ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Se apropie, cu pași apăsați, acele „vremuri interesante” din proverbul chinezesc — acele timpuri tulburi, neclare, în care confuzia se transformă în politică de stat, iar adevărul este dat la schimb pe o banană. Civilizația — sau ce a mai rămas din ea — se îndreaptă cu pași grăbiți spre dezastru, în aplauzele generale ale unei mulțimi care nici măcar nu mai înțelege ce înseamnă cuvântul „libertate”.

A fost suficientă o banană – metaforică, desigur – pentru ca maimuțele digitale ale secolului XXI să-și vândă mintea, sufletul și conștiința. O banană cu gust de confort, de iluzie, de aprobare publică. Și acum, iată-i: aplaudă frenetic. Nu știu de ce, nu știu pe cine. Dar aplaudă. E tot ce li s-a cerut. Și o fac cu o energie demnă de cauze mai bune.

Libertatea de exprimare? Un concept obosit, un exponat prăfuit în muzeul idealurilor moarte. Oficial, încă este permisă. Neoficial, este tolerată doar atunci când nu încurcă planurile. În curând, va deveni un simplu termen arhaic, o sintagmă folosită în discursurile retro ale celor care încă mai cred că omul se naște cu dreptul de a gândi. Dar cui îi mai folosește adevărul într-o lume în care minciuna e mai confortabilă și mai spectaculoasă?

Câinii latră — acei ultimi idealiști care încă mai scriu, mai protestează, mai strigă adevăruri în van. Dar ursul (omul sistemului) merge. Măreț, imperturbabil, impozant în aparență. Nu se abate, nu se oprește, nu privește înapoi. Doar că... merge prost. Prost informat. Prost sfătuit. Înconjurat de o armată de consilieri de carton, poleiți cu aur bugetar și înzestrați cu o singură îndemânare: aceea de a-i scutura stăpânului scamele de pe umeri, în timp ce lasă praful ignoranței să se aștearnă pe gândirea lui.

Acești pseudoconsilieri, sfetnici moderni ai nimicului, ar trebui alungați cu sete din anturajul oricărui conducător lucid. Dar omul sistemului nu vrea un consilier veritabil. Nu-l vrea pe acel om înțelept, modest și neiertător cu vanitatea, care să-i șoptească, ca în vremea lui Marcus Aurelius: „Ești doar un om. Ești doar un om.” Nu. El preferă ecoul propriei glorii, chiar dacă acel ecou vine dintr-o încăpere goală.

Și totuși, în marele dans al istoriei, când aroganța își atinge apogeul, apare inevitabil reacția. Nu una politică, nu una organizată – ci una de ordin fundamental, care este deasupra ideologiilor.  Fizica ne amintește principiul acțiunii și reacțiunii: „Dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune, atunci și cel de-al doilea corp va acționa asupra primului cu o forță de reacțiune egală și de sens opus.”

Așa se va întâmpla și acum. Aroganța omului sistemului, disprețul lui față de milioane de cetățeni considerați simple cifre pe o hârtie sau zgomot de fond, va genera o reacție. Nu știm când, nu știm cum. Dar va veni. Pentru că respectul, această monedă subtilă a relațiilor umane, nu poate fi falsificat la nesfârșit. El este reciproc sau nu există deloc.

Când cei de sus uită acest adevăr, cei de jos nu tac. Apoi, când li se cere iarăși să aplaude, vor întoarce spatele. Și atunci, nici o mie de consilieri nu vor mai putea repara fisura din temelie.

Și totul a început... cu o banală banană.