Când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile.

Demența senilă a lui Joe Biden s-a răspândit la întregul Establishment de la Washington mai repede decât COVID-ul la vaccinații cu patru doze.

Că nu Biden conduce America devenise limpede din primele zile ale mandatului. Dar exista speranța că măcar păpușarii din spatele lui vor dovedi glagorie și bun-simț politic.

Nu a fost așa. Speranțele s-au spulberat odată cu retragerea catastrofală din Afganistan, care a atârnat un semn de întrebare mare și cocoșat deasupra pretențiilor de hegemon mondial ale Statelor Unite.

Monumentala eroare politică de a împinge Rusia să invadeze Ucraina amenințând Moscova cu aderarea Kievului la NATO a desăvârșit dezastrul: a împins Rusia în brațele Chinei și a grăbit coagularea unui al doilea pol de putere mondial, anti-american.

Sancțiunile aberante, care și-au propus să demoleze Rusia și să-l răstoarne pe Putin, dar care, în schimb, distrug în ritm galopant economiile occidentale, sunt bomboana pe colivă: îi creează noului pol militar, ruso-chinez, și un solid postament economic.

Un postament care se lățește cu rapiditate dincolo de granițele BRICS și tinde să cuprindă Orientul Mijlociu, America Latină și Africa. Iar Occidentul este amenințat cu izolarea.

Aberațiile Washingtonului au reușit „performanțe” geostrategice greu de imaginat cu doar un an în urmă; au făcut posibile colaborări între mari rivale, precum India și China; au revitalizat țara cu cele mai bogate rezerve petroliere din lume – Venezuela, legitimând un dictator ca Maduro; au permis Iranului să devină putere nucleară; au adâncit falia din interiorul NATO, consolidând relația Turcia-Rusia etc.

Însă cea mai mare „performanță” a administrației Biden este că, în mai puțin de doi ani, a pus nu doar Statele Unite, ci și întregul Occident la pământ. L-a adus în stare de mizerie. Foamete, frig, întuneric, sărăcie...

Oamenii sunt îndemnați să se spele mai puțin și să se încălzească cu vreascuri din pădure. Nici lui Ceaușescu nu i-a trecut așa ceva prin cap.

Occidentul 2022 miroase a Coreea de Nord.

Dar Occidentul NU ESTE Coreea de Nord. Oamenii nu sunt alienați ca la Phenian. Nu fac crize de isterie de dragul conducătorilor.

Cu tot drogul progresist, cu toată frica instilată sistematic de mașinăria de propagandă, occidentalii sunt încă cetățeni, nu sclavi. Creierele nu le-au fost spălate de tot. Și acum încep să se dezmeticească.

Rapiditatea cu care se instalează criza, agresivitatea cu care le sunt amenințate viețile și copiii grăbesc Trezirea. 

Civilizația occidentală se află în pragul colapsului.

Este greu de crezut că lucrurile pot continua astfel. Fie are loc o schimbare politică radicală, de sus în jos, fie o revoltă care să măture tot, de jos în sus.

Peștele de la cap se împute: Occidentul se împute de la America și America de la Washington.

Iar Washingtonul pute pestilențial și se descompune  cu rapiditate. Ca un lepros care își pierde mădularele pe drum.

Institulele de sondaj au amușinat schimbarea: îl îngroapă pe Biden și îi lustruiesc steaua lui Trump. Presa mârâie la Stăpân și dă să muște mâna care a hrănit-o. Sub spectrul falimentului, Hollywoodul se scutură de progresism și se întoarce la eroii clasici din epoca de aur. Top Gun este un simptom mult mai puternic decât pare. E floarea care anunță primăvara.

Dar mai ales americanii de rând s-au săturat. Bogăția pe care stăteau cocoțați și dădeau cu tifla restului lumii a dispărut ca prin farmec. Nu se mai găsesc lapte praf pentru bebeluși și tampoane pentru femei. Fabricile de alimente ard pe capete. Fermierii din marile ranchuri texane vor să scape de vite. Exploatările petroliere se închid.

Deși stau pe o mare de petrol, americanii nu mai au bani de benzină. Legendarele lor autostrăzi care străbat țara de la un ocean la altul au ajuns inaccesibile.

Peste noapte, America a devenit prea mare pentru majoritatea cetățenilor ei.

*

Până ieri, eram pesimist. Nu credeam că schimbarea mai este posibilă în America. Deci, nici în restul Occidentului. Nu credeam că Trump are șanse să revină la Casa Albă.

Dacă Sistemul a putut realiza cea mai mare fraudă din istoria Americii sub nasul lui Trump, răsturnându-l de la putere, cum să crezi că, acum, același Sistem ar putea lăsa să-i scape din gheare puterea, știind că își joacă capul?

Astăzi, însă, sunt convins nu doar că Schimbarea este posibilă, ci și că ea se va produce cu certitudine.

Regimul de la Washington a luat-o razna. Nu se mai poate controla. Simte că îi fuge puterea de sub picioare și face greșeli fatale. Gesturi de om disperat.

Își dă arama pe față. Măștile cad. Iluziile se spulberă.

Ieri noapte, la reședința lui Trump de la Mar-a-Lago nu a descins FBI. A descins KGB.

Americanul de rând, cât e el de simplu și de naiv, a văzut că, din spatele lui Biden, ținut împăiat în geamul Casei Albe, și ale celor două matracuce, Kamala și Pelosi, se ițesc ochii oblici ai lui Mao și Pol Pot, mustața lui Stalin și țăcălia lui Lenin.

Iar americanul, cât e el de simplu și naiv, când aude de comuniști, pune mâna pe armă.