ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Portretul pe care mass-media occidentală îl face liderului ungar Viktor Orban, care este înfățișat drept un dușman al democrației și un antisemit nu este doar surprinzător, ci și dezgustător, spune scriitorul britanic Tibor Fischer într-un editorial publicat de cotidianul The Guardian, intitulat „Nu îl identific pe Viktor Orban cu un tiran”.


Posibila închidere a Universității Central Europene din Budapesta a dezlănțuit un val de denunțuri împotriva premierului ungar Viktor Orbán, în toată presa occidentală. Orbán a fost acuzat de New York Times că a pornit un „asalt asupra libertății” , în timp ce un jurnalist de la The Guardian a evocat spectrul „München 1938”.  Dar haideți să clarificăm unele lucruri pe care care mulți dintre occidentali nu le  pot înțelege, scrie Tibor Fischer.

În primul rînd, spune el, Ungaria este o democrație. Are multe partide politice (mult mai multe decât, de exemplu, SUA, așa că este departe de a fi un stat totalitar). Ungaria are alegeri libere și corecte. Are un parlament care face legi. Calitatea legislației poate fi discutabilă, așa cum se întâmplă în orice democrație, dar majoritatea chestiunilor juridice apar in urma unor dezbateri aprinse. Iar dacă cetățenii sunt nemulțumiți de legile respective, ei pot demonstra liberi, așa cum, de altfel, au și făcut-o.

Fischer amintește că Orbán a declanșat un munte de ură odată cu declarațiile despre „democrația iliberală” . Aș dori să subliniez cuvântul democrație în acea formulă care tinde să fie ignorată de criticii săi. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în actuala utilizare politică din Ungaria, „liberalul” nu are conotațiile de „civilizat”, „luminat” sau „generos”,  ci este mai curând un soi de compozit pentru convențiile de stânga. Sunt de acord însă că orice poziție anti-stânga nu îi va aduce lui Orban fani printre cititorii ziarului The Guardian, dar cred că ar putea fi dispuși să accepte că cineva care are o opinie diferită nu este, automat, un dictator, spune Fischer.

De asemenea, spune autorul textului,  consider criticile conform cărora Ungaria nu mai are o presă independentă și pluralistă ca fiind la fel de surprinzătoare. Este o acuzație extrem de dură la adresa unei țări, iar o astfel  de judecată necesită dovezi. Întotdeauna mi s-a părut interesant că oameni care nu vorbesc limba maghiară se simt îndreptățiți să-l acuze pe Orbán că „pune botniță presei”.

În sprijinul celor care nu vorbesc maghiara, pot veni cu o listă lungă de posturi de televiziune și radio, de presă tipărită și de site-uri, care nu numai că sunt gata să îl critice pe Orbán, ci au ca obiectiv major și exclusiv să îl facă praf. Într-adevăr, unele critici și pamflete sunt de o sălbăticie rar întâlnită în Marea Britanie și trebuie admis faptul că în Ungaria există foarte puține dezbateri echilibrate.

Dacă vreau să știu ce se întâmplă în Ungaria, mă uit pe site-ul www.index.hu, care este destul de echilibrat, dar are o satisfacție în a critica guvernul. Dacă vreau să citesc un tabloid amuzant citesc www.444.hu, care este anti-Orbán din naștere. Oricine vrea să facă un denunț împotriva premierului sau vrea să dea știre senzațională despre el o poate face cu un simplu telefon.

Tibor Fischer nu uită că Orbán a fost pus la zid de crititicii săi și pentru tratamentele aplicate migranților. 

Unii consideră că decizia lui Orban de a plasa în detenție oameni care au trecut ilegal granița este irațională. S-ar putea să nu fie soluția ideală, dar, spre deosebire de UE - care stă pe un munte de confuzie - Orbán chiar face ceva. Sunt fiul unor refugiați și vă asigur că, dacă părinții mei ar fi fost reținuți când au ajuns în Marea Britanie, în 1956, și s-ar fi aflat în deplină siguranță și cu mese regulate, în timp ce erau punse la punct anumite lucuri, nu doar că nu s-ar fi plâns, ci ar fi spus chiar „mulțumesc”.

Dar, spune scriitorul britanic, cea mai dezgustătoare acuzație împotriva lui Orbán este accea de antisemitism, George Soros, miliardarul din spatele Universității Central Europene, fiind evreu.  Numai că, le reamintește Fischer celor care fac aceste acuzații, Orbán este omul care a introdus educația Holocaustului în școli, a adoptat o lege de condamnare a celor care neagă Holocaustul, iar guvernul condus de el a finanțat „Fiul lui Saul”, un film despre Auschwitz care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Modificarea legii învățământului superior, care a provocat recentele revolte, afectează 28 de instituții străine din  Ungaria, dintre care 27 s-au dovedit că funcționează cu „nereguli” (multe documente prost întocmite, situație care nu mai miră pe cei care sunt familiarizați cu administrația univesităților). Nimeni nu a fost însă amendat sau închis.
 
Probabil că cei mai mulți,  în special cadre universitare din universitățile maghiare, dezaprobă amendamentul, pe care îl consideră nociv pentru cercetare, dar Universitatea Central Europeană nu a fost selectată pentru a fi pedepsită. Ea cere însă să i se acorde un tratament privilegiat, scrie Tibor Fischer.

Nu este vorba doar de libertatea de exprimare sau de independența bursieră. CEU este, legal, o universitate maghiară. Potrivit amendamentului, aceleași cladiri, aceeași cantină, aceleași cursuri, aceleași nemulțumiri la adresa lui Orbán și a politicii sale pot continua, iar studenții pot obține o calificare recunoscută în Europa. Guvernul nu se poate atinge nici cu un deget de ele.

Ceea ce nu poate continua, în absența unui nou acord, este practica prin care CEU poate să elibereze o diplomă acreditată în SUA(ea este înregistrată la New York), fără însă a avea un campus și peste Ocean. Până în prezent, studenții CEU au fost duși de nas.

Evident că a fost o afacere atractivă pentru studenți, așa că, în cazul în care CEU ar pierde această opțiune, universitatea va deveni mai puțin vandabilă. Dar, dacă este într-adevăr un centru al excelenței, așa cum pretind susținătorii ei, poate fi, mai departe, capabilă să atragă studenți. Chestiunea rămâne însă aceeași:profitul.

Am urmărit progresul acestei instituții încă de la crearea ei, în 1991, și îi cunosc pe mulți dintre cei care activează aici. Una dintre temele majore pe care o susțin de aproape 30 de ani este statul de drept. Poate că CEU ar trebui să adere la propriile principii și să respecte legea. Iar mai apoi toată lumea poate vota, anul viitor, împotriva lui Orbán.