea afaceri cu un stat comunist, dar a cărui conducere era agreată, nu avea loc nicio revoluție. Dacă, însă, oamenii dintr-un alt stat de o factură identică nu sunt parteneri loiali, atunci acolo va avea loc o revoluție, iar anumiți indivizi, cei care trebuie, vor deveni proprietari ai tuturor bunurilor de care Grupul este interesat. Nici nu contează dacă în acea țară se moare de foame, dacă acel guvern este corupt sau nu, tot ceea ce primează este supușenia. Dimpotrivă, dacă un stat anume este capitalist, democratic, oamenii respectați, dar cei care dețin controlul nu fac afaceri cu Grupul, acolo se va finanța o lovitură de stat, un război civil, nu contează ce, ci doar rezultatul.

 

Adică, naționalizarea, iar directorii fabricilor și tot establishmentul să fie altul, adică cel agreat de grup. Așa au devenit comuniste anumite țări, tot de aceea au redevenit capitaliste altele samd, pentru că acesta este un fenomen aflat în continuă desfășurare. Deci, nu va fi pace și prosperitate în Libia, Egipt, Siria sau Irak până când șefii acestei lumi nu vor deține controlul asupra viitorului acestora. Bineînțeles, dispariția lor totală sau reîmpărțirea lor, dar și inventarea altora nu pot fi deloc excluse ca posibilități de luat în calcul. 

Aici este un alt punct interesant, și anume că nu li se oferă în niciun fel o ieșire onorabilă din scenă, fie și pentru simplul fapt că ar putea fi lăsați la conducere băieți care să nu facă politica Grupului. Sigur, putem face apel la patriotism, să le cerem acelor președinți, dictatori sau prim-miniștri să se sinucidă, dar Japonia este una singură. Este normal să lupți pentru propria-ți supraviețuire, pentru că este clar că după câțiva ani de război civil, nici măcar cei mai fideli nu te mai susțin, indiferent cât de mult te-ar fi iubit la început. Și altă chestie interesantă. Cu cât ai fost mai bun ca președinte, cu atât mai distrugător va fi războiul comandat din afară.

 

Rostul este să fie distrus totul, să nu rămână nimic după tine, pentru ca după doar două generații dictatorii istoriei să convingă pe tinerii ajunși la majorat că regimul trecut a fost o nenorocire de care au fost scăpați doar de pronia cerească. Serios acum, în Africa, de exemplu, nicio țară nu o duce mai bine ca în perioada colonială. Dar, în câteva țări arabe era un pic mai bine. Cum de și-au permis acest lucru? Fără să dea 90% din petrolul lor și 80% din gaze? Nicio problemă, în câțiva ani o vor duce ca în comuna primitivă, iar ciclul va fi reluat chiar de la capăt. Deci, oameni buni, așteptați-vă la încă niște milioane bune de refugiați. Exodul este abia la început. Nu ne-au zis, oare, toți acești pacifiști că nu mai avem nevoie de armate naționale? Și că doar americanii pot apăra Europa?