ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Subiectul momentului, scufundarea crucișătorului rusesc Moskva. Acesta a fost lovit, conform surselor ucrainene, de două rachete antinavă Neptun, de fabricație ucraineană. Rușii nu au recunoscut asta, este normal din partea lor, au spus că a izbucnit un incendiu la bordul navei și că acesta a ajuns la compartimentul muniției și că echipajul a fost evacuat. A doua zi, în timp ce crucișătorul Moskva era remorcat spre Sevastopol, din cauza vremii nefavorabile s-a scufundat. Acestea sunt datele, dar acestea vor trebui analizate, și concluziile sunt departe de a fi clarificate.

De ce insist aici asupra acestor chestiuni? Voi dezvolta puțin mai amplu, dar cred că este necesar. Ucrainenii spun că au lovit crucișătorul Moskva cu două rachete Neptun de producție proprie, ucraineană, care au intrat în dotarea armatei ucrainene în martie 2021, și este realizat pe baza sistemului sovietic anti-navă Kh-35. Mie îmi pare greu de crezut că ucrainenii au reușit în atât de scurt timp să proiecteze și să realizeze astfel de rachete performante, care nici măcar nu au fost testate și să aibă succes de la prima testare în condiții de luptă, tocmai împotriva celui mai pregătit adversar, nava amiral a Flotei Ruse din Marea Neagră. Cel puțin nu au fost singuri. O lovitură la 130 km distanță, over the horizon, de fapt nu una, ci chiar două. Sunt colective de înalți specialiști mult mai calificați, cu mai multă experiență, care lucrează mult mai mult, pe etape, cu testări și corectări ale designului inițial pentru a obține un produs performant.

Bine, merge chestia asta cu diversiunea cu drona, dar sistemul radar al crucișătorului Moskva poate urmări 100 de ținte simultan și poate dirija 12 rachete antiaeriene concomitent. Dar mai erau și sistemele de protecție apropiată, inclusiv tunurile și mitralierele antiaeriene acre trebuiau să țeasă o pânză de foc pentru protecția navei. Încă ceva, crucișătorul Moskva nu era singur, era împreună cu o flotă a cărei navă amiral este, și niciuna din navele din flotă, unele cu capabilități AAW (Anti Air Warfare), adică asta este specialitatea lor principală, nu le-au observat, ci toți au stat cu ochii (radarele) pe drona aia ce făcea acrobații, deși numai sistemul radar de pe Moskva putea urmări 100 de ținte simultan, fără să vorbim și de celelalte nave de escortă. Desigur, și drona era un potențial pericol, dar nu putea face nimic împotriva unei nave ca și Moskva, în sensul că o dronă nu are un proiectil cu suficientă încărcătură încât să scufunde un crucișător. Spre exemplu, MQ-9 Reaper poate duce 14 rachete AGM-114 Hellfire, dar acestea pot distruge tancuri, vehicule blindate etc, și nu pot scoate din luptă o fregată, cu atât mai puțin un crucișător, ci să îi provoace în cel mai fericit caz câteva avarii sau incendii. E normal, are 1,6 m lungime, 0,33 în diametru și 49 kg, deci socotiți cât ar fi încărcătura explozivă. Spre deosebire, o rachetă anti-navă, care poate avaria grav sau scufunda o astfel de navă are 870 kg din care focosul 150 kg (racheta Neptun).

Sau, poate le-au detectat, dar nu a funcționat achiziția țintelor ce veneau spre ei. Sau a fost prea târziu. Sau nu a mers angajarea țintelor (rachetelor) și de aici dezastrul pentru ruși. Dar, după sistemele avute la dispoziție, nu numai pe crucișătorul Moskva sau în flota Mării Negre, ci și în Crimeea, în portul Sevastopol și alte locații militare cu radare performante, plus sateliții ruși, rachetele acelea trebuiau detectate încă înainte de lansare, sau cel târziu în momentul lansării. 

În concluzie, fie că rușii au fost incredibil de proști, fie mai e ceva. Nu îi acuz pe ruși de exces de inteligență, dar nici chiar așa. De aceea cred că mai e ceva ce încă ne scapă. Este sigur că de partea ucraineană au jucat și alții, ca și până acum în acest război. Întrebarea e până unde? Până în careu, sau au înscris pentru echipa ucraineană? Și normal, golul a fost trecut în contul echipei ucrainene, fiindcă nici alții, nici ucrainenii, nu vor să se știe că sub tricoul ucrainean era un alt tricou. Am făcut o analogie fotbalistică, dar voi detalia.

Sunt absolut sigur, prima parte a operațiunii, respectiv detectarea și stabilirea exactă a coordonatelor țintei, a fost făcută de alții, ucrainenii nu prea au avut cum, cu infrastructura lor militară de acest gen serios afectată. În schimb, sateliții NATO și radarele Gap Filler de pe teritoriul Dobrogei și din nordul Moldovei au putut să o facă cu precizie. Achiziția țintei de către ucraineni a fost făcută apoi cu ușurință, pe baza coordonatelor și informațiilor complete furnizate de alții. 

Plini de frustrare, după eveniment, deși nu au recunoscut cauza, rușii au insinuat ceva despre o delegație românească aflată la Odessa la începutul lunii aprilie. Veți crede că am rezolvat misterul, delegația românească (din care sigur o parte nu știau românește, ci doar engleză cu accent de peste ocean) a mers acolo să îi instruiască pe ucraineni cum să introducă datele primite de la radarele de pe teritoriul nostru. Și apoi ucrainenii au apăsat pe buton și gata.

Nu e chiar așa simplu, dacă la asta s-ar fi redus totul, rachetele ar fi fost interceptate înainte ca să ajungă la Moskva. În primul rând, ținta a fost aleasă cu grijă, ținta supremă, nava amiral, cea mai sofisticată, mai protejată și mai bine apărată. În al doilea rând, ucrainenii au avut șansa unei singure lovituri. A doua nu mai merge după aceeași metodă, rușii acum au învățat lecția, au retras navele și vor schimba ceva, să nu mai fie prinși așa descoperiți. Dacă loviturile ar fi ratat ținta, rușii tot ar fi analizat să nu se mai repete, și oricum elementul surpriză s-ar fi pierdut. De aceea zic că au avut șansa unei singure lovituri. Și dacă ai o singură șansă împotriva celei mai de preț și mai apărate ținte, apeși pe buton și zici Doamne ajută! Poate, poate, avem noroc?

Nici vorbă, această acțiune a fost planificată în cele mai mici amănunte. A fost nevoie de o diversiune, și nu de orice diversiune. Ni s-a spus de către oficialii ucraineni că rușii au fost distrași de o dronă și s-au uitat în altă parte. S-a zis parcă ceva de o dronă Bayraktar, dar nu îmi amintesc să se spună locația de unde au pornit rachetele Neptun.

Dar este imposibil ca o dronă să poată „distrage atenția”, respectiv nimeni să nu vadă alte ținte pe toate radarele din flota marii Negre, din Crimeea și mai departe. Asta dacă nu era cumva un alt tip de dronă, sau și un alt tip de dronă, dinre cele care se află la noi la Câmpia Turzii. Este vorba de MQ-9 Reaper, care au capacitatea de război electronic. Să o spunem pe nume, radarele rusești au fost bruiate. Există mai multe posibilități, bruiaj activ sau pasiv, se poate bruia pe anumite frecvențe (dacă știi frecvențele de lucru ale țintei) sau se poate bruia prin suprasaturație cu ținte false, lansarea momelilor care să emită semnale identice cu ale vectorilor, sunt multe posibilități, doar specialiștii împreună cu cei care cunosc vulnerabilitățile radarelor rusești ar putea fi mai expliciți. Dar eu sunt sigur că a fost o formă de bruiaj care a slăbit sau a indisponibilizat radarele rusești. Și cu treaba asta s-a ocupat delegația de la Odessa. 

Plus surpriza, niciun marinar rus nu și-ar fi putut închipui că ucrainenii ar putea avea posibilitatea să lovească o navă rusească la 130 de kilometri în larg. Dar această surpriză s-ar risipi dacă lovitura ratează, în ciuda planificării complexe. Și atunci să riști cu o rachetă netestată încă? E un risc, care se pare că ucrainenii și l-au asumat. Sau nu a fost o rachetă Neptun, ci una de fabricație NATO? Încă nu știm.

O mică paranteză pentru speculații, repet, aici sunt simple speculații, nu am nicio dovadă și nu bag mâna în foc. Puteți să spuneți că este imaginația unui scriitor de techno-thriller. România a comandat rachetele anti-navă foarte performante NSM (Naval Strike Missile) care ar trebui să fie livrate până în 2024. Patru platforme, un centru de comandă etc. Este posibil ca în urma presiunii cu războiul care bătea la ușă, să fi primit mai repede o platformă, care să fie împrumutată ucrainenilor. Mergând pe tărâmul speculațiilor mai departe, poate că aceste rachete NSM nu au tras din Odessa (nu se specifică locația din care s-a tras, nici unitatea etc.) ci de pe teritoriul altui stat. România ar fi acceptat asta doar dacă a trebuit să plătească o poliță și mesajul să ajungă la destinatar. Iar polița aceea nu putea fi decât pierderea unui Mig-21 Lancer și a unui elicopter IAR-330 Puma Socat cu o lună în urmă. Este doar un scenariu de tehno-thriller ca și cărțile mele, repet, sunt doar speculații. Bănuiesc că cititorii înțeleg asta, nu va zice cineva că am spus asta serios, din moment ce nu am nicio dovadă.

Revenind, veți spune că rușii nu ar putea să accepte ajutorul NATO față de Ucraina. Oricum, este secretul lui Pollichinelle. Adică rușii știu că NATO îi ajută cu armament și informații pe ucraineni, NATO știe că rușii știu. Rușii știu că NATO știe că ei știu. Dar nu prea au ce face. Amenință NATO, amenință lumea întreagă, dar nu prea au cu ce. Conflictul în care au intrat la 24 februarie a dovedit capabilitățile reale ale armatei rusești, cât este adevăr și cât este propagandă. Putin a reușit și asta, până acum două luni, Rusia era temută și prin prisma armatei sale, acum Putin a demonstrat că temerea a fost exagerată. 

Pentru cei pasionați, mai jos dau câteva pagini din articolul care are 8 pagini despre Flota rusă a Mării Negre, articol apărut în revista Tactica și Strategia nr 6 în 2019. O puteți comanda online sau găsi în unele librării.