ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Preafericite Părinte Daniel,

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,

V-am scris acum câțiva ani o scrisoare prin care vă ceream să finanțați Monumenta Romaniae Historica în 1000 de volume, o colecție de manuscrise în facsimil pe care o adunam din vreo 74 de arhive ale lumii.

Colecția Monumenta Romaniae Historica trebuia să cuprindă și câteva sute de manuscrise din Sfinții noștri ortodocși, din episcopi, arhiepiscopi și mitropoliți care au luminat străromânii și românii după anul 298 încoace.

Cum Preafericirea Voastră bine știe, numele episcopilor, arhiepiscopilor și mitropoliților Tomisului și ai Vicinei acoperă aproape 1000 de ani, de la Evangelicus până la Iachint de Vicina. Când Iachint este chemat la Curtea de Argeș și întemeiază Mitropolia Țării Românești.

Înaltpreasfinția Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, v-a adus în dar o colecție cu manuscrise cuprinzând această epocă de 1000 de ani (de la anul 298 până la 1359).

Domnia Voastră sunteți stăpânul simbolic și moștenitorul Sfinților tomitani (Ioan Cassian și Dionisie cel Smerit), al episcopilor, arhiepiscopilor și mitropoliților Tomisului, moștenire pe care istoria Bisericii Ortodoxe Române o consfințește.

Totuși, nu faceți pasul mental genial de a reactiva Mitropolia Tomisului!

Eu nu pot descifra motivul dumneavoastră. Stăpânul minții dumneavoastră nu sunteți decât Preafericirea Voastră.

Chiar astăzi, 13 aprilie 2023, înainte de sărbătorile Sfintelor Paști, am primit cu bucurie un manuscris în facsimil color în care numele lui Marcus, mitropolit al Tomisului, apare în lista marilor ierarhi care participă la Sinodul de la Niceea. Știți bine că în anul 325, în Sinodul de la Niceea, convocat de împăratul Constantin cel Mare, a învins viziunea consubstanțialității, viziune conținută în celebrul cuvânt homoousios.

Marele meu maestru Constantin Noica a scris o carte în care spune că atunci începe Europa, anume când gândește această deoființime.

Îmi face o deosebită bucurie să vă trimit din partea ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, această filă, mai veche de 1000 de ani, în care Marcus este mitropolit al Tomisului și participant celebru la Sinodul de la Niceea.

În Vatican există un manuscris mai vechi de 1000 de ani în care Marcus al Tomisului are rangul de mitropolit:

Aflu acum, din presa națională, că încă îl aveți la București, ca purtător de cuvânt al B.O.R., pe un personaj bezmetic, îngâmfat și ridicol. El se cheamă Vasile Bănescu, ca să nu-l numesc.

Ar fi bine să nu mai permiteți unui merdenel teologhisitor ca Vasile Bănescu să se exprime în chip imbecil față de un înalt ierarh care slujește neobosit în locuri unde a luminat mintea Sfântul Apostol Andrei, unde a fost mitropolit tomitan Marcus (cel ce a participat la celebrul Sinod de la Niceea, din anul 325), unde s-a născut Sfântul Ioan Cassian, unde s-a născut Sfântul Dionisie cel Smerit, unde au trăit și murit atâția martiri și cărturari. 

Iată ce declară acest neștiutor de limba română care trimite Biserica Ortodoxă Română pe care o conduceți într-un ridicol care găurește istoria.

Scrie închipuitul bezmetic Bănescu:

„O ultimă notație (sper) despre calendar

Invocarea minunii aprinderii Sfintei Lumini ca argument pentru menținerea unui calendar eronat este compromițătoare intelectual, teologic și moral.

Calendarul nu este o emisie a Revelației dumnezeiești, ci exclusiv expresia unor necesare calcule astronomice omenești. Ca urmare, orice calendar trebuie ajustat în timp.

Reținerea și zbaterea unora care sacralizează calendarul, confundându-l cu un adevăr de credință, oameni care arată aparent compătimitor cu degetul (gest reprobabil mereu) spre faptul că doar ortodocșii primesc Sfânta Lumină, invocând în mod inept ideea că, dacă am sărbători Paștele corect din punct de vedere calendaristic, Sfânta Lumină nu s-ar mai aprinde, ca și cum minunea lui Dumnezeu e condiționată de calendar și nu de credință, ca și cum dacă îți aduci ceasul rămas în urmă la ora exactă comiți un sacrilegiu, trădează inclusiv o perfidă gelozie și jenantă zgârcenie confesională: dacă am sărbători Paștile împreună, toți creștinii din lume, ar trebui să împărțim Sfânta Lumină cu alții și am pierde din prestigiul singularității cu care ne place să facem paradă.

Nu în acest tip de creștinism s-ar putea recunoaște Hristos, Cel care ne-a dat în Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri cea mai înaltă poruncă:

„Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteti ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.””

Și același analfabet mai scrie:

„De Paști NU sărbătorim o dogmă, ci o uriașă bucurie întemeietoare: Învierea Domnului - eveniment istoric în care cred TOȚI creștinii din lume. Oameni care Îl mărturisesc pe Hristos în paradigma confesională în care s-au născut fără să o fi putut alege.

Lumina Învierii lui Hristos luminează tuturor și nu e intermitentă.

A rămâne idolatru înțepenit într-o formă, ignorând trufaș fondul, a te agăța inerțial de o falsă realitate (calendaristică) în defavoarea realității înseși, a face acest compromis absurd doar pentru că există și vor exista mereu oameni care au mari dubii în legătură cu forma sferică a Pământului, cu firescul îndreptării calendarului, probabil și cu reglarea orei exacte, nemaivorbind de alte necesare aduceri la zi, deci în general cu adecvarea la realitate, reprezintă o expresie a compromisului jenant, a comodității mentale și a nepăsării spirituale crescute parazitar în umbra iresponsabilității față de Biserica lui Hristos.

Așa cum a asocia un calendar eronat cu minunea aprinderii Sfintei Lumini înseamnă a îndrăzni să afirmi că Dumnezeu preferă ignoranța și ignorarea, nu adevărul și adecvarea, sau că minunea Sa ar înceta exact când ar începe îndreptarea.

Memento:

Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinși de satana?

Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică, deoarece nesocotește îndemnul Domnului: „Fiți înțelepți…” și trece peste textele Sfântului Pavel:

„Nu fiți fără de minte” (Efes. 5, 17);

„Fraților, nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți copii, iar la minte fiți oameni mari” (II Cor.14, 20)

Nicolae Steinhardt

Să încercăm să ne situăm măcar în spiritul Scripturii, dacă în literă e mereu un prea mult!"

Preafericite Părinte Daniel, știu că n-ați avut niciodată timp să citiți elucubrațiile acestui personaj care este o caricatură pe care Biserica n-o merită. Acest Rică Venturiano nu știe că în greacă textul sună așa: μὴγίνεσθε ἄφρονες.

Domnia Voastră, care aveți doctoratul cu marele teolog Stăniloae, îl puteți instrui pe nefericit ca să înțeleagă bine greaca veche. Deși vă va fi imposibil fiindcă el nu știe nici româna.

Am citat intenționat cele două texte ridicole ale ipochimenului ca să râdeți - sau mai bine zis să vă întristați - și Preafericirea Voastră. Dar nu pot să nu vă întreb cum de mai aveți puterea să mai țineți în funcția de purtător de cuvânt al Bisericii această caricatură ambulantă? Vă spun eu cu cinste și curăție: V-a făcut de râs!

Preafericite Părinte, văd că bietul Vasile Bănescu are idei din Teodor Baconschi și vocabular din Patapievici. Dumneavoastră, om bătrân, vă amintiți sigur mizeriile proletcultiste ale lui A.E. Baconsky (adunate de Eugen Simion în Pleiada dedicată lui A.E. Baconsky), dar nu știți cele patru capitole care au câteva zeci de pagini pe care Dionis Patapievici (contabil NKVD, via Viena) le scrie ditirambic despre Nicolae Ceaușescu!

Părintele dumneavoastră spiritual, genialul teolog Dumitru Stăniloae, era pușcăriaș al epocii acestor derbedei bătrâni.

Ce ziceți și ce faceți, după ce gândiți, Preafericite Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române?

Constantin Barbu