ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Da, în Siria este un război civil în toată regula. Dar nu vă lăsați înșelați de știrile venite din această zonă de conflict prin intermediul mass media occidentale. Așa sună avertismentul lansat de jurnalistul britanic Patrick Cockburn, care spune că informațiile sunt controlate de jihadiști, cei care stăpânesc orașe întregi prin teroare. Și sunt instruiți ca la carte cum se face propaganda. Și mai grav, susține ziaristul, este că guvernele occidentale au jucat un rol-cheie în finanțarea și antrenarea "specialiștilor mass media din opoziție", care prezintă doar ceea ce vor și cum vor despre drama sirienilor.

Pentru jurnaliștii străini din Siria, a devenit o misiune pe muchie de cuțit orice corespondență legată de războiul civil din Siria. Pentru că jihadiștii care stăpânesc estul orașului Alep au reușit să alunge ziariștii occidentali, care, dacă ar fi încercat să nu părăsească zona, ar fi fost răpiți sau chiar uciși. Și, desigur, înclocuiți cu "activiști locali", părtinitori, care fac totul la comanda jihadiștilor.

Într-un articol semnat de Patrick Cockburn, publicat de The Independent, ziaristul susține că reprezentanților din media occidentală li s-a permis, prin naivitate sau prin interesul personal al unora, să funcționeze în Siria ocupată de jihadiști doar cu permisiunea unor grupări afiliate al Qaida, precum Jabhat al-Nusra și Ahrar al-Sham, tot ele fiind cele care au impus agenda jurnaliștilor: adică ce trebuie dat și ce nu.

În opinia jurnalistului, acest precedent creat în Alep înseamnă că participanții la orice conflict viitor vor putea să descurajeze jurnaliștii occidentali care, aflați acolo pentru a transmite în mod obiectiv ce se întâmplă. Prin răpirea și uciderea lor, este simplu ca bună ziua să creezi un vid de informații, de care oamenii au nevoie, dar care vor putea fi furnizate doar de persoanele aflate în grațiile și la mila acelorași indivizi (în acest caz liderii jihadiști din estul orașului Alep) care răpesc ziariști.

Răpirea sau uciderea reprezentanților mass media pare să fi fost o mișcare inteligentă a jihadiștilor pentru că asta le-a permis să instaureze un control substanțial al știrilor care veneau din acest colț de lume. Însă vestea proastă este pentru orice jurnalist independent care intră și va intra pe teritoriul lor, amenințându-le acest monopol al informațiilor pe care doar jihadiștii doresc să îl dețină, avertizează jurnalistul britanic.

De altfel, spune el, a existat mereu o contradicție flagrantă în acțiunile mass media din Siria: pe de o parte, era extrem de periculos pentru jurnaliștii occidentali să pătrundă în zonele stăpânite de așa zișii rebeli ai opoziției, dar, în același timp, activiștilor independenți li s-a permis să intre liber și nestingheriți în acele zone de către unele dintre cele mai temute și mai violente grupări din lume. Iar amenințarea la adresa jurnaliștilor occidentali a fost cât se poate de reală, spune Cockburn, amintind cazul lui James Foley, decapitat de jihadiști, la 8 august 2014 și cel al lui Steven  Sotloff,  care a avut aceeași soartă după doar câteva zile
 
Amenințarea a fost la fel de mare și pentru localnicii care au fost nevoiți să trăiască sub dominația insurgenților, care le controlau orice acțiune și orice idee. Lucru demonstrat de raportul Amnesty International, publicat in luna iulie, intitulat "Tortura era pedepsa mea", și în care se spune că acei civili rămași în zonele controlate de insurgenți trăiesc cu "teama permanentă că pot fi răpiți dacă îndrăznesc să critice comportamentul grupărilor armate aflate la putere sau dacă nu se supun regulilor draconice impuse de acestea". Același raport menționa și că orice jurnalist sau actvist independent era vizat.
 
Referindu-se la gruparea Jabhat al-Nusra(care s-a redenumit Jabhat Fatah al-Sham, și era una dintre ramurile siriene ale rețelei al Qaida), un tânăr activist media, supranumit Issa, a declarat că "ei controlează tot ce spunem și ce nu spunem. Și, dacă nu ești de acord cu regulile și politicile lor sociale, atunci riști să dispari". Odată răpit, orice contestar al grupării  Jabhat al-Nusra ajungea în camera de tortură, experiența fiind relatată de un alt tânăr activist media, Ibrahim, supus la cele mai cumplite chinuri.
Un avocat din orașul Idlib a fost, așa cum a relatat, fericit când a scăpat de dominația guvernului sirian, pe care o considera "nedreaptă". Numai că acum Bassel recunoaște că situația s-a înrăutățit. Și, după ce a îndrăznit să critice pe Facebook gruparea Nusra, a fosr arestat. 
 
Patrick Cockbun amintește însă că au existat și vremuri mai bune. Adică între 2011 și 2012, când în Siria acționau adevărații activiști ai opoziției independente. Dar, pe măsură ce tot mai multe orașe din Siria au intrat sub gheara jihadiștilor, acești oameni curajoși au fost obligați să părăsească Siria. Alții au fost reduși la tăcere sau uciși.

Autorul articolului din The Independent relatează că, în august 2013, a apărut la același post de televiziune cu Razan Zaitouneh, avocată pentru drepturile omului, fondatoare al Violations Documentation Centre, care contoriza, cu documente, toate crimele și atrocitățile.
Zaitouneh a vorbit atunci, prin Skype, despre atacul cu gaz sarin, care a ucis zeci de oameni într-un district controlat de rebeli, din Damasc, acuzând direct guvernul sirian de acest act ucigaș. Ea apăra opoziția siriană non jihadistă, criticând mișcarea Jaish al-Islam, sprijinită de Arabia Saudită, care controla Douma. În decembrie, indivizi înarmați ai grupării au intrat în biroul ei, unde se mai aflau soțul acesteia și alți doi activiști pentru drepturile omului. Din acel moment, nimeni nu a mai știut ceva despre ei și, cel mai probabil, toți sunt morți.

A fost mai mult decât convenabil pentru mass media internaționale să difuzeze filmulețe și interviuri prin Skype, din estul orașului Alep, așa cum ar fi făcut-o, fără niicio constrângere, din orașe ca Edinburgh sau Copenhaga. Dacă ar fi procedat altfel, ar fi afectat credibilitatea  materialului în care cei intervievați păreau speriați, și, pe bună dreptate, pentru că acolo era război în toată regula, cu focuri de armă și obuze care explodau la tot pasul, spune jurnalistul.

Chiar dacă aceste transmisiuni nu erau, obligatoriu, false, erau pline de omisiuni. Jurnalistul britanic susține că nu a existat niciun semn al prezenței celor intre 8.000 și 10.000 de luptători, în estul Alepului, despre care vorbea ONU.
 
De fapt, subliniază Patrick Cockburn, nu-mi amintesc să fi văzut în acele imagini sfâșietoare pe cineva înarmat. Singurii locuitori pe care ii vedeai în Alep erau civili neînarmați, în cotrast total cu ce se întâmplă în orașul irakian Mosul, unde armata irakiană se confruntă cu sute de jihadiști ISIS înarmați până în dinți și care îi folosesc pe civili ca scuturi umane.
Ar fi simplu ca bună ziua să crezi că această tehnică interesantă și profesionistă de PR pentru opoziția armată siriană să fie numai meritul muncii ei. Guverne străine au un rol-cheie în finanțarea și antrenarea specialiștilor mass media din opoziție. Un jurnalist din Beirut mi-a povestit că i s-au oferit 17.000 de dolari pe lună pentru a lucra pentru un astfel de proiect de PR al mass media de opoziție, proiect susținut de guvernul britanic.
 
Una peste alta, concluzia ziaristului britanic este că dominația propagandei asupra informațiilor care vin din zona de război din Siria are multe consecințe nefaste. 

Da, este un război civil în toată regula, spune Patrick Cockburn. Dar să te concentrezi doar pe atrocitățile comise de forțele armate siriene asupra civililor oferă o imagine distorsionată a ceea ce se întâmplă. Aceste atrocități sunt, în cele mai multe cazuri, reale, iar ONU susține că 82 de civili au fost executați sumar în estul Alepului, luna trecută. Se exagerează însă enorm, dacă e să comparăm ce se întâmplă în Alep cu genocidul din Rwanda, din 1994, sau cu masacrul de la Srebrenica, din 1995.
De asemenea, nu e nimic greșit sau surprinzător în faptul că opoziția siriană își demonizează inamicii și ascunde știrile negative despre acțiunile ei.
 
Același lucru îl făcea opoziția din Irak, în 2003 și cea din Libia, în 2011.  De condamnat este însă modul în care media occidentală a permis să se lase manipulată, făcând propagandă, doar de una dintre părțile din acest conflict sângeros. A făcut asta prin rebranduirea unor informații autentice și nepărtinitoare, pe care nu le putea verifica, furnizate de oameni care trăiesc sub autoritatea grupărilor jihadiste care torturează și ucid orice opozant sau disident.

Jurnalistul britanic trage un semnal de alarmă, susținând că organizațiile mass media se lasă "hrănite" cu informații de jihadiști și de simpatizanții lor, care nu permit niciunui observator independent să pătrundă în teritoriile pe care le controlează. Și, prin răspândirea informațiilor provenind de la astfel de surse, media nu face altceva decât să ofere grupărilor de tip Al Qaida stimulente grase pentru a continua cu uciderea și răpirea jurnaliștilor, pentru a crea și a beneficia de pe urma vidului de informații. Pe care, mai apoi, tot ei știu să îl acopere.