Suntem în săptămâna luminată, când ne pomenim morții și cât ar părea de nefiresc pentru unii neștiutori, care habar nu au cum e să trăiești aici, ei, cei din morminte, ne sunt azi scut și zid de întărire. Avem în cimitirul vechi din Cernăuți, Capela Mitropoliților Bucovinei, scoasă din paragină de regretatul protoiereu MIHAI IVASIUC, un destin jertfelinic la temelia acestui sfânt lăcaș. Un preot care ne lipsește de foarte mulți ani, din 2007, când a plecat subit la Domnul. A apărut printre noi odată cu deșteptarea națională, slujitor smerit al credinței ortodoxe, dar înnobilat de simțiri naționale, de un nemaipomenit neastâmpăr dublat de avânt patriotic și nelimitat curaj. Aș zice că a fost un preot atipic, dacă n-aș cunoaște din perioada austriacă a Bucovinei simpli slujitori și înalți ierarhi care s-au consacrat idealurilor neamului, cu același duh jertfelnic cu care slujeau lui Dumnezeu.

 

Să ne amintim de apostolica viață duhovnicească a preotului Iraclie Porumbescu, de arhimandritul Arcadie Ciupercovici, egumenul Sfintei Mănăstiri Putna care, în pofida opunerii autorităților, a susținut Marea Serbare a românității de la 1871, de mitropolitul Silvestru Andrievici Morariu... Cred că în sufletul lui Mihai Ivasiuc își găsise sălaș câte o fărâmă din temeritatea acestor înaintași. Binevenită ar fi acum pentru preoții români și enoriașii din parohiile lor Societatea Creștin-Ortodoxă ”Mitropolitul Silvestru Morariu”, fondată de părintele Mihai Ivasiuc, societate, care-i unea pe creștini la fapte caritabile, dar și la lupta dreaptă pentru limba maternă, simbolurile naționale.

Neîndoielnic, preotul știa că nu-i va fi ușor pe drumul ales, înțelegea prea bine că libertatea cugetului, dar mai ales dragostea de neam se plătește scump. Își dădea seama că va trebui să plătească mare tribut, învățându-și neamul să fie supus și să îngenuncheze numai în fața lui Dumnezeu, dar nu și a celor ce lovesc în demnitatea națională. Fire vizionară, pledând pentru protejarea limbii române în sfintele lăcașe, părintele Mihai a lansat ideea unui Vicariat Ortodox Român în regiunea Cernăuți. N-a fost să fie, în jurul său strângându-se nori negri de ostilități. Dar eforturile nu i-au fost zădarnice. Se vede că Dumnezeu îi pregătise o altă menire, nu mai puțin importantă. Îndepărtat de la Biserica din Corovia, unde contribuise și la deschiderea claselor, mai apoi a școlii cu predarea în limba română (au fost de mulți ani închise), a luat sub oblăduirea sa un sfânt lăcaș lăsat în amărâtă uitare. Părintele Mihai Ivasiuc a redat duhul liturgic Capelei Mitropoliților din vechiul cimitir din Cernăuți.

 

Mai precis, a scos acest panteon românesc, din starea de groază, din păcatul mizeriei unei lumi fără de Dumnezeu. Paraclisul, ctitorit de ierarhul Silvestru Morariu, a fost înălțat în 1881 ca criptă pentru Mitropoliții Bucovinei și Dalmației, iar în 1884, în zi de sâmbătă înainte de Duminica Rusaliilor a fost sfințit, cu hramul ”Sfinții Trei Ierarhi”. În criptele de la subsolul Paraclisului și-au găsit odihna veșnică episcopul Dositei Herescu, mitropoliții Teofil Bendele, Teoctist Blajevici, Arcadie Ciupercovici, Silvestru Morariu Andrievici, Vladimir de Repta, Nectarie Cotlarciuc. Eliberatorii antihriști le-au profanat osemintele, în perioada de ocupație sovietică sfântul lăcaș a fost transformat într-o groapă de gunoi. 

Cu binecuvântarea și susținerea Preafericitului Patriarh al României Daniel, la acel moment mitropolit al Moldovei și Bucovinei, părintele Ivasiuc a refăcut Capela Mitropoliților, unde a slujit 16 ani, până la ultima bătaie de inimă. La câțiva ani după revigorarea sfântului lăcaș, niște vandali au profanat vreo 500 de cripte și au împărăștiat oasele în fața Capelei. Părintele le-a adunat în racle și le-a înhumat. Tot de la el a început tradiția de a aprinde lumânări în noaptea Învierii la mormintele personalităților românești și de a avea grijă de mormântul lui Aron Pumnul.

 

Acest crez a fost preluat de părintele Cristofor Gabor, un vrednic continuator, care ține la neamul său, oficiază slijbe de pomenire a înaintașilor înmormântați în acest cimitir, participă împreună cu familia și enoriașii săi la comemorările organizare de societățile naționale românești. ”Biserica și credința sunt veșnice, nu vor muri niciodată, de aceea nici limba noastră în care ne rugăm nu va muri”, ne spune părintele Cristofor de fiecare dată, ca să nu uităm. Să nu-l uităm nici pe protoiereul Mihai Ivasiuc și să fim vrednici de a-l pomeni.