Binecuvântarea de către Papa Francisc a cuplurilor de homosexuali constituie un moment de răspântie pentru întreaga lume creștină. Scandalul Calendarului, care a tulburat apele pe Dâmbovița, capătă o nouă lumină.

Un editorial de Iaroslav Nikin, publicat pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din Ucraina, pe care l-am tradus pentru ActiveNews.

Titlul, subtitlul și intertitlurilor aparțin AN.

*

După ce Vaticanul a autorizat binecuvântarea cuplurilor de același sex, în lumea catolică s-a iscat un val de reacții. Mai cu seamă negative. Unde ar putea duce această situație?

Pe 18 decembrie 2023, Dicasteriul pentru Doctrina Credinței a dat publicității declarația Fiducia Supplicans, care vorbește despre posibilitatea binecuvântării cuplurilor de același sex.

În același timp, Declarația afirmă imuabilitatea învățăturii catolice în privința căsătoriei reprezentând unirea dintre un bărbat și o femeie.

Papa stă cu fundul în două luntri

Binecuvântarea cuplurilor de același sex nu este prezentată ca un sacrament (taină) a căsătoriei, nici ca o aprobare de către Biserica Catolică a relațiilor homosexuale, ci ca o binecuvântare pastorală a două persoane pentru toate lucrurile bune.

Esența declarației este că binecuvântarea cuplurilor de același sex este inacceptabilă, dar cuplurile de același sex sunt acceptate.

Se pare că Vaticanul este convins că o asemenea echilibristică lingvistică va da satisfacție deopotrivă învățăturii tradiționale privind căsătoria, dar și celor care promovează legalizarea de către Biserică a relațiilor homosexuale.

Însă nu poți să stai cu fundul în două luntri.

Catolicii au intuit corect: declarația Fiducia Supplicans deschide ușa recunoașterii cuplurilor / uniunilor / căsătoriilor / coabitărilor etc. între persoane de același sex.

Ierarhii catolici din Kazahstan au arătat acest lucru într-un mesaj către Papa Francisc:

„Faptul că documentul nu acordă permisiunea pentru căsătoria cuplurilor de același sex nu trebuie să-i inducă în eroare pe păstori și pe credincioși în privința marii înșelăciuni și a răului care rezidă chiar și în binecuvântarea cuplurilor aflate într-o situație nelegitimă ori a cuplurilor de același sex.”

Altfel zis, ierarhii kazahi nu s-au lăsat păcăliți de numeroasele asigurări cuprinse în Declarație în privința adeziunii la învățătura tradițională privind căsătoria și au înțeles perfect că totul se îndreaptă spre deplina recunoaștere a căsătoriilor homosexuale.

Ierarhii Kazahi au conchis:

„Nici una dintre afirmațiile cuprinse în Declarația Sfântului Scaun, nici măcar cele mai frumoase dintre ele, nu poate minimaliza consecințele profunde și distructive care rezultă din efortul de a legitima astfel de binecuvântări.”

Ei i-au cerut Suveranului Pontif să-și retragă aprobarea binecuvântării cuplurile de același sex și le-au interzis preoților lor să îi binecuvânteze pe homosexuali.

Acest discurs, deși destul de dur, se păstrează în limitele unei etichete diplomatice.

Fariseism și parodie

Însă, în discuțiile private, ierarhii kazahi au fost mai direcți. De pildă, episcopul Athanasius Schneider, într-un interviu pentru revista The Remnant, a afirmat:

„Acest document și utilizarea imprudentă de către el a unor vorbe pioase mi s-au părut ca un exercițiu de fariseism și o parodie a legii naturale și revelate a lui Dumnezeu.

„Pe baza Fiducia Supplicans, Sfântul Ioan Botezătorul ar fi putut acorda o „binecuvântare spontană” și „pastorală” uniunii nelegitime dintre Irod și Irodiada.”

Episcopii Bisericii Romano-Catolice din Malawi (Africa) s-au opus și ei deciziei Vaticanului de a binecuvânta cuplurile gay și au afirmat că „binecuvântarea oricărui fel de uniune între persoane de același sex nu este permisă în Malawi din motive pastorale”.

În Marea Britanie, mai bine de 500 de preoți și-au manifestat opoziția față de declarația Fiducia Supplicans, despre care au spus că „deschide calea spre binecuvântarea de către Biserica Catolică a cuplurilor de același sex”.

Fostul prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, cardinalul german Gerhard Müller, a numit binecuvântarea cuplurilor homosexuale o blasfemie.

El a spus:

„Binecuvântarea unei realități opuse Creației nu este doar o imposibilitate, ci și o blasfemie.”

Cardinalul german a criticat și încercarea de a prezenta binecuvântarea cuplurilor de același sex ca pe un gest nevinovat al unui preot față niște oameni care îl abordează.

„Observați că sunt binecuvântați nu doar niște oameni păcătoși. Binecuvântând un cuplu homosexual, binecuvintezi însăși relația păcătoasă.”

Asemenea episcopului kazah Athanasius Schneider, Müller a extrapolat Evanghelia la actuala situație:

„Iisus nu ar fi condamnat astăzi pentru că este Mesia, ci ar fi aruncat într-o închisoare din Statele Unite sau dintr-o țară europeană pentru că a spus că singura căsătorie adevărată este cea dintre un bărbat și o femeie.”

Slugile Satanei

Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, fost nunțiu apostolic al Vaticanului în Statele Unite, a mers și mai departe cu indignarea sa față de binecuvântarea cuplurilor de același sex.

Fără finețuri diplomatice, el l-a numit pe Papă și întreaga sa ierarhie slujitori ai Satanei.

Textual:

„Declarația sfâșie în sfârșit vălul ipocriziei și înșelăciunii ierarhiei bergogliene (Bergoglio este numele „civil” al Papei Francisc – n.tr.), arătându-i pe acești falși păstori așa cum sunt ei în realitate: slujitori ai Satanei și aliații săi cei mai zeloși.”

Viganò a afirmat că Vaticanul modern este o „abominație a pustiirii” și Papa Francisc un„uzurpator care stă pe tronul Apostolului Petru” și „care păcătuiește împotriva Sfântului Duh”.

Să amintim că, potrivit Cuvântului lui Hristos, blasfemia „împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”(Matei 12, 32).

Însă reacția lumii catolice față de declarația Fiducia Supplicans nu a fost în totalitate negativă. Au fost și unii care au salutat-o.

De exemplu, în Italia, un preot catolic și-a instalat în biserica sa o „iesle de Crăciun LGBT”, în care a așezat alături de Maica Domnului o altă femeie.

Și pentru ca nimeni să nu aibă nici cea mai mică îndoială în privința a ceea ce însemna aceasta, preotul a declarat că a dorit să arate că „familiile nu mai sunt doar tradiționale”.

Toți catolicii care nu doar că aprobă binecuvântarea cuplurilor de același sex, dar i-o și cer insistent Papei Francisc, sunt de acord cu acest preot.

Falia devine prăpastie

Adepții liberalizării în sânul Bisericii Catolice percep în mod evident declarația Fiducia Supplicans ca pe o victorie a lor. Însă nici pe departe una definitivă, ci doar o etapă spre egalitatea dintre căsătoriile tradiționale și cele homosexuale.

E de presupus că nu se vor mulțumi cu binecuvântarea cuplurilor de același sex și vor cere ca Biserica să recunoască uniunile homosexuale ca pe niște căsătorii adevărate și să binecuvânteze acest tip de coabitare.

Aparent, declarația Fiducia Supplicans a fost concepută ca un document care să poată reconcilia, într-o anumită măsură, adepții și opozanții recunoașterii căsătoriilor homosexuale.

Se pare însă că s-a produs exact contrariul: cei care se opun căsătoriilor homosexuale nu au fost mulțumiți de asigurările din Declarație față de doctrina tradițională, iar partizanii LGBT nu se mulțumesc doar cu o binecuvântare diferită de cea a căsătoriilor tradiționale.

Astfel, Declarația a adâncit falia din sânul catolicismului în privința atitudinii sale față de persoanele LGBT.

La ce ne mai putem aștepta că va urma?

Trei socoteli pentru Vatican

Este foarte puțin probabil că Papa Francisc va da curs solicitării ierarhilor kazahi și își va retrage aprobarea față de Declarație.

Mai întâi, asta ar însemna ca Papa să-și recunoască eroarea, iar papii, după cum știm, nu greșesc.

Evident, aprobarea papală pentru Fiducia Supplicans nu reprezintă proclamarea ex cathedra a unei dogme doctrinale, recunoscută ca un adevăr incontestabil.

Totuși, Papa nu poate recunoaște eroarea pentru nici una dintre deciziile sale, deoarece aceasta ar aduce atingere autorității Pontifului și ar pune la îndoială justețelea altor decizii.

În al doilea rând, Papa Francisc ține cont de opinia unei părți importante a catolicilor, favorabili recunoașterii căsătoriilor homosexuale.

Și este posibil ca, în lumea catolică, aceștia să fie azi mai numeroși decât adepții învățăturii tradiționale.

În al treilea rând, ar fi contrazisă convingerea profundă a Papei Francisc însuși, care, după cum se știe, este un simpatizant al persoanelor LGBT.

Așadar, declarația Fiducia Supplicans se va aplica. Întrebarea este până unde va merge punerea sa în practică.

În această privință, este foarte interesantă poziția greco-catolicilor ucraineni. Site-ul oficial al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina a publicat un Comunicat semnat de șeful BGCU, arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuk, care afirmă că Fiducia Supplicans se va aplica doar romano-catolicilor, nu și bisericilor catolice răsăritene și că „nu are nici o putere juridică pentru credincioșii din BGCU”.

Stilul iezuit în toată splendoarea sa!

Problemele de-abia încep

Șevciuk pretinde că vorbim despre unele tradiții, diferite de catolicismul roman, pe care BGCU are dreptul să le aibă.

Dar Fiducia Supplicans nu este o expunere de cutume, ci o declarație doctrinală emisă de Dictasteria pentru Doctrina Credinței și aprobată de capul Bisericii Catolice.

Prin statutul său, ea se extinde peste absolut toată lumea catolică, din care face parte și BGCU.

Declarația lui Șevciuk trebuie privită ca o tentativă de a-i liniști pe membrii BGCU care nu acceptă binecuvântarea căsătoriilor homosexuale și care constituie astăzi majoritatea în această Biserică.

Să vedem însă ce va zice S. Șevciuk dacă Marea Radă de la Kiev va legaliza, Doamne ferește, căsătoriile homosexuale în Ucraina, și când autoritățile vor începe să facă presiuni asupra organizațiilor religioase pentru a aplica legea.

Însă, atât pentru BGCU cât și pentru ierarhii catolici din diferite țări, care au declarat că nu vor respecta dispozițiile din Fiducia Supplicans privind binecuvântarea cuplurilor de homosexuali, pot apărea probleme importante.

Să ne imaginăm o situație în care doi homosexuali, cu texul Declarației în mână, se apropie de arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuk și spun cam așa:

„Suntem un cuplu de același sex, vă rugăm să ne binecuvântați pentru ca tot ce este adevărat, bun și valoros din punct de vedere omenesc în viețile și relația noastră să fie îmbogățit, întărit și înălțat de Duhul Sfânt.”

(Citatele sunt din Declarație).

Dacă S. Șevciuk sau episcopii kazahi refuză să îi binecuvinteze, acești homosexuali vor adresa o plângere către Vatican în legătură cu nesupunerea față de textul Declarației, vor cere luarea de măsuri și, evident, vor face un mare tam-tam mediatic în privința refuzului.

Dar dacă nu va fi doar un astfel de cuplu, ci zeci sau sute?

Va putea Vaticanul să tolereze, fie și pentru o vreme, o situație în care declarația Fiducia Supplicans va fi respectată în unele țări iar în altele nu?

Este posibil.

Dar va fi capabilă Biserica Catolică să își păstreze unitatea în această situație, cu unii ierarhi considerând că binecuvântarea cuplurilor homosexuale este contrară Sfintei Scripturi și învățăturii Bisericii – deci categoric inacceptabilă -, în timp ce alți ierarhi vor fi activ angajați în astfel de binecuvântări?

Este deja foarte greu de imaginat.

Va apărea un Antipapă?

Lupta între adepții și oponenții LGBT în catolicism va continua și va atinge apogeul atunci când va veni vremea pentru conclavul cardinalilor să aleagă un nou Papă.

Atitudinea papală față de persoanele LGBT poate deveni unul dintre criteriile alegerii.

Și se poate presupune că, indiferent cine este ales Papă, suporterii taberei opuse nu vor fi de acord cu o astfel de alegere.

Dată fiind experiența istorică a lumii catolice, am putea foarte bine ajunge la existența unui Papă și a unui Antipapă.

O altă problemă importantă, care s-a agravat considerabil odată cu aprobarea de către Vatican a binecuvântării cuplurilor de același sex, este continuarea procesului ecumenic cu Ortodoxia.

Fostulul șef al Departamentului pentru Relații Externe al Bisericii Ruse, mitropolitul Ilarion de Budapesta, a declarat într-un interviu pentru The American Conservative că binecuvântarea cuplurilor LGBT aprobată de declarația Fiducia Supplicans, face imposibilă discuția despre o reunificare a catolicilor cu ortodocșii.

Întrebat dacă Declarația marchează sfârșitul discuțiilor între catolici și ortodocși privind posibilitatea unei reunificări a Bisericii, după Marea Schismă din 1054, mitropolitul Ilarion a răspuns afirmativ.

Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple.

Fanarul face cu ochiul spre LGBT

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, este adânc implicat în procesul reunificării cu Vaticanul. El a mizat toată autoritatea sa pe această carte și nu mai poate da înapoi.

Patriarhul Constantinopolului a declarat în mai multe rânduri că reunificarea este inevitabilă.

Trebuie deci să presupunem că procesul de unificare între Vatican și Constantinopol va continua în ciuda declarației Fiducia Supplicans.

De altfel, Fanarul însuși (cartierul din Istanbul unde își are reședința Bartolomeu – n.tr.), sau mai degrabă reprezentanții săi, au făcut cu ochiul fără echivoc comunității LGBT.

Este suficient să pomenim foarte mediatizatul botez al copiilor unui cuplu homosexual de către arhiepiscopul Elpidofor.

Iată și cea mai recentă informație: pe 6 ianuarie 2024, politicianul grec Stefanos Kasselakis, șeful opoziției, un homosexual declarat, va participa la liturghia de Bobotează în Biserica Sfântul Gheorghe din Fanar, care va fi săvârșită de Patriarhul Bartolomeu.

= Kasselakis, șeful gay al opoziției de stânga din Grecia, primit de Patriarhul Bartolomeu = 

Apoi Kasselakis îl va însoți pe Bartolomeu până la golful Keratios din Istanbul pentru slujba de sfințire a apelor.

Toate acestea ne permit să presupunem că Fanarul nu respinge posibilitatea unor schimbări în ce privește atitudinea față de comunitatea LGBT.

Prin urmare, se poate presupune că, pentru Patriarhia Constantinopolului, binecuvântarea cuplurilor de homosexuali nu va deveni un obstacol în calea reunificării cu Vaticanul.

1700 de ani și un pârleaz ideologic 

Restul Bisericilor Ortodoxe sunt însă altceva.

Nu e un secret că Fanarul are un mare succes în a convinge aceste Biserici să participe la procesul ecumenic.

Însă, pentru aceste Biserici Ortodoxe, declarația Fiducia Supplicans poate deveni acum un argument de refuz.

Poate că, atunci, Fanarul va prefera să se unească cu Vaticanul într-o splendidă izolare.

Și, dacă se consideră că o atare unificare ar putea avea loc cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a primului Sinod Ecumenic, de la Niceea, în 2025, s-ar putea să avem cât de curând răspuns la toate aceste întrebări.