Dacă ar fi nevoie de o singură idee care să caracterizeze vremurile pe care le trăim aceasta este: dracii nu se mai feresc. Joacă tontoroiul în văzul lumii și se fălesc cu demonismul lor.

Despre unul dintre diavolii exponențiali care influențează direct cursul drăcesc al lumii, și anume Yuval Harari, consilierul lui Klaus Schwab, scrie Emily Mangiaracina un editorial excepțional în LifeSiteNews, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Yuval Harari este pe bună dreptate privit de cei care gândesc cu capul lor ca fiind unul dintre cei mai periculoși intelectuali în viață.

Consilierul Forumului Economic Mondial și-a dobândit până acum o mare notorietate prindeclarațiile sale dezumanizante, prin predicțiile sale distopice și prin rolul său într-o organizație  care pare să accelereze punerea acestora în practică (gândiți-vă la aplicațiile pentru urmărirea digitală a contactelor cu scopul de a opri răspândirea bolii).

Însă cum putem ști noi că oamenii nu reacționează într-o manieră excesivă la o caricatură a lui Harari?

Răspunsul se reduce la această întrebare: dacă, din punctul de vedere al lui Harari, noi, oamenii nu suntem mai presus de animale, iar marea majoritate a populației lumii a devenit acum ne-necesară, spre ce ne îndreptăm?

În mod cât se poate de direct, el ne-a oferit argumentul decisiv pentru o tiranie fără limite. Harari crede în ceea ce este considerat un principiu fundamental al marxismului: nu există adevăr, ci numai putere.

Altfel zis, Harari crede în modul cel mai consecvent și mai periculos cu putință că NU există adevăr.

Deși recunoaște că există o realitate științifică obiectivă, Harari respinge fățiș existența valorilor obiective.

El respinge valorile ferme, cum ar fi caracterul sacru al vieții ca fundament pentru societate și legile ei.

El a afirmat cu claritate acest lucru într-un interviu recent cu Chris Anderson, șeful grupului media al TED, același faimos interviu în care a declarat că lumea nu are nevoie de „marea majoritate” a populației sale.

În discuția lor, Harari a calificat în mod clar valorile societății drept „ficțiuni” sau „povești”, dând ca exemplu drepturile omului.

El a declarat că drepturile omului „nu sunt o realitate biologică”, ci o „poveste pe care am construit-o noi”.

De fapt, anterior, Harari a mers până acolo încât a declarat că „Homo Sapiens este o specie post-adevăr, ale cărei puteri depind de crearea și credința în ficțiuni”.

Importanța convingerilor sale devineși mai clară în dialogul său cu Anderson, atunci când pare să se distanțeze total de drepturile omului ca principiu stabil.

Când Anderson evocă din nou drepturile omului, calificându-le și el drept un„construct uman”, Harari intervine și, vorbind despre ele la trecut, afirmă în mod răspicat că drepturile inalienabile nu sunt un principiu aplicabil la nesfârșit.

„Au fost o poveste foarte bună... Dar este periculos să confunzi o poveste pe care am creat-o într-un anumit cadru al istoriei și a crede că putem pur și simplu să o aplicăm la orice altă perioadă istorică sau în orice alt loc politic și istoric, astăzi, în lume.”

Harari și Anderson sunt atât de sofisticați încât transcend ideea de drepturile omului!

De fapt, ideea lor este o consecință naturală a ateismului, care consideră arbitrară orice credință în niște valori obiective.

Afirmația culturală marxistă a lui Harari, conform căreia puterea a uzurpat adevărul a fost sugerată cu tărie în articolele și interviurile sale precedente, ca atunci când a pretins că știința este despre putere și nu despre adevăr, sau când a scris că „specia oamenilor preferă puterea în locul adevărului”.

Această îngrijorătoare convingere este afirmată și în interviul lui Harari cu Anderson, atunci când acesta din urmă întreabă: „Nu este posibil ca unele din aceste povești (citește: valori) să fie mai adevărate decât altele?”, și dă exemplu știința ca exemplu care nu ar trebui considerată „doar o altă poveste”.

Imediat, Harari abordează subiectul puterii și răspunde: „Nu, știința nu este. Trebuie să facem deosebire între două tipuri de putere în istorie. Avem puterea asupra realității obiective, cum ar fi construirea de poduri, vindecarea de boli sau construirea unei bombe atomice. Și avem puterea asupra oamenilor și asupra sentimentelor lor obiective, a imaginației lor, făcându-i să creadă în ceva...”

Harari dă de înțeles aici că vede întregul spectru al realității mai degrabă prin lentilele puterii decât prin cele ale adevărului, Chiar și domeniul „obiectiv”al științei.

Importanța pe care o acordă puterii asupra voinței umane, prin intermediul „sentimentelor”și „imaginației”, este și ea revelatoare.

Atunci când ideile sale sunt puse laolaltă, se poate vedea apărând cu claritate viziunea marxistă asupra lumii pe care o are Harari: cei aflați la putere pot manipula valorile societății în propriile lor scopuri și făcând abstracție de lucruri precum valorile obiective – inclusiv drepturile omului.

Societatea este aservită ideilor arbitrare și capriciilor guvernanților săi.

În 2018, Harari scria:

„Adevărul și puterea nu pot călători prea mult împreună. Mai devreme sau mai târziu, se despart. Dacă dorești putere, la un moment dat trebuie să răspândești ficțiuni. Dacă vrei să cunoști adevărul asupra lumii, la un moment dat, trebuie să renunți la putere. Trebuie să recunoști lucruri – de exemplu despre sursele propriei tale puteri -  care îi vor înfuria pe aliații tăi, îi vor descuraja pe partizanii tăi sau îți vor submina armonia socială.”

„Ca specie, oamenii preferă puterea, adevărului. Consacrăm mult mai mult timp și eforturi încercării de a controla lumea decât încercării de a o înțelege. Și chiar atunci când încercăm să o înțelegem, o facem în general cu speranța că înțelegerea lumii ne va facilita controlul ei. În consecință, dacă visezi la o societate în care domnește adevărul și miturile sunt ignorate, nu ai mare lucru de așteptat de la Homo Sapiens. Mai degrabă merită să-ți încerci norocul cu cimpanzeii.”

Ținând cont de poziția lui Harari, de consilier al președintelui Forumului Economic Mondial, care exercită o influență uriașă asupra guvernelor și companiilor din toată lumea, trebuie să ne punem întrebarea:

Ce dezvăluie această declarație despre Harari însuși și despre Forumul Economic Mondial?