La șase zile după atentatele de la Paris și Saint-Denis, președintele Franței, François Hollande, a ordonat ieri intensificarea atacurilor contra grupării Statul Islamic în Siria și Irak, la finalul unei sedințe a consiliului apărării. Tot ieri, șeful de stat major al armatei franceze, Pierre de Villiers, a discutat, pentru prima oară, cu omologul său rus, generalul Valeri Guerassimov, despre „coordonarea” operațiunilor militare în Siria.

 

Dialogul dintre cei doi a fost telefonic și, potrivit ministerului Apărării ruse, „a durat o oră. Valeri Guerassimov și Pierre de Villiers au făcut schimb de informații despre evaluarea situației din zonă și au discutat despre modul în care vor realiza misiunea stabilită de președinții francez și rus, pentru unificarea forțele angajate în lupta contra terorismului internațional.”

Ministerele Apărării din Rusia și Franța nu au mai avut vreun contact direct din primăvara lui 2014, de la începutul crizei ucrainene. Dar, după seria atentantelor din 13 noiembrie, François Hollande, care pledează pentru o coaliție „largită și unică” contra grupării Statul Islamic (SI) din Siria, a făcut un pas pentru reconcilierea cu Rusia, principalul susținător al regimului lui Bachar Al-Assad.

Vladimir Putin și François Hollande au căzut de acord că trebuie să existe „o colaborare mai strânsă” între armatele celor două țări, dar și între serviciile secrete, pentru gestionarea dosarului sirian. Ȋn acest sens, președintele rus a ordonat navelor sale de război, desfășurate în Marea Mediterană, să intre „în contact direct” cu port-avionul Charles-de-Gaulle și să „coopereze cu aliații francezi”. Această navă, care permite triplarea capacității de luptă a armatei francxeze în Siria, va fi în zona Mediteranei orientale, gata să-și trimită avioanele în Siria „la sfârșitul acestei săptâmâni”, așa cum a declarat ministrul Apărării din Franța,  Jean-Yves Le Drian.

Ca și Franța după atentatele de la Paris, Rusia a decis marți să-și intensifice atacurile în Siria, din cauza prăbușirii unui Airbus rusesc în Egipt, la finalul lunii octombrie, considerat de acum de Moscova ca fiind un atentat terorist. Bombardierele rusești au lovit, pentru prima oară, pozițiiele SI din Siria, acolo unde Moscova începuse, încă din 30 septembrie, o ofensivă aeriană. Conform șefului de stat major rus, aviația de la Moscova a lovit, în cele 48 de zile de la debutul intervenției, 4111 ținte în Siria. La rândul său, șeful de stat major francez a anunțat ieri că, drept răspuns la atentatele din 13 noiembrie, au fost distruse 35 de „obiective” ale SI și că 60 de bombe au fost lansate peste șase locații. 

Pentru moment, mai multe organizații având personal în Rakka au certificat faptul că nu au existat victime printre civili, în timpul bambardamentelor franceze de duminică, informează „Le Monde”.

Ziarul francez „Le Monde” publică și un editorial despre viteza cu care François Hollande a bătut palma cu rușii. „Ȋn această vară, Rusia a luat toată lumea din scurt și s-a impus ca un actor de neocolit în criza siriană. Președintele Hollande, care a refuzat să livreze cele două nave de război Mistral vândute Rusiei de Nicolas Sarkozy, suspecta intențiile rusești în Orientul Mijlociu, la fel ca și Statele Unite.” 

„Dar atentatele din 13 noiembrie au schimbat acest lucru”, scrie „Le Monde”. „Cooperarea cu Rusia contra Statului islamic, mai degrabă decât rivalitatea, oferă Franței cea mai bună șansă de a combate eficient acest inamic, identificat acum clar ca fiind o prioritate: Domnul Hollande a dat dreptate și argumentelor celor care pledau pentru această reorientare, iar ele veneau nu doar de la idolatrii francezi ai domnului Putin.

Acest realism este justificat. Ȋnsă nu trebuie să ne prefacem că suntem naivi. Dacă marți Rusia a intensificat brusc atacurile contra SI, nu trebuie să uităm că 80% dintre bombardamentele rusești care au început din septembrie au vizat, conform informațiilor oferite de Pentagon, forțele rebele moderate oponente lui Bachar Al-Assad. Rațiunea profundă pentru care Rusia a intervenit în Siria este dorința lui Vladimir Putin de a impune întoarcerea țării sale la masa marilor puteri, un rol pe care l-a savurat luni, la summitul G20 din Antalya. El a dorit, de asemenea, să împiedice prăbușirea Siriei înainte de a-și proteja acolo interesele rusești. Toate discursurile sale recente o arată: domnul Putin rămâne un lider încremenit într-o logică de confruntare cu Occidentul pe care îl acuză că a înșelat Rusia, la finalul războiului rece.

Soarta președintelui sirian, care a divizat atât Rusia și Occidentul, va fi pe lista discuțiilor acestei „mari coaliții”, dacă ea va prinde contur. Vom descoperi că rușii nu mai țin așa de mult la acest lider, pe care ei îl consideră drept un vasal, și că el poate fi interschimbabil. Dar ține de țările cccidentale, în acest schimb în care se vor angaja cu Moscova, să nu-și sacrifice, în contrapartida cu susținerea rusă împotriva Statului Islamic, principille care le-au unit și care au fondat susținerea lor în Ucraina.”