I

Când spunem Pasărea în spațiu de Constantin Brâncuși nu vorbim în fond despre pasăre ca atare, nici despre spațiu, nici despre zbor, ci pur și simplu de înălțare, de aspirația eternă a sufletului spre altitudinile supreme ale purității, ale armoniei, ale frumuseții, ale sacralității cu alte cuvinte.

II

Este exact ceea ce nu au înțeles cei care ar fi trebuit și care ar trebui să vegheze cu sfințenie la prezervarea  operelor prin care marele sculptor a marcat pentru totdeauna istoria artei.

Dimpotrivă, uneori aceștia au fost primii care au contribuit la distrugerea Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, începând cu manevrele criminale ale unui Ministru al Culturii care, din clipa în care a aflat că obținusem la Washington de la Banca Mondială trei milioane de dolari pentru restaurarea și punerea în valoare a Ansamblului a decis să... preia el totul. Individ a cărui biografie de agent încurcat cu mai multe servicii secrete o putem citi în numărul din ianuarie 2023 al revistei Evenimentul Istoric (pp. 42-60).

I-a urmat ca Ministru un om învățat, care s-a stins zilele trecute și care n-a făcut absolut nimic pentru a îndrepta lucrurile, deși aprobase proiectul, cu mare entuziasm, în calitatea sa anterioară, de Președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.  

Asta pentru a nu mai vorbi de campania de calomnii abjecte ale celui dintâi la adresa noastră și de rușinoasele lui complicități locale fondate pe interese meschine, pe ignoranță, prostie și răutate.

Toate acestea ducând la catastrofa pe care o reprezintă în prezent marea operă brâncușiană.

Asta, în timp ce pentru cartea mea Brâncuși publicată în America, în Franța și în Japonia, pentru Proiectul nostru, elaborat cu cei mai de seamă specialiști din lume, obținusem... totuși... nu mai puțin de 11 nominalizări pentru Premiul Mondial Leonardo da Vinci.

Într-o Scrisoare deschisă adresată marelui om de cultură și patriot român Ioan-Aurel Pop am atras atenția asupra rușinii naționale pe care a reprezentat-o publicarea sub egida Academiei Române la Centenarul Unirii a volumului pretins Omagial intitulat Arta din România.

„Este dureros – scriam – să constatăm că autorii și coordonatorii acestui volum sunt la ani lumină de înțelegerea artei marelui sculptor. De aceea îi rog să înceteze cu încercările de a-i atrage pe români în abisul în care se află.

E stupefiant, într-adevăr, să vezi că niciuna dintre cele trei sculpturi care au constituit în 1907 punctul de răscruce al istoriei artei universale nu apare în acest volum, deși Rugăciunea, Cumințenia Pământului și Sărutul se află aici, în țară.

E stupefiant apoi să vezi că semnificația de parcurs inițiatic a Ansamblului de la Târgu Jiu e pulverizată în această carte, în loc să ni se arate de ce calea de la Masa Tăcerii la Poarta Sărutului și apoi la Coloana Infinitului este unică în lume. Dovada că acești autori n-au înțeles nimic din logica parcursului, din coerența lui, e că cele trei opere ce compun Ansamblul sunt prezentate într-o ordine aberantă. Astfel, prima piesă ce apare nu este Masa Tăcerii, cum ar fost elementar să fie, ci Poarta Sărutului, la pagina 306, urmată de Masa Tăcerii la pagina 379 și de Coloana Infinitului la pagina... 656 (!!!)”

IV

Reiau aici – convins că va servi cândva – și textul din acea Scrisoare deschisă intitulat Despre adevărata semnificație a Ansamblului Monumental Brâncuși de la Târgu Jiu.

„Aflat într-o stare deplorabilă, ansamblul va trebui să devină într-o bună zi acea VIA SACRA pe care o merită semnificația și măreția unică în lume a capodoperei marelui sculptor român. 

Cel care intră în parcul în care începe acest parcurs inițiatic zărește în depărtări Parângul, iar muntele, în toate simbologiile, înseamnă permanența. 

Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului

1937-1938

Prima dintre cele trei opere ce formează ansamblul monumental e așezată pe malul Jiului, iar apa curgătoare indică puritatea și viața.

Această primă operă este Masa Tăcerii, înconjurată de 12 scaune. E locul revelației, al reculegerii și al comuniunii. 

La o sută șaizeci de metri de acolo ne întâmpină Poarta Sărutului. O poartă este un loc de trecere. Ieșim aici din universul interiorității, pășind în cel ce se deschide larg spre Coloana Infinitului, și asta sub semnul celei mai mari experiențe a vieții noastre, aceea a iubirii, reprezentată de cuplul îmbrățișat de pe toate laturile lintoului, și de simbolul figurat pe pilierii ce-l susțin.

Calea de un kilometru și jumătate ce ne conduce de la Masa Tăcerii și Poarta Sărutului la punctul culminant al acestei sublime aventuri e un lung drum al meditației, al reflecției. 

Ajungem astfel în fața Coloanei Infinitului care, cu cele șaisprezece module ale sale, se ridică la aproape treizeci de metri înălțime. - De ce ați făcut această Coloană, Domnule Brâncuși? a fost întrebat sculptorul - Pour soutenir la voûte céleste, a răspuns el. Pentru a susține bolta cerului.

Așadar ea este un axis mundi, o axă a universului considerat în totalitatea sa, așa cum era cel în care ne aflam, în gând, la punctul de pornire, adică la Masa Tăcerii.”

Așa e, Radule mamă - avea să-mi spună cu ani în urmă la Paris, în blândul său grai moldovenesc, Sergiu Celibidache - așa e, cum ai scris tu în cartea ta despre Brâncuși, începutul și sfârșitul unei mari opere de artă sunt întotdeauna în același punct.

 V

Și iată că tot întrebându-mă când oare neamul nostru va înțelege uriașa semnificație și valoarea universală a operei unui mare fiu al său, îmi cade în mână o carte încântătoare, nu roman cum auzisem, ci mănunchi de poeme ce ne poartă ca o muzică îmbietoare în centrul iradiant al existenței și artei lui Brâncuși: acolo unde totul e iubire, unde se află cumpăna dintre aparențe și esențe, unde imensitatea conținutului e cuprinsă în simplitatea uluitoare a formelor.

Este vorba de volumul Pasărea sunt eu de Ion Deaconescu, în care autorul – substituindu-se sculptorului – ne poartă în sferele întrebărilor și răspunsurilor, al raportului dintre noi și Domnul, dintre vis și realitate - ce frământă spiritul unui geniu creator, conducând la cele mai inimaginabile împliniri.

RADU VARIA

Fotografiile sunt preluate din volumul Brâncuși de Radu Varia publicat de Rizzoli