ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În ultimele săptămâni, Vasile Bănescu s-a lansat cu entuziasm într-un război pe două fronturi: împotriva lui „Doamne ajută!” și împotriva „Fake News”.

Tărăboiul făcut de primul a făcut ca al doilea să treacă prea puțin băgat în seamă.

Fatală greșeală: pocnitorile mediatice lansate de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei împotriva lui „Doamne ajută!” sunt mult mai puțin periculoase decât arsenalul nuclear care se pregătește pentru combaterea „Fake News”.

Puțină istorie nu strică: termenul de „Fake News” a început să fie folosit cu precădere din 2016 încoace.

El a devenit arma mediatică favorită a presei corporatiste împotriva adepților Brexit și ai lui Donald Trump.

De la bun început, acuzațiile de „Fake News” au servit ca paravan pentru cele mai grosolane minciuni și manipulări din istoria modernă.

Sub pretextul combaterii „Fake News”, adversarii Brexit au avertizat asupra unei palete uriașe de pericole grotești, de la o criză a sandvișurilor la colaps economic total și de la atacuri teroriste până la un Armageddon nuclear.

(Această campanie a fost numită „Fear Factor”, urmărind manipularea britanicilor prin Teroare. Ea va fi reluată și amplificată în timpul pandemiei COVID.)

Peste Ocean, sub paravanul „Fake News”, Trump și aliații săi au fost acuzați de trădare națională, complicitate cu Rusia și în general de toate relele pământului.

Niciodată în istorie nu s-a revărsat o cantitate mai mare de minciuni în capul unui singur om.

„Revărsătorii” au fost presa și instituțiile statului, al căror rol era – teoretic - de a informa corect și a apăra cetățeanul de abuzuri.

Efectul a patru ani de minciuni sub pretextul combaterii „Fake News” a fost răsturnarea de la putere a lui Trump prin minciuna supremă într-o Democrație: frauda electorală.

O fraudă fățișă, obraznică, grosolană, comparabilă cu hoțiile electorale din țările ocupate de sovietici, la cumpăna deceniilor V-VI.

După neutralizarea Brexitului și a lui Trump, combaterea „Fake News” a trecut la o „etapă calitativ superioară”: închiderea gurii tuturor celor care s-au opus Dictaturii Medicale în timpul COVID.

Combaterea „Fake News” a fost pulanul care a zdrobit rezistența: a spart capete și a rupt oase la propriu, dar mai ales a închis guri. Și a indus teroarea.

Nu doar rostirea Adevărului, dar până și Gândirea pe cont propriu au fost catalogate ca pericole strategice și tratate ca atare. Adică Penal.

Opinia personală a fost interzisă câtă vreme diferea de Adevărul dictat de la Centru.

Orice Disidență a fost etichetată ca Terorism (îți amintești, Cîțule?).

La fel ca în cazurile Brexit și Trump, după trecerea COVID au început să curgă dovezile despre minciunile ascunse în spatele scopului sfânt al Combaterii „Fake News”.

S-a vădit cu asupra de măsură că totul a fost o uriașă Operațiune Psihologică (Psy-Op) pentru controlul populației și impunerea fără opoziție a agendei Marii Resetări.

Cu costul a milioane de vieți pentru care nimeni nu a plătit.

Psy-Op Covid s-a oprit doar pentru că a început Războiul. O altă etapă a aceleiași operațiuni. O altă față a aceleiași Dictaturi.

Doar o stare de urgență a fost înlocuită cu alta.

Pulanul „Fake News” a rămas la fel de agresiv în închiderea gurilor. În impunerea Adevărului omologat oficial.

La fel ca Virusul în timpul „Molimei de partid și de stat”, Războiul servește la acoperirea celor mai monstruoase abjecții și la validarea celor mai gogonate minciuni.

(Și nu vorbesc aici despre borcanele de gogonele care doboară drone și care sunt prezentate cu toată seriozitatea de presa „quality”.)

Efectul cel mai sinistru al Războiului post-Covid este sinuciderea programatică a Occidentului, a Democrației și a Libertății în numele unei Noi Ordini Mondiale cu trăsături tot mai evident demonice.

*

Ce caută în toată această poveste sulfuroasă Patriarhia Română? Ce l-a făcut pe Vasile Bănescu să iasă – și încă insistent – pe tema pericolului „Fake News”?

Nici unul dintre ierarhii noștri nu s-a declarat până acum îngrijorat că „Fake News” ar reprezenta o amenințare pentru Biserică. Sau pentru credința strămoșească.

Și atunci?

(De ce, de pildă, Bănescu nu a găsit de cuviință să tragă un semnal de alarmă despre soarta moaștelor Sfintei Teodora de la Sihla, mutate de la Kiev în Occident, în condiții dubioase și cu destinație incertă?)

Nu poate fi o coincidență că se apropie 25 august, când pe teritoriul Uniunii Europene va intra pe deplin în vigoare așa-numita „Digital Services Act” (Legea Serviciilor Digitale).

Aceasta impune platformelor tehnologice și rețelelor sociale o cenzură draconică în numele combaterii – ați ghicit – „Fake News”.

În țara noastră, pe lângă CNA intră în forță pe piața controlului Gândirii și ANCOM, supranumit pe bună dreptate Ministerul Cenzurii.

Nu doar în România și în Europa asistăm la o ofensivă fără precedent împotriva Libertății de Exprimare.

Atât Statele Unite cât și Rusia îmbrățișează cu rapiditate modelul Creditului Social din China.

Sistem în care Adevărul este unul singur: cel indicat de Partidul Comunist. Oricine susține altceva este aruncat la propriu în afara societății.

(Cine își face iluzia că Libertatea oamenilor depinde de un deznodământ sau altul în Războiul din Ucraina este naiv – Bătălia pentru Noua Ordine Mondială este o ciocnire între trei Dictaturi, în care Omul este strivit. A dovedit-o din plin „Pandemia”.)

*

Dat fiind acest context internațional, este greu de crezut că Bănescu s-a trezit să avertizeze despre pericolul „Fake News” mânat de vreun motiv duhovnicesc.

De-a lungul „Pandemiei” și apoi de la începutul Războiului, Bănescu nu a fost decât un megafon al Sistemului. Mai mult, prin propaganda deșănțată, a făcut tot ce a putut pentru a cupla Biserica la remorca Sistemului.

În țara membră NATO și UE cu cel mai mare număr de credincioși practicanți, Biserica devine un uriaș „câmp tactic”.

Necesitatea ca acest „câmp tactic” să fie mai sever controlat a dovedit-o numărul cel mai mic de vaccinați din Europa. O consecință evidentă a refuzului preoților și ierarhilor, în marea lor majoritate, de a se lăsa recrutați de propaganda vaccinistă.

Libertatea cuvântului din Biserici și din spațiile de gândire ortodoxe a devenit periculoasă.

Undeva, sus, s-a decis că această stare de lucruri trebuie să înceteze. Biserica Ortodoxă Română trebuie înhămată – de bună voie sau cu forța – la teleaga Marii Resetări.

Așa se explică noua temă favorită a lui Bănescu, pe care o abordează la câteva zile o dată, cu înzecită înverșunare.

Așa se explică invitarea și participarea lui Bănescu la o conferință despre NATO, securitate și – evident – „Fake News”.

(Aici, Bănescu a afirmat între altele că purtătorii de „Fake News” sunt niște „contaminați” și de aceea reprezintă un pericol pentru comunitate. Cum erau Nevaccinații. Concluzia e limpede: trebuie izolați și anihilați.

Iar soluția pentru combaterea „Fake News, a mai spus Bănescu – inclusiv „în viziunea Bisericii” nu este Informația, ci Educația.

Adică, nu Adevărul, ci Îndoctrinarea. Așa cum Vaccinarea a fost cvasi-obligatorie.

Ironia soartei face că Bănescu i-a predat microfonul ca pe o ștafetă Ramonei Ursu, prezentată de moderator ca „reprezentantă a presei autentice”.

Reproduc aici ce indicații le dădea Ramona Ursu subordonaților din redacția... „Adevărul”:

„Vă propun să faceți toți, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri în care au fost implicați preoți. Ideal este să fie scandaluri sexuale, dar putem băga și altfel de lucruri: bătăi între popi, înjurături, tâlhării...”

Bănescu și Ursu sau când se întâlnește „Feicul” cu „Niusul”.)

*

O Biserică înhămată la căruța Sistemului ar fi mană cerească pentru Vizitiii de pe capra globalistă.

Spre deosebire de Presă, a cărei credibilitate s-a prăbușit, Biserica se bucură încă de o încredere uriașă.

Dar mai este ceva. Biserica nu îl are în capul său pe Patriarh, ci pe Hristos.

Pentru creștinul ortodox, Hristos este Calea, Adevărul și Viața.

Or, arhitecții Noii Ordini Mondiale la asta visează: să controleze EI Calea, Adevărul și Viața oamenilor.

Nu sunt departe să reușească.

Prin combaterea „Fake News” au reușit să creeze o Poliție a Gândirii care controlează Adevărul.

Prin diversele dictaturi impuse de stări de urgență reale sau inventate (sănătate, război, schimbare climatică, crize economice și financiare, foamete etc.) sunt foarte aproape de a controla Viața.

Mai rămâne Calea. Aici lucrurile sunt ceva mai complicate: țin de convingeri intime. De Credință.

Cel mai greu lucru e să controlezi Sufletul. De aceea, de obicei, dictaturile (vezi mai ales Nazismul și Comunismul) se lasă păgubașe în privința acestui aspect și se mulțumesc cu primele două.

(O singură dată în istoria modernă o Dictatură a încercat să controleze Sufletul: Fenomenul Pitești. A fost Iadul pe Pământ.)

O Biserică pervertită și trădătoare, o Biserică răsturnată, ar putea ajuta Sistemul să controleze Sufletele.

Ca la Piteși, ca în „1984” al lui Orwell, visul suprem al lui Big Brother este să fie nu doar temut ci și IUBIT de Victimele sale.

Cum ar putea Biserica să-l ajute pe Big Brother?

Ne dezvăluie Vasile Bănescu într-o postare recentă, ciucure de minciuni și semi-adevăruri (mai grave), despre necesitatea Sfântă a combaterii Fake News:

„«Ochii de văzut» și «Urechile de auzit», despre care vorbește profetic Hristos, sunt mai de folos azi decât oricând.”

Ochiul și Timpanul, așadar. Un fel de Securitate bisericească, pusă sub autoritatea unui fals Hristos dictatorial. Mai mult Mao decât Mântuitor.

Adică o nouă Inchiziție. Care să aibă drept de viață și de moarte asupra oamenilor. Și în fața căreia oamenii nu doar să nu crâcnească, ci și să se ploconească.

În care Libertatea, dreptul cel mai de preț lăsat Omului de Dumnezeu, să fie abolit.

Un astfel de scenariu este visul umed al Diavolului. O lume ca o Biserică răsturnată, cu Hristos ținut înlănțuit în beci.

Pe Marele Inchizitor, intelectual bun de gură și tobă de carte, plesnind de prea-plinul propriei sale personalități, Hristos îl incomodează.

În Noua Ordine Mondială, Dumnezeu nu are loc și pute.