Dacă privim din perspectiva efectelor asupra copiilor, răul uriaș săvârșit asupra copiilor Americii este dincolo de cuvinte. Forțarea copiilor să poarte măști a afectat capacitatea vorbirii, recunoașterii vorbirii și abilitățile de învățare. CDC (Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) „repară” dezastrul scăzând, pe neobservate, standardele privind dezvoltarea vorbirii la copii.

Cum este posibil ca sociopații să comită asemenea abuzuri asupra copiilor? Deoarece copiii nu au nicio putere sau capacitate de a vorbi despre ceea ce li se întâmplă. Acest lucru întărește afirmația mea că atunci când libertatea de exprimare este înăbușită, începe măcelul. De asemenea, este o manifestare a lașității din partea noastră, deoarece copiii nu au capacitatea de a riposta și, prin urmare, sunt ținte ușoare, fără apărare. - Editorul Technocracy News.

Articol scris de Maija C. Hahn, specialist în autism și patolog certificat specializat în tulburări de vorbire și limbaj:

Luna trecută, Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) au emis noi standarde privind dezvoltarea lingvistică a copiilor americani. Ghidul actualizat precizează că se așteaptă acum ca un copil de 2 ani și jumătate să rostească doar 50 de cuvinte.

În calitate de specialist în autism și logoped certificat de Asociația americană pentru Vorbire, Limbaj și Auz, sunt îngrozită de faptul că CDC poate reduce, pe șest, standardele, valabile de mult timp, privind dezvoltarea limbajului la copii, prin normalizarea unor întârzieri semnificative de limbaj, care devin „noul normal”.

Am lucrat în spitale, școli și clinici și am fost director principal în dezvoltarea de programe și centre de autism în mai multe state.

Sunt considerată expert în dezvoltarea vorbirii, limbajului, comunicării, funcției motorii orale și deglutiției la copii și expert în stabilirea de abordări și protocoale de tratament adecvate pentru cazul când aceste funcții se dezvoltă anormal.

De 25 de ani sunt un susținător al identificării și tratamentului timpuriu al acestor disfuncții, având în vedere ca cercetările arată că, cu cât sunt identificate mai devreme la un copil, cu atât rezultatele tratamentului vor fi mai bune.

Acum CDC vrea să normalizeze întârzierile în vorbire și în dezvoltarea abilităților lingvistice la copiii americani, privându-i de identificarea timpurie și tratamentul acestor disfuncții.

Acest lucru va avea un impact negativ inevitabil asupra viitoarelor reușite ale copiilor noștri la școală, în relațiile pe care le vor avea, asupra comunicării și a stimei lor de sine, lăsându-i să se confrunte, eventual, cu ani mai mulți de terapie pentru dezvoltarea vorbirii și limbajului și de sprijin educațional.

Ce este normal?

În mod normal, copiii de peste 2 ani se așteaptă să aibă un vocabular verbal însemnat. Ei trebuie să aibă un cuvânt pentru aproape tot ceea ce se află în mediul lor înconjurător.

Copiii de doi ani și jumătate trebuie să folosească diferite expresii compuse din peste două sau trei cuvinte și chiar să le îmbine în propoziții complete.

Dacă CDC constată o scădere semnificativă în dezvoltarea limbajului la copii, oficialii agenției trebuie să se întrebe care este cauza – în loc să schimbe pur și simplu standardele.

Totuși, această practică nu este nouă în cazul CDC. CDC modifică de ani de zile standardele IQ și privind rezultatele la teste ale elevilor. Copiii americani devin din ce în ce mai slabi din punct de vedere al performanțelor, confruntându-se cu mai multe dificultăți de învățare și cu mai multe probleme de sănătate (54% dintre copiii americani suferă de o boală cronică... dar voi aborda acest subiect într-un alt articol).

CDC trebuie să se oprească din această practică absurdă de a transforma anormalul în normal și să înceapă să facă cercetări pentru a înțelege ce anume afectează în mod negativ dezvoltarea copiilor noștri.

Să începem prin a ne întreba: Care e cauza modificării subite în dezvoltarea vorbirii și a limbii în 2021-2022?

Nu putem decât să luăm în considerare faptul că introducerea la nivel național a obligativității purtării măștilor în ultimii doi ani are o legătură semnificativă cu situația noastră de acum.

Am atras atenția răspicat în ultimii doi ani că purtarea măștilor este o măsură inadecvată și dăunătoare.

Asociația Americană pentru Vorbire și Auz a trimis scrisori către CDC, exprimându-și îngrijorarea cu privire la potențialul impact negativ al purtării măștilor asupra vorbirii și limbajului, dar, din păcate, CDC nu a renunțat la măsurile impuse.

Se pare că CDC a considerat că astfel de vătămări nu sunt mai grave decât dezinformarea potrivit căreia măștile opresc răspândirea SARS-COV-2 (Zeci de ani de cercetări științifice demonstrează că măștile nu opresc răspândirea particulelor virale aerosolizate).

Văzul și auzul: Copiii învață prin ceea ce văd și aud. Purtarea măștii împiedică ambele modalități de învățare. Copiii au nevoie să vadă gura părinților, profesorilor și colegilor lor.

În plus, masca purtată de colegi și profesori împiedică învățarea pe cale auditivă. Dezvoltarea vorbirii și a limbajului este afectată în mod semnificativ atunci când un copil nu poate vedea și auzi, toate sunetele vorbirii fiind înăbușite de masca purtată. Canalul prin care se dezvoltară vorbirea și limbajul este vital în dezvoltarea abilităților de comunicare corecte și poate afecta procesul educației unui copil pentru ani de zile.

Respirația pe gură: Copiii sub 5 ani trec de la un model de înghițire în alăptare la o deglutiție adultă. Această tranziție în privința înghițirii este importantă și pregătește copilul să aibă o vorbire și o înghițire funcționale și corecte și chiar influențează structurile orale și creșterea maxilarului și a gurii.

O mască poate împiedica această tranziție în mai multe moduri. Măștile reduc aportul de oxigen și deseori îl determină pe purtător să respire pe gură în loc de nas pentru a inspira cât mai mult oxigen posibil. Respirația pe gură este foarte problematică în dezvoltarea orală la copii și, adesea, patologii în probleme de limbaj și vorbire au nevoie de ani de zile de lucru cu pacienții pentru a încerca să remedieze această problemă.

Respirația pe gură duce la o poziție joasă de repaus a limbii, ceea ce determină multe tulburări de vorbire, de articulare și deglutiție. Respirația pe gură poate provoca chiar malformații ale maxilarului și disfuncții orale și de deglutiție pe termen lung care pot fi rectificate numai prin reconstrucție chirurgicală.

Mai mult, copiii cu nevoi speciale, cum sunt cei cu tulburări și disfuncții de vorbire și de deglutiție, sunt sever afectați de obligativitatea purtării măștilor, iar acest lucru îi poate condamna la o viață întreagă de terapie și la terapii mai agresive și invazive în viitor.

Purtarea conformă: Copiii mici și copiii aflați în dezvoltare nu manifestă, de obicei, vigilența sau disciplina necesare pentru a-și pune și a-și scoate masca în siguranță și nici nu au grijă să nu-și contamineze masca prin atingerea suprafețelor și apoi a măștii.

Dacă motivul pentru purtarea măștilor este prevenirea contaminării încrucișate cu COVID-19, cred că simplul fapt de a pune o mască unui copil va spori probabilitatea transmiterii virale. Pur și simplu, o mască va constitui un stimul care-l va determina pe un copil să-și atingă fața mai des.

Igiena: Copiii mici dezvoltă încă o postură adecvată de repaus a limbii și înghițirea corectă și, prin urmare, salivează des. De asemenea, nu își sufla nasul suficient de des, iar mucozitatea le curge din nări și căile nazale. Aceste fluide contaminează rapid o mască.

Păstrarea de către un copil a unei măști umede, calde și contaminate este neigienică și expune copilul la un risc mai mare de infecții bacteriene și fungice, unele dintre acestea putând contamina alți copii, cum este boala impetigo, care poate prezenta riscuri semnificative pentru sănătate.

Educație specială și dizabilități:Efectele dăunătoare asupra populației cu nevoi speciale sunt și mai pregnante, condamnându-i pe acești copii la o recuperare și tratamente mai îndelungate și, posibil, la pierderea pe viață a posibilității de a beneficia de rezultate mai bune.

Pe lângă daunele menționate mai sus, forțarea unui copil cu tulburări de procesare senzorială sau cu deficite neurologice să poarte mască a creat probleme de comportament și emoționale la mulți copii, iar acest lucru a sporit povara asupra familiilor și a făcut mai dificil programul educațional.

Chiar până în prezent, copiii și familiile cu nevoi speciale care nu pot tolera purtarea măștii au fost privați de acces la îngrijiri medicale și la terapii, precum și de călătoriile cu avionul, trenul, autobuzul, metroul sau taxiul.

Obligația purtării măștilor, impusă de CDC, a afectat grav o întreagă generație de copii americani și abia acum începem să vedem consecințele pe termen lung. Copiii care s-au născut în era COVID-19 nu știu cum este o lume fără măști – și ne putem aștepta să constatăm deficite și mai mari de vorbire și limbaj la acești copii în lunile și anii următori.

Copiii noștri trebuie să-și vadă și să-și audă partenerii de comunicare în cadrul unor intervale vitale de dezvoltare. Au nevoie să respire liber și să trăiască fără teama de microbi sau că și-ar putea ucide bunicii.

Obligația purtării măștilor, impusă populației noastre, este ineficientă și neetică. Rușine CDC pentru implementarea unor astfel de măsuri fără bază științifică și pentru modificarea pe șest a standardelor de limbaj în dezvoltarea copiilor pentru a camufla daunele pe care le-au cauzat!

Ce urmează să mai fie redefinit de CDC drept „normal”?

Dacă copilul dumneavoastră nu folosește cel puțin 50 de cuvinte până la 24 de luni sau nu poate fi înțeles până la vârsta de 3 ani, vă recomand să consultați un patolog specializat în tulburări de vorbire.

Și vă rog... dați jos măștile de pe fețele copiilor și de pe partenerii lor de comunicare.

Maija C. Hahn, specialist în autism și patolog certificat specializat în tulburări de vorbire și limbaj, a spus că este „îngrozită” de faptul că Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor au scăzut, pe ascuns, standardele, valabile de mult timp, privind dezvoltarea limbajului la copii, prin „normalizarea” întârzierilor semnificative de limbaj.

Sursa:Children’s Health Defense

Traducere de Irina Bazon