ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Motto: Iohannis, în prima zi de școală: „În final, contează mai puțin nota și mai mult dezvoltarea copilului;”

Cîmpeanu, în prima zi de școală: „Mulți părinți nu înțeleg că școala nu se face pentru notă.”

O țară sau poate o lume a lui Procust, una în care măsurile trebuie ajustate. Așa să arate, oare? Mă tem că da. Impunem măsuri , reducem și desfințăm tot ce e bun, ca să fie la nivel cu ce e rău, uităm treptat că nu suntem în măsură să redefinim morala lumească. Cel care a creat pânza ce ne învelește trebuie să fi avut o mare dexteritate. Pentru că totul a fost perfect.

Floarea aceea e poziționată în locul cel mai bun pentru a fi vazută de soare, pentru a îmbiba cu parfumul ei micuța curte a greierilor. Acolo, departe, mai departe, se vede un nor. Are să aducă ploaia exact peste florea noastră. Și ea va crește. Asta înseamnă că lumea naturală nu trebuie ajustată, lumea naturală e croită de o mână măiastră.

Însă Pascal ne spune că omul începe mai nou să creadă că este Dumnezeu însuși. Și uitați ce face omul: Ia floarea din pământ și o mută într-un ghiveci, o pune lângă fereastră dar fereastra are deschidere spre apus. Uită adeseori să o ude, iar floarea începe să se ofilească. Norul nu ar fi uitat niciodată să treacă pe la ea. Atunci să nu înțelegem că se impune o măsură în toate? Una drastică, definitivă, ca un pantalon pe care îl scurtezi atât de mult încât nu îți mai este de nici un folos? Asta face omul cu natura. Asta face omul cu el însuși și asta fac conducătorii noștri, taman inversul a ceea ce a gândea Arghezi în poezia ”Testament”: ”Eu am ivit cuvinte potrivite/ Și leagăne urmașilor stăpâni”.

Ei făuresc măsurile educației. Ne spun că trebuie să gândim mult, dar să înțelegem puțin, să avem speranțe, nu și vise, aruncând trecutul în uitare. Unde e Procust, ca să îl condamnăm o dată pentru todeauna? Dacă gândim prea mult, nu mai simțim, iar dacă nu mai visăm, ci doar trăim ancorați într-o realitate idilică, la ce ne mai folosește tinerețea?

Trecutul nostru îl îngropăm, istoria se duce pe apa sambetei, și noi rămânem aici, ca și niște școlari rebeli, absentăm de la cea mai importantă lecție de viață, și anume cea care ne este spusă de strămoșii noștri.

Lecția aceasta ne învață istoria, despre care astăzi, mulți consideră că nu mai este necesară, și iată! Floarea acestui pâmânt românesc, se va ofili cu toată energia verde, și grădina Maicii Domnului își va pierde fiii, din pricina unor imbecili care vor să ne reeduce copiii în termenii moderni, și atât de vagi ai lui Procust.

M-am gândit la țara noastră veșnic ajustată, cu milă, când l-am auzit pe acest fariseu impertinent, zis și Președintele României.

El a avut curajul să transmită astăzi, la începerea noului an școlar un mesaj elevilor, părinților și cadrelor didactice. Un mesaj venit din partea celui care susținea nu de multă vreme că religia nu-și are rostul în școli, un anunț din partea marelui promotor al educației online, cu vederi de tipul science fiction, care a îndemnat tinerii, în vremea dezbaterilor prezidențiale să meargă în străinătate, să studieze acolo, și apoi, să se întoarcă.

Ne amintim de acea scenetă rușionoasă în care Iohannis și-a chemat toți acoliții din presa ”liberă” să îi dicteze de pe foaia care li s-a înmânat, întrebările decise la comun. Când a venit vorba despre viitorul studenților români, el a considerat că e bine să rămână în țară ”dar este binevenit un stagiu afară”.

Vorba aceea, mergeți să vedeți lumea, că aici nu mai e nimic de văzut. Pentru ce, domnule Președinte, este nevoie să învățăm departe de casă? De ce școala românească nu are ambiții mai mari decât atât? Cu minunatul proiect România Educată, o ruină ca și ”Pas cu pas”-ul lipsit de consistență, vorbărie multă fără rezultate, păpușarii nu fac altceva decât să îngroape ceea ce a mai rămas bun în țara aceasta.

Sigur, considerați că este necesar ca tinerii să aibă viziunea democratică bine definită, dar vă rog înțelegeți că acesta nu este altceva decât un afront adus lor, după ce timp de doi ani de zile ați dat de gard cu sistemul de învățământ, nu ați ascultat cererile părinților ori a cadrelor didactice și v-ați făcut că plouă când toți cei implicați v-au socilitat o amărâtă de baie în școală, trimițându-l pe Ministrul Cîmpeanu, acest Mengele al educației, să spună că în ”România lucrului bine făcut”, baia este o solicitare abuzivă: „Este o problemă exagerată și este legată de multe ori de calitatea Educației. E o problemă importantă, trebuie rezolvată, dar nu are legătură toaleta în curte cu calitatea educației, din moment ce mulți dintre noi am făcut performanță învâțând în aceste școli, ea este o dovadă.”

Oamenii nu v-au cerut nici o clipă să desfințați tezele, ori să schimbați conformația anului școlar punând sistemele modulare în cârca unor copii aflați în procesul de învățare, încercând prin aceasta să bulversați și mai mult școala, ca sistem ce propunea un proces cognitiv continuu. Să ai pretenția de la un biet profesor plătit vai de mama lui să se adapteze de la an la an la noile calamități produse de Iohannis și Câmpeanu este de-a dreptul strigător la cer. Ne arde mai nou buricul degetului să apăsăm pe butonul de shutdown, fiindcă sunt ferm convinsă că găselnița proiectului ”extraterestru” nu are în vedere sub nici o formă educarea poporului, ci ancorarea acestuia într-o plafonare cognitivă acerbă. Nu dorim, cu adevărat, copii educați, ci o ”turmă” de cetățeni obedienți, admiratori ai lucrului ”bine făcut”, dar lipsit de valoare.

De-a lungul anilor s-au scos din manualele de filosofie și istorie capitole ce vizau mentalitatea spirituală și profilul unui conducător adevărat, s-au impus scriitori purtători de genți securiste, numindu-se mari dizidenți, erotico- pamfletari pe care ultimele generații îi învață pe de rost pentru Bacalaureat, iar poeții care îi trimiteau la plimbare pe trădătorii de neam sunt ocoliți cu frică, încât nici numele lor nu este voie să fie rostit pe coridoarele școlii.

În final, nu rămâne decât să mă fac vinovată de înaltă trădare națională și să vă întreb în locul lui Adrian Păunescu dacă nu vă e rușine de toată șarada aceasta, ”Voi, fii ai pustiirilor străine/Prinți sumbri ai domniei nimănui.”?