ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De câte ori se apropie Crăciunul, îmi vin în minte scene teribile din cea mai tulbure perioadă a vieții mele. Și asta pentru că am trăit acele momente absurde, greu de evocat.

Nu pentru că aș fi nostalgic – eu nu am fost un profitor al comunismului, așa cum nu am alergat după agoniseală după 1990. Comunismul a generat tragedii, dezastre, dar și unele lucruri bune, pe care nu ne-am priceput să le păstrăm și am dat apoi cu oiștea-n gard, pentru că așa este în ograda lui Dănilă Prepeleac… Altfel, cum puteam ajunge de la o avuție netă de 3 miliarde de dolari în băncile din 1990 la o datorie externă de peste 150 de miliarde de dolari? Numai că, după blestemul lui Sarsailă, Dănilă s-a trezit bogat cu gândul cel de pe urmă, dar pe noi nici dracul nu ne mai scapă…

Mi-a zădărât aceste amintiri cartea scrisă de colonelul Dumitru Burlan, unica sosie a lui Nicolae Ceaușescu. Părerea mea despre osteneala autorului am prins-o în prefață și nu voi mai stărui. Generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror-șef la Secția Parchetelor Militare, a oferit în aceste zile detalii care practic reconfirmă opiniile colonelului Dumitru Burlan: a fost lovitură de stat, iar nu revoluție, conjurații lui Ion Iliescu au pus la cale o diversiune criminală, prin care trebuia să se încaiere Securitatea Patriei și Armata Poporului, cu noi la mijloc, mii de oameni nevinovați au sfârșit tragic sau au rămas mutilați pe viață. Pițu susține că „nu există probe privind participarea unor agenți străini”. Înseamnă că Petre Roman, Sergiu Nicolaescu și generalul Mihai Caraman au mințit cu nerușinare. În realitate, umbrele nu lasă urme, domnule procuror!...

Colonelul Mitică Burlan a împărțit cărțile cu prioritate colegilor din Securitate. I-a venit rândul și colonelului Ștefan Levențiu. „Domnule, din greșeală, ți-am scris dedicația pe două cărți. Una ți-o dăruiesc, dar pe cealaltă te rog să mi-o plătești ca să mai scot și eu din cheltuielile tiparului,” i-a spus Burlan. „Lasă, Mitică, rupe foaia și dă-o altcuiva!”, i-a răspuns Levențiu. „Uite, domnule, ca să vezi: are pensie specială, are 4 băieți, toți au fost colonei la SRI, toți au pensii speciale și Ștefan Levențiu nu are 40 de lei să-mi cumpere o carte! Și cât l-am ajutat!...”, mi-a spus indignat sosia lui Ceaușescu.

Și de-aici, curge altă poveste. Ștefan Levențiu era băiat frumos și Leana l-a remarcat imediat de l-a făcut aghiotant pentru ăl bătrân. Așa remarca ea băieți frumoși. Și merge Ceaușescu la vânătoare. Stătea pe locul mortului, lângă șofer. În spate, erau colonelul Ștefan Levențiu și… Corbu, câinele președintelui. După vânătoare, Ceaușescu a intrat în mașină și i-a dat arma lui Levențiu, după care au plecat spre București. Colonelul-bâtă nu a verificat arma care avea cartuș pe țeavă. Corbu, tot hârjonindu-se pe banchetă, a apăsat cu laba pe trăgaci și glonțul a zburat pe la urechea mult iubitului și stimatului. Nu a fost să fie atunci, dar s-a făcut anchetă și Levențiu a fost destituit pe loc. Leana a cerut să fie trimis unde se agață harta în cui. Ceaușescu voia să-l ierte. Atunci, Leana a cerut „să facă băiatul ăla un raport!”. „Băiatul ăla” era colonelul Burlan, care l-a albit pe Levențiu și care a cerut ca prostul cel frumos să fie trimis la Giurgiu, județul lui natal. „Și uite, domnule, acum nu poate să cumpere o carte. Eu nu am pensie specială și am publicat-o pe banii mei…”

În acel haos perfect regizat pentru proști, pentru care Silviu Brucan, Sergiu Nicolaescu, Ion Iliescu, Petre Roman și Nicolae Militaru meritau câte 7 premii Oscar, au murit foarte mulți tineri care au visat la libertate. Puteam să fiu și eu printre ei. Nu mai conta. „Ce tot mă întrebați cine a tras, cine a tras? Dracu a tras!”, mi-a retezat-o de câteva ori colonelul Aurel Dragomir de la Sibiu, cel mai condamnat acuzat din România, care nu a făcut măcar o oră de închisoare. Un militar profesionist, care a nimerit unde nu trebuia. Puțin a lipsit să nu avem un război fratricid în toată regula, cu toată regia. În rest, „revoluția” arivistului Ion Ilici Iliescu este o creație de manual a unor ofițeri din Armată și Securitate pentru abecedarul loviturilor de stat.