Trăim într-un ocean imens de aer, şi totuşi unii semeni ai noştri suferă de sete de aer. Este tulburător să vezi pe cineva şi cu atât mai mult să simţi personal că nu-ţi ajunge aerul şi te cuprinde spaima de a te stinge... Suferinţa în forma ei severă e astmul bronşic alergic şi poate începe simplu, într-o primăvară frumoasă, cu o rinită alergică sezonieră. La vremea aceasta, în timp ce majoritatea oamenilor se umplu de bucurie pe măsura creşterii zilei, altora le sporeşte în piept îngrijorarea faţă de perioada strănutului, a lacrimării, a dificultăţilor respiratorii. E sezonul alergiilor de primăvară.

Forma cea mai simplă, rinita alergică sezonieră, se caracterizează prin strănut şi rinoree apoasă ce pot asocia senzaţie de obstrucţie nazală şi mâncărime locală. Apoi se poate însoţi de lacrimaţie şi roşeaţă a ochilor, ochi “cârpiţi” în special dimineaţa. În timp pot apărea uşoară oboseală, scăderea mirosului, durere de cap, simptome de sinuzită. Toate simptomele sunt mai pronunţate dimineaţa. La unele persoane se pot dezvolta, de regulă în câţiva ani, formaţiuni de tip polipoid ori vegetaţii adenoide, amigdalite hipertrofice, adenopatie cervicală. Dificultăţile respiratorii se pot agrava după ani de evoluţie, cu coborarea manifestărilor spre arborele bronşic şi instalarea astmului bronşic alergic.

[highlight]Factori exogeni şi endogeni implicaţi alergiile sezoniere[/highlight]


Îngrijorător în anii din urmă este că a crescut frecvenţa alergiilor în general şi a celor sezoniere în particular. Cu deosebire în societatea modernă occidentală, dar şi la noi, după ce a pătruns acelaşi stil de viaţă şi alimentaţie. Principala cauză este aportul de felurite substanţe de sinteză chimică, pe mai multe căi.

Aditivii alimentari sunt cei mai incriminaţi. Aceste substanţe străine de corpul nostru şi nefolositoare lui, îl supun la un efort de debarasare, exprimat mai puternic la nivelul principalelor organe depurative, ficatul şi rinichii.  Dar până să ajungă acolo, circulă prin tot organismul şi îşi exercită efecte adesea toxice. Printre cele dintâi afectate este sistemul imunitar, unde se instalează dezordinea, ce poate îmbrăca mai multe feluri de manifestări. Una este alergia, adică reacţia de respingere faţă de lucruri care în mod obişnuit sunt normale sau inofensive. Aşa se face că unii oameni nu se pot atinge de savuroasele căpşune, alţii fac alergie la aspirină, la variate alimente, produse de igienă sau uz casnic, ş.a. Unii oameni devin alergici la încărcătura obişnuită a aerului de primăvara / vară. Sau sunt situaţii când imunitatea deranjată îşi îndreaptă atacul spre structurile proprii ale corpului şi atunci apar boli auto-imune. La antipod, aditivii chimici alimentari pot determina scăderea imunităţii, cu apariţia unor suferinţe prin capacitate scazută de apărare a organismului, de exemplu boli infecţioase sau tumori.

[highlight]Aditivii alimentari incriminați în alergii: E102, E123 și E129[/highlight]


Pe lângă fondul general de tulburare imunitară, unii aditivi alimentari sunt direct implicaţi în alergii. Câteva exemple: alura red (E129) şi amaranth (E123) coloranţi roşii, sunt histamino-eliberatori şi pot intensifica simptomele alergice sau de astm. Tartrazina (E102) foarte mult utilizată în sucuri sau dulciuri galbene şi portocalii, e demult prezentată şi în cărţile de imunologie drept astmagenă. În plus, la cei cu intoleranţe la aspirină pot apărea simptome asemănătoare cand consumă oricare dintre cele substanţele mai sus menţionate. Glutamatul de sodiu, un potenţiator de gust extrem de larg utilizat, are multiple acţiuni toxice, în principal pe sistemele nervos, endocrin şi reproducător, dar se pare că este şi alergizant.

Să ne reamintim şi de odorizantele pentru interior care conţin numeroase substanţe toxice, între care unele alergizante, de exemplu  butilfenil metilpropional, alfa-ionona, aldehida cinamică, alfa-pinen, limonen şi linalol. Sau 2-etil-hexanol şi  acetaldehida  cu efecte obstructive pe căile respiratorii.

Alte surse importante de substanţe chimice de sinteză toxice şi/sau alergene sunt produsele conventionale de cosmetică şi de igienă personală ori a locuinţei. Sau detergenţii conventionali de rufe, pentru care producătorii recomandă cantităţi utile prea mari, în special în maşinile de spălat, iar clătirea nu reuşeşte să-i îndepărteze. Ca urmare rămân imprimaţi în haine şi se transmit pe piele (pe care o pot irita sau provoca alergii tegumentare) şi de unde o parte se absorb.

Abuzul de antibiotice provenind din medicamente căt şi din alimente procesate unde sunt adăugate contra bacteriilor, de asemenea tulbura imunitatea şi conduc spre stări alergice. Antibioticele mai au un efect nedorit – distrug flora proprie din intestine. La nivelul mocoasei intestinale se găsesc active circa 60-70 % din celulele sistemului imunitar, într-o interelaţie continuă cu alimentele ingerate şi flora locală. E o bună prevedere a mamei natură, faţă de cantităţile mari de alimente şi lichide ingerate zilnic. O floră intestinală în bună condiţie, contribuie la o corectă secreţie de către celulele imunitare intestinale a imunoglobulinelor tip IgA. Acestea recunosc ce este propriu organismului şi impiedică absorbţia a ce este impropriu; totodată ele contribuie la buna funcţionare a secreţiilor digestive. Se înţelege uşor cum toţi factorii care deranjează flora intestinală dereglează sistemul imunitar şi scad digestia. Între aceşti factori sunt antibioticele, alimentele denaturate prin  hiper-procesare şi aditivare, constipaţia.

Pe de altă parte, o digestie deficitară se reflectă finalmente şi asupra fenomenelor respiratorii considerate de tip alergic, de la rinita alergică, trecînd prin polipoze şi ajungînd la astmul bronşic. Să vedem cum. Consecinţa ei primară este apariţia de produşi de digestie incompletă numiţi Aama în Ayurveda, care au caractere aparte: constituie un fel de fluid mai vâscos, greoi, care absorbit în sânge va circula lent, este greu asimilabil de către celule fiind impropriu structural, şi are tendinţa de a se depune şi crea depozite sau obstacole. Seamănă cu un mucus, în opoziţie cu produşii de digestie completă care formează un fluid uşor, ce circulă facil şi este utilizat satisfăcător de către celule.

Dar sunt şi persoane cu digestie integră, care totuşi prezintă căi respiratorii încărcate, printr-un consum excesiv de alimente ce produc mucus în corp: carne şi brânzeturi în primul rând, dar şi iaurt, paste făinoase, dulciuri.

Dacă privim din nou asupra manifestărilor de alergie respiratorie, constatăm că mereu este prezent un exces de secreţii, de la aspect seros în cazul rinitei până la mucoase intens aderente în astmul bronşic. De asemenea se întâlnesc dezvoltări polipoide care au la bază tot produşii de digestie incompletă sau un exces de mucus. Exacerbarea matinală a simptomelor susţine aceeaşi idee. În somn, datorită poziţiei orizontale, acele materiale greoaie se depun în zona căilor respiratorii superioare de la nivelul capului. La trezire omul simte capul mai greoi, poate avea chiar durere sau o senzaţie de “tulbureală” mentală. După ce începe să se mişte şi devine activ, se intensifică circulaţia sanguină şi metabolismul. Acestea duc la fluidizarea secreţiilor depozitate, care încep să se scurgă. Apare rinoreea, dar şi o uşoară iritare a mucoaselor respiratorii ceea ce determină strănut. În paralel scad senzaţiile de greutate, durere şi tulbure din zona capului.

Interpretarea mai corectă a acestor stări hiper-reactive respiratorii sezoniere este că ele reprezintă o combinaţie între o reactivitate imunitară particulară şi consecinţele unei digestii incomplete sau produceri exagerate de mucus. Iar dacă căutăm cu atenţie în anamneza pacienţilor respectivi vom găsi fie consum exagerat de alimente mucogene, fie situaţii în care se produce digestie incompletă. Între acestea mai frecvente sunt: mese sau consum de alimente la intervale de timp prea mici, cina la oră târzie, somnul după mese cu stomacul încărcat (în special în  prima oră post-prandial), alimente reci la finalul meselor, consumul de combinaţii alimentare greoaie pentru digerare (ex. brânză si carne la aceeaşi masă, milkshakuri), efort mare (fizic sau intelectual) imediat după mese.

Toate aceste lucruri ce par complicate prin complexitatea lor, sunt de fapt lucruri fireşti, care se desfăşoară zilnic în corpul fiecăruia. Digestia incompletă nu este descrisă ca fenomen în medicina convenţională, dar e atent tratată în Ayurveda. Depinde de noi, atât prin ce aducem in corp, dar şi prin cum facem acest lucru, ca să ne păstrăm sănătatea ori să o recuperăm, când e deja dezechilibrată sau rătăcită.

[highlight]Dacă alimentaţia este aşa mult implicată, de ce aceste stări alergice se manifestă primăvara sau în primăvară-vară ?[/highlight]


Răspunsul vine din faptul că suntem fiinţe complexe şi trăim într-un mediu unde suntem în permanentă inter-relaţie cu numeroşi factori. Iarna alimentaţia este mai greoaie, deci se pot constitui depozite de tip mucos sau Aama, mai mult decât peste vară. În plus este frig, ceea ce întăreşte şi fixează acele depuneri, motiv pentru care stau în locul respectiv, fără manifestări sau cu simptome minime nealergice (ex. viroze respiratorii frecvente ori sinuzite), în funcţie de construcţia fiecăruia. Când vine primăvara, odată cu căldura, depunerile încep să se lichefieze şi să se elimine. Apar rinoreea şi chiar senzaţia de obstrucţie prin umplerea căilor respiratorii cu materialul fluidizat, care în plus poate avea un volum mai mare în această stare, decât când era fixat într-o stare fermă.

Cum Aama nu hrăneşte bine întregul organism iar aceste persoane de regulă sunt şi consumatoare de alimente aditivate, sistemul imunitar e tulburat şi înclinat spre reacţii alergice, care vor începe odată cu alergenii inhalatori din primăvară.

Dacă pacientul este şi fumător, mucoasele respiratorii iritate de substanţele străine din fumul de ţigară pot fi cu atât mai mult hipersensibile şi facil reactive faţă de alţi iritanţi.

[highlight]Mecanisme alergice[/highlight]


Ca să revenim la componenta imunitară a acestei stări alergice, catalogată de regulă ca reacţie alergică de tip imediat, substratul său constă în implicarea unor anticorpi specifici şi în reacţiile în lanţ declanşate la contactul lor cu alergenul corespunzător. Vorbim despre un răspuns imunitar exagerat, faţă de substanţe în mod obişnuit inofensive.

Sistemul nostru imunitar produce mai multe tipuri de anticorpi, adică imunoglobuline necesare pentru apărarea corpului. Dintre acestea, IgE sunt majoritar implicaţi în alergii. Fiecare anticorp IgE este specific faţă de un antigen anume, fără a se potrivi cu o altă substanţă. De exemplu dacă cineva este alergic la acarieni, are un nivel sangun ridicat al imunoglobulinelor tip IgE faţă de aceştia, iar anticorpii respectivi vor reacţiona doar cu acarieni, nu şi cu puful, polenul purtat de vânt ori alte alergene inhalate sau de contact tegumentar.

Atunci când persoana vine în contact cu alergenul, acesta se întâlneste cu IgE specific, se unesc, iar complexul rezultat va semnaliza celulele imunitare numite bazofile sau mastocite. Aceste celule vor elibera un complex de substanţe dintre care mai importantă este histamina, ce determină manifestările tipic alergice. De exemplu dacă este eliberată în nas, ochi sau sinusuri determină strănut, rinoree sau mâncărimi oculare. Când este eliberată în plămâni, provoacă îngustarea căilor respiratorii, inflamarea mucoasei şi secreţia unui mucus vâscos.

Mai sunt incriminate şi celule imunitare tip TH2 (limfocite T helper), care dacă sunt supra-activate se implică în fenomenele alergice respiratorii sau în dermatita atopică.

[highlight]Polenurile alergene[/highlight]


În perioada primăverii şi verii, se manifestă alergiile sezoniere ce sunt puse pe seama polenurilor. Polenurile alergene sunt cele ce pot fi inhalate, adică sunt purtate de vânt (anemofile). Pentru aceasta, ele sunt foarte uşoare şi pot fi dotate adesea cu nişte aripioare sau balonaşe care le ajută să plutească. Principalele polenuri alergizante sunt cele de ierburi graminee şi ale unor arbori (ex. chiparos, pin, molid, mesteacăn). O altă plantă intrată de curând în atenţie în România este Ambrozia artemisiifolia, sau Floarea pustei. Polenul ei este considerat dintre cele mai alergene iar cantitatea de polen eliberată în vânt creşte mult în perioadele de secetă şi temperaturi ridicate. Originară din America de nord şi aclimatizată recent la noi, se găseşte cu precădere pe Valea Mureşului, în Banat, judeţele Bihor, Vaslui, Giurgiu, dar se poate extinde prin seminţe. Când lucram în Banat, am întâlnit numeroase persoane (chiar şi în Banatul sârbesc) care dobândiseră de curând alergia după pătruderea Ambroziei în zonă. Planta are o perioadă lungă de înflorire, din Iulie până la sfârşitul toamnei. Calendarul polinic alergen al Romaniei era considerat până acum pe lunile Martie – Mai pentru arbori şi Mai - Iulie pentru graminee. Ambrozia, în zonele în care e prezentă, prelungeşte perioada alergiilor pe durata întregului sezon cald. În zonele în care s-a extinş creează aşa serioase probleme, încât unele ţări, de exemplu Franţa, instituie carantină pentru terenurile unde se constată existenţa ei şi se impun măsuri de asanare.

[highlight]Alergia la polenul purtat de vânt nu înseamnă şi alergie la polenul apicol[/highlight]


Dacă urmărim ierburile incriminate ca alergene, vom observa că albinele nu le vizitează, căci polenurile lor nu le trezesc interesul, din cauză că sunt sărace din punct de vedere nutritiv. În plus, florile respective nu produc nici nectar. Cum pentru albine polenul reprezintă hrana lor proteică, ele selectează cu grijă varietăţile de polenuri colectate, dintre cele foarte nutritive, care sunt totodată grele şi lipicioase, încât formează uşor grăuncioarele ce trebuie cărate în zbor până la stup. Aşa se face că persoanele alergice primăvara la un anume fel de polen purtat de vânt, nu sunt alergice şi la polenul apicol. Lucru susţinut şi de substratul imunitar IgE-ul, specific pentru un singur polen, care nu poate reacţiona şi cu altele. Ba mai mult, practica a arătat că reactivitatea alergică faţă de polenurile purtate de vânt scade la cei care consumă polen apicol crud.

Ca să întregim informaţia, trebuie menţionat că există şi alergii la polenul apicol, aşa cum sunt şi la banala aspirină. Dar vorbim deja despre alergie alimentară, nu inhalatorie, cu manifestări dominant sistemice, ci nu specific respiratorii. De regulă persoanele care au multiple alergii alimentare (8-9 produse) pot fi alergice şi la polen apicol. Pentru siguranţă, se face o testare cu câteva grăuncioare de polen ţinute în gură pentru minim 1 minut. Dacă apare senzaţie de îngroşare sau inflamare în gură, aceasta poate fi un început de alergie. Dar să nu confundaţi cu o posibila senzaţie uşor inţepătoare la nivelul gâtului, eventual asociată cu voce puţin răguşită, căci este doar un efect de suprafaţă, care va trece repede. Deşi pare bizar, finalmente efectul este favorabil pentru corzile vocale.

[highlight]Măsuri de remediere pentru alergie / stare hiper-reactivă sezonieră[/highlight]


Medicamentele administrate uzual se adresează efectelor instalate după eliberarea de histamină, adică doar simptomelor. Se indică antihistaminice ca să împiedice apariţia manifestărilor respective, antiinflamatoare corticoide, eventual bronhodilatatoare şi fluidizante ale secreţiilor. Din păcate nu pot vindeca starea bolnavului şi adesea nu reuşesc nici să ţină sub control fenomenele respiratorii sezoniere, chiar dacă administarea ajunge să se facă pe termen lung, în schimb au efecte adverse care  pot aduce alte suferinţe.

[highlight]Efectele detoxifiante ale zeolitului[/highlight]


Din perspectivă naturistă, terapia priveşte întregul complex patologic descris: se adresează către stabilizarea sistemului imunitar, înlăturarea cauzelor şi corectarea tulburărilor din organism care întreţin fenomenul.

Cum alergiile apar frecvent prin intoxicarea cronică cu aditivi alimentari, odorizante şi compuşi chimici din alte surse (ex: cosmetice, produse de igienă, agricultură, mediu toxic profesional), noi utilizăm zeolit pentru efectele sale detoxifiante. Totodată este un reglator imunitar. În funcţie de severitatea intoxicării şi a manifestărilor alergice, administrăm câte 1-2 linguriţe de pulbere pe zi, dimineaţa şi seara, pe stomacul gol, luată cu apă. Cure de 3-4 săptămâni, cu pauze de o săptămână între ele. De menţionat că la începutul terapiei, prin efectele puternic depurative pot apărea transpiraţii, urină mai inchisa la culoare şi urât mirositoare, scaune intens fetide. Aceste efecte sunt tranzitorii – ele diminuă şi dispar pe măsura eliminării toxinelor.

Pe lângă toxicitatea de origine externă se cere înlaturată şi cea de origine internă adică Aama, prin corectarea aspectelor anterior prezentate. De asemenea e necesară reducerea consumului de alimente producătoare de mucus.

[highlight]Plante medicinale utilizate în alergii[/highlight]


Dintre plantele medicinale sunt mai multe utilizate. Menţionăm din experienţa proprie ceaiul de Trei fraţi pătaţi care s-a dovedit un bun calmant pentru sistemul imunitar supra-activat. Este totodată şi detoxifiant, în special hepatic. Îl preparăm ca infuzie din o linguriţă plante la o cană de apă fiartă. Se beau 2-3 căni/zi, în cure de câte 3-4 săptămâni cu pauză de una-două între ele.

Printre altele, Coacăzul negru sub formă de extract gemoterapic din muguri are bune efecte în alergii. Se poate asocia cu alte extracte în funcţie de simptomele pacientului: extract din muguri de Călin, dacă este prezentă tusea; extract din muguri de Ulm dacă se asociază urticaria.

Pătlagina calmează tusea şi ajută la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor. Se poate face ceai infuzat, împreună cu Cimbrişor; ele conlucrează bine pentru descărcarea căilor respiratorii. Pentru calmarea rinoreei se poate face inhalaţie de aburi de muşeţel.

Propolisul e cunoscut drept anti-alergic, anti-inflamator, protector pentru mucoase, detoxifiant. Are şi efecte anti-virale, anti-microbiene, utile în cazul asocierii unor viroze sau infecţii bacteriene respiratorii. Noi utilizăm tinctura de propolis cu 30% concentraţie. Pentru un adult sunt utile doze de 2-3 ml de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, pe stomacul gol, amestecată cu miere. La cei care iau prima dată, începem cu 0,5 ml la fiecare din cele două prize pentru câteva zile, creştem la 1 ml pentru câteva zile,  apoi la 2 respectiv 3 ml de 2 ori pe zi.

Cum sfera de manifestare a fenomenelor alergice sezoniere e dominant respiratorie, este utilă administrarea propolisului şi sub formă de aerosoli. Folosirea unui aparat Propolizator în camera de lucru, dormitor sau în maşină, pe durata călătoriilor, asigură o bună inhalare şi o îmbunătăţire a respiraţiei.

Un alt dispozitiv de tip aerosoli este aparatul Salin. Acesta imită atmosfera de salină, binecunoscută ca eficientă în astmul bronşic, alte suferinţe respiratorii dar şi în alergii în general. Inhalarea aerosolilor de sare fluidifică secreţiile prea aderente şi ajută la eliminarea lor, eliberînd căile respiratorii.

Polenul crud apicol, în special poliflor, contribuie la scăderea reactivităţii alergice faţă de polenuri, după cum arătam anterior. El are efecte intens nutritive si general reglatoare asupra organismului, susţine în mod deosebit ficatul care este principalul organ detoxifiant. Conţine lactobacili căt şi hrană pentru flora intestinală atât de implicată în buna funcţionare a imunităţii şi menţinerea unui tranzit intestinal corect. În plus combate constipaţia şi prin conţinutul său de fibre. O doză minimă utilă este de 2-3 linguriţe pe zi, administrat dimineaţa cu pre-suspendare (dizolvare) aşa cum am descris alte dăţi.

Un produs care întruneşte calităţile a mai multe remedii este Seven, eficient şi în alergii. El conţine pulbere de zeolit, un extract de polen şi alte componente ce manifestă efecte intens detoxifiante şi modulatoare pentru sistemul imunitar. Pentru un adult cu greutate de 50-70 Kg sunt utile în principiu cate 2 capsule de două ori pe zi, luate câte 5 zile cu pauză de 2 zile, pentru o durată ce depinde de manifestările alergice.

[highlight]Ieșirea din impas[/highlight]


Odată ce sistemul imunitar a deprins mecanismul alergic, va avea mereu tendinţa să îl repete. Dar dacă l-am dezvăţa să facă acest lucru ?

Procedura se numeşte desensibilizare, cunoscută în medicina convenţională drept imunoterapie alergen specifică sau, mai popular, vaccinare alergica. Medicii alergologi o recomandă în unele cazuri, cu condiţia să se cunoască precis care este alergenul cauzator, lucru adesea dificil. De regulă se recomandă în cazurile grave şi prelungite, când medicaţia obişnuită nu poate stăpâni simptomele. Se poate realiza pe două căi, sublingual şi injectabil. Calea sublinguală e mai limitată in practică, indicată de obicei copiilor. În varianta injectabilă se administrează cantităţi extrem de mici din antigen, în doze progresiv crescătoare. În mod normal injecţiile se fac doar dacă pacientul este asimptomatic, strict sub supraveghere medicală, la cabinetul alergologului, unde omul trebuie să rămână sub observaţie încă 30 minute. Durata tratamentului este între 3 şi 5 ani. Reprezintă în fapt singura terapie curativă, adresată cauzei alergene, dar incomodă şi cu un preţ foarte ridicat.

Prof. Roch Domerego, fostul vicepreşedinte al Comisiei de Apiterapie a Apimondia, a avut prin anul 2000, o idee de a crea un produs natural, uşor de administrat şi care să combată mai multe aspecte implicate în declanşarea acestor alergii. Principalul efect urmărit era să dezveţe sistemul imunitar de a lupta împotriva unor elemente inofensive în mod normal, cum sunt polenul şi praful.

A dezvoltat această idee, s-au făcut testări în Cuba, unde Apimondia a avut mai multe colaborări fructuoase, iar rezultatele au fost pozitive în 87% din cazuri.

Produsul rezultat, Etaminys, se administrează oral, in picături. Este în fapt un supliment alimentar cu două componente active: un extract specific de polen apicol şi unul de albine, diluate. S-a pornit de la câteva adevăruri ştiinţific demonstrate. Prin administrarea nazală ori sublinguală a alergenilor specifici din polen a scăzut producerea de IgE specifici pentru numeroşi izotopi de polenuri, a scăzut eliberarea in sânge de citokine pro-inflamatorii, iar în splină s-a constatat creşterea factorului TGF-beta, indicînd o activitate reglatorie imunitară generală prin scăderea stimulării celulelor TH2. Pe de altă parte, polenul ales pentru produs are o componentă antigenică numită Cas s 1, care printr-o asemănare structurală poate ocupa locusurile de conectare pe IgE specifici pentru majoritatea polenurilor alergene de copaci. Astfel, prin competiţie, se evită declanşarea reacţiei alergice. În cercetările efectuate s-a observat că mucoasa bucală are capacităţi reglatorii distincte pentru imunitate, şi se pare ca responsabile ar fi celulele dentritice de aici. Desensibilizarea s-a dovedit mai eficientă prin administrare pe mucoasa orală sau nazală, decât injectabil. Faptul se conectează cu explicaţia din acupunctură că după absorbţia prin mucoasa bucală, principiile alimentare ajung rapid să hrănească organul energetic splina. Iar în plan organic, splina ocupa o poziţie principală în sistemul imunitar.

Extractul specific de albine din Etaminys duce la limitarea reacţiilor alergice în ansamblul lor, cu scăderea generală a IgE. Totodată asigură diminuarea fenomenelor inflamatorii  din alergii. În plus, produce şi o desensibilizare faţă de veninul de albine. Adică scade reactivitatea faţă de fosfolipaza A2, care este principalul antigen ce determină alergia la venin de albine.

Aceste mecanisme explică de ce Etaminys corectează până la eliminare hipersensibilitatea reactivă sezonieră şi ajută la depăşirea reacţiilor alergice provocate în special de polenuri, făn, praf şi venin de albine. În practica s-a dovedit eficient şi la cei cu prurit aquagen (mâncărimi ale pielii la contactul cu apa). Combate fenomenele inflamatorii asociate alergiei. Îmbunătăţeşte capacitatea generală de apărare a organismului.

Este activ atât pe termen lung cât şi în faze acute. Dacă se ia preventiv, anterior apariţiei polenurilor şi alergiilor, simptomele nu mai apar în cazurile mai simple. În situaţiile cu manifestări anterioare mai severe simptomele pot apărea dar în formă atenuată, iar prin continuarea tratamentului adecvat, pot continua să scadă până la dispariţie. Dozele sunt de 4-8 picături de 3 ori pe zi, în funcţie de vârstă, greutate, severitatea manifestărilor anterioare. La copiii mici se poate începe cu 2-3 picături de 3 ori pe zi. Dacă se demarează administrarea la apariţia primelor semne de hipersensibilitate, se pot încă păstra aceste doze de întreţinere.

Are avantajul că poate fi luat şi în faze acute, cu răspuns favorabil de regulă repede instalat. Atunci dozele recomandate sunt de 4-8 picături de 3-6 ori pe zi.

După mai bine de un deceniu de urmărire a efectelor produsului, Prof. Domerego afirmă că acţiunile benefice sunt resimţite rapid. În cazurile particulare în care nu se observă îmbunătăţiri, sau dacă apare o senzaţie de furnicătura locală după ce se ia, se reîncepe administrarea într-o schemă prestabilită cu creşterea progresivă a dozelor. Atunci vor apărea efectele benefice aşteptate. La fel se procedează în alergia la venin de albine. Nu s-au constatat efecte toxice. Nu au apărut reacţii adverse dacă s-a administrat produsul în paralel cu terapii naturiste ori medicamentoase. Dimpotrivă, medicaţia convenţională poate fi scazută progresiv. De fapt acţionează precum un desensibilizator faţă de polen, fân, praf şi venin de albine.

Selectarea atentă a compuşilor şi echilibrul dozelor din Etaminys au permis obţinerea unei sinergii care respectă armonia energiilor subtile ale organismului. Avem o nouă dovadă că natura ne poate oferi remedii de rezolvare a problemelor de sănătate, mai adecvate stărilor reale şi necesităţilor organice. Cu cât omul e privit în contextul integrării în complexul natural, iar noţiunile sunt riguros concepute şi mânuite de specialişti în domeniu, cu atât remediile rezultate ţintesc mai precis asupra proceselor patologice.

Dr. Cristina Aoşan

membru in Comisia de Apiterapie a Apimondia

e-mail: melidava@gmail.com / www.melidava.ro

Produsul Etaminys este disponibil la Melidava - tel.0740.20.50.40, 0768.19.29.39, 0256.200.105