ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Înaintea unei reuniuni a liderilor occidentali programată luni la Paris, având ca subiect impasul Războiului din Ucraina, premierul slovac Robert Fico a făcut o declarație incendiară.

Potrivit Reuters, care citează presa slovacă, Fico a dezvăluit:

„Mă voi limita să spun că aceste teze (aflate în pregătire la Paris) implică faptul că un număr de state membre ale NATO și UE iau în considerare să trimită trupe în Ucraina pe baze bilaterale.”

Și Fico a adăugat:

„Nu pot să spun în ce scop și ce trebuie să facă acolo.”

Premierul slovac a dat însă asigurări că țara sa, care este deopotrivă membră a NATO și a UE, nu va trimite trupe în Ucraina.

Afirmațiile lui Fico sunt șocante. În ciuda ajutoarelor de sute de miliarde de dolari pentru Kiev, NATO și UE au declarat în repetate rânduri că nu doresc o confruntare directă cu Rusia.

La fel, și Statele Unite.

Pe de altă parte, este greu de crezut că premierul slovac minte. Iar în afirmațiile sale atrage atenția o expresie: „pe baze bilaterale”.

Cu alte cuvinte, țările care vor trimite soldați în Ucraina nu o vor face în calitate de membre NATO și UE, ci pe baza unor înțelegeri bilaterale cu Kievul.

În nume propriu și PE RISC PROPRIU, fără a beneficia de protecția celor două puternice organizații. Nici de faimosul Articol 5.

Lucru care ne amintește că regimul Zelenski se află în această perioadă în negocieri cu mai multe țări – printre care și România – pentru ca acestea să ofere Ucrainei „garanții de securitate”.

Regimul Iohannis, aseenea celor din alte țări, s-a ferit să ofere explicații și detalii despre ce înseamnă aceste „garanții” și ce obligații și răspunderi incumbă țărilor care devin „garantele de securitate”ale Ucrainei.

Însă, pentru orice om cu proprietatea termenilor și cu o brumă de logică, a garanta securitatea unei țări aflate în război înseamnă a intra în război alături de ea împotriva celor care îi periclitează securitate.

Mai mult, a garanta securitatea unei țări cu care ai un diferend teritorial înseamnă a renunța la orice pretenții față de acele teritorii.

Dacă este adevărat ce spune Fico (și, până acum, nimeni nu l-a contrazis) este foarte probabil ca printre țările NATO/UE care ar urma să trimită trupe în Ucraina să se numere și România.

De acum doi ani, împinsă de la spate de Washington, România s-a aruncat cu capul înainte, bezmetic, într-un război care nu era al ei.

Decizia a fost luată peste capul poporului român, care nu a fost consultat defel în legătură cu consecințele și riscurile pe care o asemenea implicare le presupune.

Acum, Războiul din Ucraina este în impas. Rusia câștigă. Într-un an electoral cu mize uriașe, Statele Unite și restul Occidentului NU își pot recunoaște înfrângerea.

De aceea, liderii lor sunt gata de orice pentru a tărăgăna deznodământul.

Pentru România, situația este de două ori mai gravă.

Peste slugărnicia tradițională a liderilor dâmbovițeni, se mai adaugă un factor de risc major: Klaus Iohannis.

Aflat la sfârșit de al doilea mandat, pe picior de plecare de la Cotroceni, Iohannis nu mai are nimic de așteptat de la români, pe care oricum i-a ignorat și disprețuit timp de opt ani.

Însă Neamțul are totul de sperat de la Washington și Bruxelles. În general lipsit de scrupule, disperat să își asigure un viitor călduț ca secretar general NATO, Iohannis pare capabil de orice.

Inclusiv să dea brânci României pe front.

Războiul e ca un vârtej. Ca o tornadă devastatoare. Atrage, absoarbe și distruge tot ce este în jur.

Tornada Ucraineană amenință să înghită România.

Iar NATO, cu Klaus Iohannis în moț, se va spăla pe mâini cu un rânjet.