Recent a apărut un studiu în cunoscuta revistă științifică Elsevier, studiu care dezvăluie lucruri absolut îngrijorătoare despre vaccinarea ARNm împotriva SARS-CoV-2.

Puncte principale din studiu:

- Vaccinurile ARNm promovează sinteza susținută a proteinei spike SARS-CoV-2.

- Proteina spike este neurotoxică și afectează mecanismele de reparare a ADN-ului.

- Suprimarea răspunsurilor interferonului de tip I are drept rezultat afectarea imunității înnăscute.

- Vaccinurile ARNm pot cauza risc crescut de boli infecțioase și cancer.

- Optimizarea codonilor are ca rezultat ARNm bogat în G [guanină], ceea ce are efecte complexe imprevizibile [o secvență de cod de ARN mesager care are mai multa guanină – potrivit unor studii, dacă aceste secvențe de cod au mai multă guanină, acest lucru interferează cu diferite procese de citire și transcriere a secvențelor de cod genetic, ceea ce poate cauza mai multe probleme, n. tr.].

În acest studiu este prezentat și un tabel explicativ despre tot felul de efecte secundare care apar din cauza efectelor interne cauzate de vaccinurile de tip ARN mesager:

Prezentăm câteva fragmente traduse din acest nou studiu:

Cuprins:

1. Introducere

2. Interferonii: o privire de ansamblu cu accent asupra supravegherii cancerului

3. Considerații cu privire la proiectarea vaccinurilor ARNm

4. Îmbogățirea GC și potențiale structuri G4 (pG4) în ARNm din vaccinuri

5. IFN de tip I și COVID-19

6. Sunt strategiile de metilare pentru întreținerea celulară în general omise de ARNm-urile din vaccin?

7. Exozomii și microARN

8. Afectarea reparării ADN-ului și imunității adaptative

9. Reactivarea varicelei zosterice

10. Trombocitopenia imună

11. PPAR-α, sulfatida și boala hepatică

12. Sindromul Guillain Barré și sindroame ale leziunilor neurologice

13. Paralizia Bell

14. Miocardita

15. Considerații legate de Sistemul de raportare a evenimentelor adverse la vaccin (VAERS)

15.1. Datele VAERS indicând leziuni nervoase și afectarea nervului vag

15.2. Date VAERS indicând afectarea inimii și ficatului

15.3. Date VAERS indicând tromboză

15.4. Datele VAERS indicând dezvoltarea de boli neurodegenerative

15.5. Semnal VAERS indicând cancer

16. Concluzii

Vaccinurile mRNA SARS-CoV-2 au fost puse pe piață ca răspuns la crizele în sănătatea publică cauzate de Covid-19. Utilizarea vaccinurilor de tip ARNm în contextul bolilor infecțioase este fără precedent. Multele modificări ale ARNm-ului din vaccin ascund ARNm-ul față de apărarea celulară și favorizează o perioadă biologică mai lungă și o producție ridicată de proteine Spike. Totuși, răspunsul imun la vaccin este foarte diferit față de răspunsul la o infecție cu SARS-CoV-2. În această lucrare, prezentăm dovezi că vaccinarea induce o afectare profundă a semnalizării interferonului de tip I, ceea ce are diverse consecințe adverse asupra sănătății umane.

Celulele imune care au preluat nanoparticulele din vaccin eliberează în circulație un număr mare de exozomi conținând proteina Spike, împreună cu microARN care induc un răspuns de semnalizare în celulele primitoare din locuri îndepărtate. De asemenea, am identificat potențiale tulburări serioase în ceea ce privește controlul și reglementarea sintezei proteinelor și supravegherea cancerului. Există o potențială o legătură cauzală între aceste tulburări și bolile neurodegenerative, miocardita, trombocitopenia imună, paralizia Bell, bolile de ficat, afectarea imunității adaptative, afectarea răspunsului la deteriorarea ADN și tumorigeneza. Prezentăm dovezi din baza de date VAERS care susțin ipoteza noastră. Considerăm că o evaluare completă risc/beneficiu a vaccinurilor ARNm pune sub semnul întrebării capacitatea acestora de a contribui pozitiv la sănătatea publică.

(...)

În această lucrare, explorăm literatura științifică care sugerează că vaccinarea cu un vaccin ARNm inițiază o serie de evenimente biologice care nu numai că sunt diferite de cele induse de infecția [naturală], dar au, în mai multe moduri, efecte dovedit negative atât asupra funcției imune pe termen scurt și pe termen lung, cât și asupra funcției celulare normale. S-a demonstrat că aceste vaccinări dereglează căile esențiale legate de supravegherea cancerului, controlul infecțiilor și homeostazia celulară. [Aceste vaccinuri] introduc în organism material genetic foarte modificat.

...

Întrucât studiile preclinice pe termen lung și studiile de siguranță de fază I au fost combinate cu studiile de fază II, apoi au fost combinate studiile de fază II cu cele de fază III (Kwok, 2021); și din moment ce chiar și acestea au fost încheiate devreme și au fost făcute injecțiile placebo, am cercetat datele din sistemul de farmacosupraveghere și rapoartele publicate despre efectele adverse. Făcând acest lucru, am constatat că aceste dovezi nu sunt încurajatoare. Răspunsul biologic la vaccinurile ARNm, așa cum sunt utilizate în prezent, nu este similar cu cel indus de infecția naturală. În această lucrare vom prezenta aceste diferențe și vom descrie procesele imunologice și patologice care ne așteptăm să fie determinate prin vaccinarea ARNm. Vom face legătura între aceste efecte fiziologice subiacente cu morbidități dobândite, precum și cu cele care urmează să fie observate.

Anticipăm că introducerea vaccinărilor de rapel pe scară largă va amplifica toate aceste probleme.

Guvernele sunt rezervate să ia în considerare posibilitatea ca aceste injecții să provoace vătămări în moduri neașteptate și, mai ales, faptul că aceste probleme pot depăși beneficiile în protecția împotriva unor forme severe de boală. Acum este clar că anticorpii induși de vaccinuri se estompează în doar 3-10 săptămâni după a doua doză (Shrotri și colab., 2021), astfel încât oamenii sunt sfătuiți să facă rapeluri la intervale regulate (Centers for Disease Control and Prevention, 2021b). De asemenea, a devenit evident faptul că variantele care apar rapid, cum sunt tulpina Delta și acum tulpina Omicron, manifestă rezistență la anticorpii induși de vaccinuri, prin mutații ale proteinei Spike (Yahi și colab., 2021). Mai mult, a devenit clar că vaccinurile nu previn transmiterea bolii, ci doar se poate spune că reduc severitatea simptomelor (Kampf, 2021a). Un studiu care a comparat ratele de vaccinare cu ratele de infectare cu COVID-19 în 68 de țări și 2947 de districte din Statele Unite la începutul lunii septembrie 2021, nu a găsit nicio corelație între cele două, arătând că aceste vaccinuri nu protejează de răspândirea bolii (Subramanian și Kumar, 2947). În ceea ce privește severitatea simptomelor, și acest aspect începe să fie pus la îndoială, așa cum a demonstrat un focar dintr-un spital israelian, care a cauzat moartea a cinci pacienți din spital complet vaccinați (Shitrit et al., 2021). În mod similar, Brosh-Nissimov și colab. (2021) au raportat că 34/152 (22%) dintre pacienții complet vaccinați din 17 spitale din Israel au murit de COVID-19.

Nu poate fi pus la îndoială faptul că vaccinurile ARNm cu proteină Spike modificată anti-SARS-CoV-2 au impact biologic.

…

Deoarece aceste vaccinuri sunt concepute special pentru a induce producția ridicată și continuă de glicoproteine Spike SARS-CoV-2, implicațiile sunt îngrijorătoare.

După cum s-a arătat mai sus, inhibarea IRF9 (factorul 9 de reglementare a factorului interferon) va suprima TRAIL și toate efectele sale de reglare și de inducere a apoptozei. De asemenea, este de așteptat ca suprimarea IRF9 prin microARN exosomal să aibă un impat negativ asupra efectelor de protecție împotriva cancerului ale activității genei BRCA2, care depinde de acea moleculă pentru activitatea ei, așa cum este descris mai sus.

Cancerele asociate cu BRCA2 includ cancerul de sân, de trompe uterine și cel ovarian la femei, cancerul de prostată și mamar la bărbați, leucemia mieloidă acută la copii și altele (National Cancer Institute, 2021).

De asemenea, s-a demonstrat că vaccinarea suprimă atât IRF7, cât și STAT2 (Liu și colab., 2021). Se așteaptă ca acest lucru să interfereze cu efectele de protecție împotriva cancerului ale BRCA1, cum este descris mai sus. Cancerele asociate cu activitatea afectată a BRCA1 includ cancerul de sân, uter și ovarian la femei; cancerul de prostată și de sân la bărbați; și o creștere modestă a cancerului pancreatic atât la bărbați, cât și la femei (Cancer risk and BRCA1 gene, 2021 [riscul de cancer și gena BRCA1]).

Expresia redusă a BRCA1 este legată atât de cancer, cât și de neurodegenerare. BRCA1 inhibă proliferarea celulelor canceroase de sân prin activarea SIRT1 și suprimarea ulterioară a receptorului androgenic (Zhang et al., 2016). Într-un studiu realizat de Suberbielle et al. (2015), au fost găsite niveluri reduse de BRCA1 în creierul pacienților cu Alzheimer. Mai mult, experimentele cu reducerea BRCA1 neuronal în girusul dentat al șoarecilor au arătat o creștere a rupturilor de dublu catenă a ADN-ului, împreună cu deteriorarea neuronală și deficiențe ale plasticității sinaptice, învățării și memoriei.

Analiza detaliată într-un studiu de caz recent despre un pacient diagnosticat cu o formă rară de limfom numită Limfomul celular T angioimunoblastic oferă dovezi solide ale progresiei rapide neașteptate a leziunilor limfomatoase după administrarea vaccinului de rapel mARN BNT162b2 (Goldman și colab., 2021). Comparația dintre măsurători detaliate privind leziunile hipermetabolice, efectuate chiar înainte și la 21 de zile după rapel au evidențiat o creștere de cinci ori după vaccin, testul post-rapel dezvăluind un nivel de activitate de două ori mai mare la axila dreaptă comparativ cu cea stângă. Vaccinul fusese injectat în brațul drept. Merită subliniat în această privință că afecțiunile maligne limfoide au fost asociate cu suprimarea TRAIL-R1 (MacFarlane și colab., 2005).

Având în vedere importanța universal recunoscută a funcționării optime a BRCA1/2 în prevenirea cancerului și rolul principal al căii de transducție a semnalului TRAIL în supravegherea suplimentară a cancerului, suprimarea IRF7 și IRF9 prin vaccinare și producția ulterioară a glicoproteinei Spike SARS-CoV-2 sunt extrem de îngrijorătoare în ceea ce privește controlul pe termen lung a cancerului la populațiile injectate cu vaccinul genetic ARNm anti-SARS-CoV-2.

…

Un punct central al analizei noastre de mai jos este distincția importantă dintre impactul vaccinării și cel al infecției naturale asupra IFN de tip I. În timp ce vaccinarea suprimă în mod activ producția acestuia, infecția naturală promovează producția de IFN de tip I foarte devreme în ciclul bolii. Persoanele cu afecțiuni preexistente prezintă adesea o semnalizare IFN de tip I afectată, ceea ce duce la o formă COVID-19 mai severă, critică și chiar fatală. Dacă afectarea indusă de vaccin este menținută, în timp ce nivelurile de anticorpi scad în timp, acest lucru ar putea duce la o situație în care vaccinul să provoace o manifestare a bolii mai severă decât ar fi fost aceasta în cazul absenței vaccinării.

O altă consecință așteptată a suprimării IFN-ului de tip I ar fi reactivarea unor infecții virale cronice preexistente, așa cum se explică în Secțiunea 9.

Afectarea reparării ADN-ului și imunității adaptative

Sistemul imunitar și sistemul de reparare a ADN-ului sunt cele două sisteme primare pe care se bazează organismele superioare pentru a se apăra împotriva diverselor amenințări și prezintă elemente comune. Pierderea funcției unor proteine-cheie de reparare a ADN-ului duce la deficiențe în reparare, ceea ce inhibă producția de celule B și T funcționale, rezultatul fiind imunodeficiența. Repararea de tip îmbinare finală neomologă (NHEJ) are un rol fundamental în recombinarea V(D)J specifică limfocitelor, care este, la rândul ei, esențială pentru producerea unei serii foarte diverse de anticorpi celule B ca răspuns la expunerea la antigen (Jiang și Mei, 2021).Afectarea reparării ADN-ului este, de asemenea, o cale directă către cancer.

O lucrare publicată de Liu și colab., în 2021, a monitorizat câțiva parametri asociați cu funcția imună într-o cohortă de pacienți prin efectuarea secvențierii ARNm unicelular al celulelor mononucleare din sângele periferic (PBMC) recoltate de la pacienți înainte și la 28 de zile după prima injecție cu un vaccin COVID-19 bazat pe o versiune atenuată a virusului (Liu et al., 2021). Deși aceste vaccinuri sunt diferite de vaccinurile de tip ARNm, conținutul vaccinului este, de asemenea, injectat în mușchiul deltoid, acesta ocolind, astfel, barierele mucoase și vasculare. Autorii au descoperit o modificare consistentă a expresiei genelor în urma vaccinării, în multe tipuri diferite de celule imunitare.

...

Ei au scris: „Puse împreună, aceste date arată că, după vaccinare, cel puțin până în ziua 28, în afară de generarea de anticorpi neutralizanți, sistemul imunitar al oamenilor, inclusiv [celulele imune] limfocitele și monocitele, se aflau probabil într-o stare mai vulnerabilă.” (Liu și colab., 2021).

...

Autorii și-au rezumat concluziile spunând: „Din punct de vedere mecanic, am descoperit că proteina Spike se localizează în nucleu și inhibă repararea daunelor ADN-ului, împiedicând ajungerea proteinei-cheie de reparare a ADN-ului BRCA1 și 53BP1 la locul deteriorării”.

Un alt mecanism prin care vaccinurile ARNm ar putea interfera cu repararea ADN-ului este prin miR-148. S-a demonstrat că acest microARN diminuează răspunsul HR în faza G1 a ciclului celular (Choi et al., 2014). După cum am menționat mai sus în această lucrare, aceasta a fost una dintre cele două microARN găsite în exozomi eliberați de celulele umane în urma sintezei glicoproteinei Spike SARS-CoV-2 în experimentele lui Mishra și Banerjea (2021).

Reactivarea varicelei Zoster

Zona Zoster este o afecțiune din ce în ce mai frecventă cauzată de reactivarea virusurilor herpes zoster latente (HZV), care provoacă și varicela în copilărie. Într-o trecere în revistă sistematică, Katsikas Triantafyllidis et al. (2021) au identificat 91 de cazuri de herpes zoster care au apărut în medie la 5,8 zile după vaccinarea cu vaccinul ARNm. Deși se spune că cauzalitatea nu este încă confirmată, „herpesul zoster este posibil o afecțiune pe care medicii și alți profesioniști din domeniul sănătății se pot aștepta să o constate la pacienții care primesc vaccinurile anti-COVID-19” (Katsikas Triantafyllidis et al., 2021). Într-o scrisoare către editor publicată în 2 septembrie 2021, Fathy et al. (2022) au raportat 672 de cazuri de reacții cutanate care probabil au fost legate de vaccin, inclusiv 40 de cazuri de herpes zoster și/sau de reactivare a herpesului simplex. Aceste cazuri au fost raportate în Registrul de dermatologie privind COVID-19al Academiei Americane de Dermatologie și al Ligii Internaționale a Societăților Dermatologice. Există, în literatura de specialitate, mai multe raportări suplimentare de cazuri de reactivare a herpesului zoster după vaccinarea anti-COVID-19 (Psichogiou și colab., 2021b; Iwanaga și colab., 2021). Lladó și colab. (2021) au observat că 51 din 52 de rapoarte de infecții cu herpes zoster reactivate au fost efectuate în urma vaccinării cu vaccinul ARNm.

Sindromul Guillain Barré și sindroame ale leziunilor neurologice

GBS este o neuropatie inflamatorie acută demielinizantă asociată cu morbiditate de lungă durată și un risc semnificativ de mortalitate (Cr é ange, 2000). Boala este declanșată de un atac autoimun asupra nervilor, asociat cu eliberarea de citokine proinflamatorii.

GBS este adesea asociat cu autoanticorpi la sulfatidă și alte sfingolipide (Ilyas și colab., 1991). ...

După cum s-a descris în secțiunea anterioară, deteriorarea sintezei sulfatidei în ficat din cauza suprimării IRF9 va duce la o deficiență sistemică de sulfatide în timp. Deficiența de sulfatide poate avea un impact major negativ asupra creierului și a sistemului nervos. 20% din galactolipidele găsite în teaca de mielină sunt sulfatide. Sulfatida este o componentă majoră a sistemului nervos, aflându-se în concentrații deosebit de mari în teaca de mielină atât în sistemul nervos periferic, cât și în cel central. Deficiențele de sulfatide pot duce la slăbiciune musculară, tremor și ataxie (Honke, 2013), care sunt simptome comune ale GBS. Neuroinflamația cronică mediată de microglia și astrocitele din creier duce la pierderi majore de sulfatide cerebrale, iar deficiențele cerebrale de sulfatide sunt o caracteristică principală a bolii Alzheimer (Qiu și colab., 2021).

Mai multe rapoarte de cazuri au descris cazuri de neuropatie optică apărută la scurt timp după vaccinarea ARNm anti-COVID-19 (Maleki, 2021; Barone și colab., 2021). La scurt timp după vaccinare au apărut și alte afecțiuni neurologice, fiind suspectată o relație cauzală. Un studiu de caz realizat în Europa, care a urmărit simptomele neurologice în urma vaccinării împotriva COVID-19, a identificat 21 de cazuri care au apărut într-un interval mediu de 11 zile după vaccinare. Cazurile au avut diagnostice diferite, printre care tromboza sinusurilor venoase cerebrale, boli demielinizante ale sistemului nervos, neuropatii inflamatorii periferice, miozită, miastenie, encefalită limbică și arterită cu celule gigant (Kaulen și colab., 2021). Khayat-Khoei și colab. (2021) descriu o serie de cazuri de 7 pacienți, cu vârste cuprinse între 24 și 64 de ani, care s-au prezentat cu boală demielinizantă în 21 de zile de la prima sau a doua doză de vaccin ARNm. Patru au avut antecedente de SM (controlată), în timp ce trei persoane au fost anterior sănătoase.

Trombocitopenia imună

Deși există o conștientizare pe scară largă că vaccinurile bazate pe ADN adenovirus pot provoca trombocitopenie trombotică imună indusă de vaccin (VITT) (Kelton și colab., 2021), vaccinurile pe bază ARNm nu sunt lipsite de riscul de cauzare a VITT, având în vedere că au fost publicate studii de caz care documentează astfel de evenimente, inclusiv tromboza sinusurilor venoase cerebrale, care pune viața în pericol și este fatală (Lee și colab., 2021; Akiyama și colab., 2021; Atoui și colab., 2022; Zakaria și colab., 2021). Se consideră că mecanismul constă în legarea anticorpilor VITT la factorul plachetar 4 (PF4) și formarea de complexe imune care induc activarea trombocitelor. Cascada ulterioară de evenimente de coagulare determină formarea de microcheaguri difuze în creier, plămâni, ficat, picioare și în alte părți, asociate cu o scădere dramatică a numărului de trombocite (Kelton et al., 2021). Reacția la vaccin a fost descrisă ca fiind foarte asemănătoare cu trombocitopenia indusă de heparină (HIT), doar că administrarea de heparină nu este implicată (Cines și Bussel, 2021).

Miocardita

S-a acordat o atenție considerabilă de către presă faptului că vaccinurile COVID-19 provoacă miocardită și pericardită, existând un risc crescut în special la bărbații sub 50 de ani (Simone și colab., 2021; Jain și colab., 2021). S-a demonstrat că glicoproteina Spike SARS-CoV-2 lezează pericitele cardiace, care susțin capilarele și cardiomiocitele (Avolio și colab., 2020). Miocardita este asociată cu activarea trombocitelor, astfel, acesta ar putea fi un factor în răspunsul la vaccinuri (Weikert. et al., 2002). Totuși, un alt factor ar putea fi legat de exozomii eliberați de macrofage care au preluat nanoparticulele de ARNm și de microARN-urile specifice găsite în acești exozomi.

(...)

Am discutat deja despre modul cum segmentul S1 al glicoproteinei Spike SARS-CoV-2 poate fi separat de furină și eliberat în circulație. Se leagă de receptorii ACE2 prin domeniul său de legare la receptor (RBD), iar acest lucru le inhibă funcția. Deoarece ACE2 degradează Ang II, dezactivarea ACE2 duce direct la supraexprimarea Ang II, sporind și mai mult riscul de boli cardiovasculare. Vasoconstricția indusă de AngII este un mecanism independent care determină leziuni miocardice permanente chiar și atunci când obstrucția coronariană nu este prezentă.Episoade repetate de constricție bruscă a unei artere cardiace din cauza Ang II pot duce, în cele din urmă, la insuficiență cardiacă sau moarte subită (Gavras și Gavras, 2002). Au fost prezentate cazuri fatale apărute în urma vaccinării împotriva COVID-19 (Choi et al., 2021; Verma et al., 2021).

Considerații legate de Sistemul de raportare a evenimentelor adverse la vaccin (VAERS)

(…)

Toate datele raportate în această secțiune au fost obținute prin cercetarea resursei online. De-a lungul istoriei de 31 de ani a VAERS, până la 3 februarie 2022, au fost raportate un total de 10.321 de decese ca „simptom” asociat oricărui vaccin, iar 8.241 (80%) dintre aceste decese au fost legate de vaccinurile anti-COVID-19. Important este că doar 14% dintre decesele de COVID-19 raportate de VAERS în iunie 2021 ar putea avea vaccinarea exclusă drept cauză (McLachlan et al., 2021). Acest lucru este un indiciu puternic că aceste vaccinuri fără precedent prezintă mecanisme neobișnuite de toxicitate care depășesc cu mult ceea ce s-a putut observa în cazul vaccinurilor tradiționale.

Am decis că o modalitate rezonabilă de a caracteriza evenimentele adverse legate de vaccinurile COVID-19 a fost să ne concentrăm asupra evenimentelor raportate în anul 2021 și să comparăm numărul de cazuri din câmpul „SIMPTOM” pentru evenimentele asociate cu vaccinurile COVID-19 cu numărul total de cazuri pentru același simptom asociate tuturor vaccinurilor din același an. În total, au fost raportate 737.689 de evenimente în VAERS legate de vaccinurile COVID-19 în 2021, reprezentând un procent șocant de 93% din totalul cazurilor raportate asociate cu orice vaccin în același an. Deși recunoaștem că unele dintre vaccinurile anti-COVID-19 se bazează mai degrabă pe tehnologia ADN recombinat decât pe tehnologia ARNm, această clasă (adică vaccinul Johnson & Johnson) reprezintă mai puțin de 9% din rapoartele legate de COVID-19, iar profilul de evenimente adverse al acesteia este cu siguranță mult mai similar cu cel al vaccinurilor ARNm decât cu cel al tuturor celorlalte vaccinuri.

Numărul total de raportări de evenimente adverse la injecțiile anti-COVID-19 este mult mai mare decât numărul cumulat de raportări anuale de evenimente adverse legate de vaccin din toți anii anteriori, așa cum a arătat Rose (2021).

Concluzii

Serviciile de sănătate publică din SUA și din întreaga lume au transmis un mesaj neezitant despre siguranța și eficacitatea vaccinurilor bazate pe ARNm împotriva SARS-CoV-2. Eficacitatea este din ce în ce mai mult pusă la îndoită, cum se arată într-o scrisoare recentă adresată Lancet Regional Health de către de Günter Kampf (2021b). Kampf a furnizat date care arată că cei vaccinați pot să răspândească boala în aceeași măsură ca persoanele nevaccinate. El a concluzionat: „Constituie o neglijență gravă să se ignore populația vaccinată ca posibilă și relevantă sursă de transmitere atunci când se decide cu privire la măsurile de control în sănătatea publică”. Mai mult, incapacitatea studiilor de faza I, II și III de a evalua efectele secundare pe termen mediu și lung ale vaccinurilor genetice cu ARNm se poate să fi indus în eroare cu privire la impactul acestora de suprimare a imunității înnăscute a vaccinaților.

În această lucrare, atragem atenția asupra a trei aspecte foarte importante privind profilul de siguranță al acestor vaccinuri. În primul rând, este vorba de subminarea, extins documentată, a imunității înnăscute, în primul rând prin suprimarea IFN-α și prin cascada de semnalizare asociată acesteia. Această suprimare va avea o serie extinsă de consecințe, reprezentate, printre altele, de reactivarea unor infecții virale latente și capacitatea redusă [a organismului] de a combate eficient infecțiile viitoare. În al doilea rând, vorbim despre dereglarea sistemului cu rol atât în prevenirea, cât și în detectarea unor modificări maligne determinate genetic în interiorul celulelor și despre posibilitatea rezultată ca vaccinarea să promoveze aceste transformări. În al treilea rând, vaccinarea bazată pe ARNm poate perturba comunicarea intracelulară realizată de exozomi și determina celulele care preiau ARNm-ul glicoproteinei Spike să producă niveluri ridicate de exozomi purtători de glicoproteine Spike, cu consecințe inflamatorii potențial grave. Dacă oricare dintre aceste consecințe potențiale s-ar manifesta pe deplin, impactul asupra a miliarde de oameni din întreaga lume ar putea fi enorm și ar putea pune o povară suplimentară atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra sistemelor noastre de sănătate.

Având în vedere actualul proces de conștientizare, în creștere rapidă, a rolurilor multiple ale G4 în reglarea traducerii și clearance-uluimARN prin granulele de stres, creșterea pG4 datorită îmbogățirii conținutului de GC ca o consecință a optimizării codonilor are consecințe necunoscute, dar posibil de amploare. Este necesară urgent o evaluare analitică specifică a siguranței acestor structuri în vaccinuri,inclusiv o spectrometrie de masă pentru identificarea expresiei criptice și studii de imunoprecipitare pentru a evalua potențiala perturbare sau interferență cu activitățile esențiale ale proteinelor de legare a ARN-ului și ADN-ului.

Este esențial să fie efectuate studii suplimentare pentru a determina amploarea consecințelor patologice potențiale prezentate în această lucrare. Nu este util ca aceste vaccinuri să fie considerate ca făcând parte dintr-o campanie de sănătate publică fără a exista o analiză detaliată a impactului asupra omului al potențialelor daune colaterale.

VAERS și alte sisteme de monitorizare trebuie optimizate pentru a detecta semnalele legate de consecințele asupra sănătății ale vaccinurilor ARNm, pe care le-am evidențiat. Credem că sistemul de monitorizare VAERS îmbunătățit, descris în studiul Harvard Pilgrim Health Care, Inc., dar, din păcate, nesusținut de CDC, ar constitui un început valoros în acest sens (Lazarus et al., 2010).

În concluzie, miliarde de vieți sunt potențial în pericol, având în vedere numărul semnificativ de oameni injectați cu vaccinurile pe bază de ARNm anti-SARS-CoV-2 și seria largă de evenimente adverse pe care le-am prezentat. Facem apel la instituțiile de sănătate publică să demonstreze, cu dovezi, de ce problemele discutate în această lucrare nu ar fi relevante pentru sănătatea publică, sau să le recunoască și să acționeze în consecință. De asemenea, îi încurajăm pe toți oamenii să ia propriile lor decizii cu privire la îngrijirea sănătății lor, luând în considerare aceste informații ca un factor menit să contribuie la aceste decizii.