Aici operează forțe sinistre! - Inspectorul Clouseau, în filmul Pantera Roz lovește din nou, 1976

Așa cum știe deja întreaga suflare, luni, pe 8 aprilie 2024, va avea loc o eclipsă totală de soare, care va putea fi observată pe continentul nord-american, începând în jur de ora 11 dimineața.

Întrucât noi, în Europa, nu avem parte de spectacolul celest, am încercat să mă consolez trecând în revistă parte din ciudățeniile asociate evenimentului, ca să am ce rumega lângă punga de popcorn în timp ce confrații de peste ocean se zgâiesc la ceruri cu ochelari de protecție.

Îmi încep traseul în America (Partea I), pentru a reveni, apoi, mai aproape de casă (prea aproape, aș spune), la CERN, și îmi voi încheia periplul cu o privire de ansamblu asupra vastului tablou de drăcovenii, extravaganțe și bizarerii cu care ne regalează, azi, civilizația din care, cel puțin în hârtii, facem parte (Partea a II-a).

Ce concluzii putem trage din această mică felie de realitate care este eclipsa din 8 aprilie 2024, este la latitudinea fiecăruia să decidă; în ce mă privește, găsesc o nouă ocazie de a constata că drumurile lumii sunt misterioase, că, adesea, răspunsurile nu zac în câte o informație disparată, care să ne ducă, pe calea bătută, de la cauză la efect, ci suntem invitați să contemplăm – analog, aș spune - câmpul de bătălie ceva mai de sus și, prin haosul aparent de la picioarele noastre, să percepem pulsațiile unui sens mai profund, mai adânc – să luăm act, intuitiv, de direcția în care merg lucrurile, pentru a ști de ce anume să ne apărăm.

Ninive, Salem, X-uri și alinieri de planete

Potrivit comentariilor de pe Internet, traseul eclipsei pe teritoriul Statelor Unite traversează șapte (opt, după alții) orașe care poartă numele Nineveh – adică Ninive, numele unui capitale a Imperiului neo-asirian, ale cărei resturi arheologice se găsesc azi la Mosul, în nordul Irakului.

Orașul este asociat cu Nimrod, cel care ar fi zidit blestematul Turn Babel, dar și cu zeița mesopotamiană Inanna, venerată în vechiul Sumer printr-o varietate de ritualuri orgiastice; ea apare în Epopeea lui Ghilgameș, unde îl invită pe protagonist să-i fie consort și, refuzată fiind, dezlănțuie asupra lumii Taurul celest, care îl omoară pe companionul lui Ghilgameș, Enkidu.

Lăsând anunakii deoparte, Ninive apare și în Vechiul Testament, unde profetul Iona primește de la Dumnezeu misiunea de a-i avertiza pe cetățenii orașului că nelegiuirile lor nu vor rămâne nepedepsite (evenimentul ar fi coincis, după unii, cu eclipsa solară Bur-Sagale din 763 î.Hr.).

Inevitabil, deja, traseul eclipsei de pe 8 aprilie 2024 va trece, pare-se, și peste un orășel american numit Jonah (Iona).

Cum America de Nord este leagănul teoriilor conspirației, sigur că lucrurile nu se opresc aici. Traseul marii eclipse de soare anterioare, care a putut fi observată în SUA în august 2017, ar fi trecut peste șapte orașe numite Salem (prescurtare de la Ierusalim).

Cele două trasee, cel din 2017 și cel din 2024, se intersectează într-un mare X cu centrul în Illinois – același Illinois unde, înțeleg, vor ieși din pământ primăvara asta două generații de cicade (una cu ciclul de viață de 13 ani, cealaltă, de 17 ani), care va rezulta în invazia câtorva miliarde de insecte și, îmi închipui, un zgomot asurzitor.

Aceasta este o simultaneitate foarte rară; ultima dată s-ar fi întâmplat pe vremea lui Thomas Jefferson, când Statele Unite erau abia la început. Ce surpriză pe bietele gâze.

Dacă nu era de ajuns, eclipsa coincide cu o aliniere extrem de rară a planetelor (Neptun, Uranus, Jupiter, Mercur, Venus, Saturn, Marte) plus Luna și Soarele, care s-ar înșira într-o linie dreaptă pe cerul văzut spre est din Ierusalim, aliniere care, potrivit ChatGPT, s-ar întâmpla o dată la 32 milioane de ani (reiau informația de la cineva care a avut curiozitatea să întrebe roboți).

Janelle, Janelle/Ne me demandez pas pourquoi...

La toate aceste ciudățenii și coincidențe demne de The Book of the Damned a lui Charles Fort se adaugă – mai degrabă, adaug eu – faptul căeclipsa va fi sărbătorită printr-un concert al lui Janelle Monáe, autoarea unor albume ca The ArchAndroid, Dirty Computer și Metropolis, în care artista și-a „explorat” identitatea în compania unui alter ego pe nume Cindi Mayweather, care ar fi atât un android, cât și o „figură mesianică” pentru „oamenii care se simt oprimați”.

Citez dintr-un interviu al lui Monáe:

„Vorbesc despre androizi pentru că eu cred că androidul reprezintă azi noul «celălalt». Poți să-l compari cu a fi o lesbiană sau un bărbat gay sau a femeie de culoare”.

Asta era în 2011; între timp, lucrurile s-au mai clarificat, cel puțin pentru cei care înțeleg astfel de chestiuni, întrucât entitatea Janelle, că altfel nu știu cum să-i spun fără să jignesc, s-a declarat „non-binară”:

„Sunt non-binară, deci nu mă văd pe mine însămi doar ca femeie... Simt că Dumnezeu este mult mai mare decât noțiunile de «el» sau «ea». Dacă și eu vin de la Dumnezeu, atunci sunt și eu totul”.

Spirit panteist în care Janelle a și participat, după propriile declarații, atât la relații monogame cât și „poliamoroase”.

În aceste condiții, pe acest fond, în această lume, reporterul de la LA Times a întrebat ce pronume consideră entitatea Janelle că ar trebui să folosească restul lumii în improbabila situație că ar trebui s-o menționeze (cazul meu), la care ea a răspuns: „my pronouns are free-ass motherfucker – and they/them, her/she”.

Nu aș îndrăzni să traduc, ori să mă adresez oricui, inclusiv entității, cu astfel de apelative, dar semnalez că primele sugestii nu sunt, cel puțin deocamdată, pronume.

Zeități egiptene mari și mici

Simt că mi se restabilește, întrucâtva, încrederea în raționalitatea lumii aflând că eclipsa totală de soare va fi sărbătorită în America și prin lansarea de către NASA a trei rachete dotate cu sonde de cercetare a potențialelor interferențe ale eclipsei cu sistemele de comunicații de pe Pământ.

Proiectul NASA se numește Atmospheric Pertubations around Eclipse Path, pe scurt: APEP.

Nimic mai normal, doar că unii au observat că Apep este numele unei zeități egiptene cunoscute și ca „Stăpânul haosului”, adesea reprezentat ca un șarpe sau dragon uriaș care întruchipează răul și întunericul, care Apep ar fi fost cel mai mare dușman al Soarelui (Ra).

Coincidența se adaugă lungii liste de nume de zeități din antichitatea greacă și/sau egipteană folosite de NASA pentru proiectele sale de-a lungul anilor și care a dat multă apă la moară cârcotașilor într-ale explorării spațiale și ocultismului.

A propos de care ocultism, nu pot încheia scurta trecere în revistă a carnavalului de eclipsă fără să menționez că 8 aprilie a fost și ziua în care, în 1904 (acum fix 120 de ani!), marele ocultist și magician occidental Aleister Crowley ar fi fost contactat pentru prima dată, la Cairo, de o entitate (alta decât Janelle) care s-a recomandat ca Aiwass, reprezentant al lui Horus, și i-a dictat The Book of the Law, „textul sacru” central al religiei Thelema (aia cu „Faci ce vrei”).

Drept e că nici această întâlnire epocală nu s-a întâmplat pe stomacul (spiritual) gol, ci în urma unor pregătiri intense, parte din ele desfășurate, în acel martie 1904, în camera mortuară a faraonului din Marea Piramidă din Giza, unde magicianul a petrecut o noapte întreagă și l-a invocat pe zeul Toth.

Și nici Aiwass nu i-a vorbit lui Crowley chiar direct, ci prin intermediul soției lui la acea vreme, Rose Kelly (sora lui Sir Gerald Kelly, pictor favorit al casei regale britanice și membru al Royal Society), care, în 1911, avea să sfârșească, deloc de neînțeles, într-un azil de nebuni, suferind de demență alcoolică. Inutil de menționat, acest mic indiciu nu l-a zdruncinat pe Crowley din convingerile sale.

Marele inventator și ai lui homunculi

Pentru cine speră că asta nu are absolut nimic de-a face cu domeniul spațial, mă văd obligată să reamintesc că reprezentantul lui Crowley în California a fost, în anii patruzeci, un anume Jack Parsons, cunoscut mai ales ca fondator al Jet Propulsion Laboratory, dar și ca inventator al combustibilul solid fără de care misiunile Apollo pe Lună (sau sondele de cercetare pe care vrea NASA să le lanseze pe 8 aprilie) nu ar fi fost posibile.

Tot el a fondat și o companie (Aerojet), care există și azi și este unul dintre cei mai mari producători de rachete din lume.

Atât de importantă a fost contribuția lui Jack Parsons în domeniul spațial că, în 1972, NASA a dat numele lui unui crater lunar.

Craterul cu pricina este situat pe fața întunecată a Lunii, poate și din cauză că Parsons, care-și spunea „Anticristul”, practica magia neagră în forma dictată de Crowley (magick), fiind șeful cultului Ordo Templi Orientis (OTO) la Pasadena.

Printre ritualurile comise de Parsons – toate cu un pronunțat caracter sexual – s-a numărat (în ianuarie-martie 1946) și „Babalon”, un ritual menit să invoce „Femeia Stacojie” („marea curvă a Babilonului”), consoarta „Bestiei”, care să aducă pe lume un homuncul – materie moartă presupus adusă la viață (un Golem, așadar) – numit de Crowley „Moonchild” (Copilul Lunii sau Copilul Noii Ere anunțate de Crowley – adică Horus).

Parsons a fost însoțit în aceste lucrări de „scribul” lui, L. Ron Hubbard, care, după ce, complet neprincipial, i-a furat lui Parsons și iubita, și banii, a înființat faimoasa Biserică Scientologică.

Parsons susținea că a creat homunculul; o „Femeie Stacojie” chiar s-a înființat la domiciliul lui, după o anumită parte din ritual, desfășurată în Deșertul Mojave – în persoana domnișoarei Marjorie Cameron, care era nu doar roșcată, ci și foarte dispusă să participe mai departe la tot ce era de făcut.

Urmare lucrărilor, ea ar fi rămas însărcinată – dar ce s-a întâmplat cu sarcina nu aș putea să speculez.

În orice caz, Marjorie Cameron avea să ajungă o mare figură în ocultismul american (după moartea lui Parsons, în 1952, urmare unei explozii de fulminat de mercur considerate de autorități „accidentală”), înființând, printre altele, un grup multirasial și atot-sexual intitulat The Children (Copiii), cu scopul de a produce copii (ori homunculi, cine mai știe), dedicați lui Horus.

Neavând absolut nicio pregătire care să-mi permită să comentez, menționez numai că, aflând de la Parsons de eforturile lui de a crea homunculul, Crowley îi scria exasperat unui amic că (parafrazez) „americanii ăștia sunt foarte tâmpiți”.

Sperând că v-am trezit apetitul, las în urmă, pe această notă injustă, continentul străbătut de eclipse în X și bântuit, sper, doar de Janelle, și încerc să-mi revin retrăgându-mă acasă, în Lumea Veche, unde nimic din toate astea nu se poate întâmpla.

Revin cu periplul în Europa în Partea a II-a.