ascultă articolul

Vlad Fiscutean este un specialist în branding, comunicare integrată și fondatorul paginii de facebook "Români celebri". S-a născut în  Reghin, județul Mureș, este ambasador TEDx în Europa de Est și în iulie 2011a fost primul român invitat să vorbească la o conferință TED. 

Vlad, mai e foarte puțin până la finalul campaniei... Cum crezi că au receptat oamenii mesajele candidaților la președinție?

Dincolo de ceea ce se comunică în timpul desfășurării campaniei o perioadă și mai importantă este cea de dinaintea startului care implică pregătirea publicului pentru primirea candidatului. Această etapă oferă publicului "cheia” în care sa judece comunicarea și acțiunile ulterioare ale acestuia.
Putem lua ca exemplul cazul lui Victor Ponta când asocierea cu "Plagiator” a fost făcută practic de catre adversar, înainte de pornirea propriu-zisă a campaniei.
Dincolo de asta, oamenii au receptat mesajele candidaților și în funcție de percepția lor asupra conceptului de Președinte, Alegeri, Politică, Politician, Conducător, etc.
Cred că personajele care sunt percepute ca fiind cele mai autentice de catre electoratul lor sunt Monica Macovei și Victor Ponta. Autenticitatea și sentimentul ca acel candidat mă înțelege perfect sunt cele mai importante lucruri de urmărit într-o comunicare.
Finalul de campanie este de fapt cel mai important moment, doar acum lucrurile interesante încep să se întâmple…

La începutul acestei campanii ai făcut o scurtă analiză, pe fb, imaginii lansate de către echipa de campanile a lui Klaus Iohannis. S-a schimbat ceva între timp? Aparițiile sale publice au întărit sau au demontat mesajul pe care dorea să-l transmită?

O comunicare bună înseamnă ca publicul să înțeleagă mesajul tau așa cum ai vrut tu să o facă, adică intenția mesajului să fie aceeasi cu percepția publicului. Uneori candidații vor să transmită un lucru (intenția) dar oamenii înteleg altceva (percepția).
Klaus Iohannis nu pare a fi un orator bun sau vreo persoană pe care oamenii să o perceapă ca pe cineva "palpabil”. Imaginea lui, spuneam că va fi construită prin referiri, ca alțiii vor vorbi despre el, ca alții îi vor trasa imaginea pentru el. E o metodă foarte puternică, omul care tace nu poate greși. Oamenii asociază tăcerea cu autoritatea, ceea ce îi convine. Cam asta s-a și intamplat în perioada acestei campanii iar puținele ieșiri pe care le-a avut nu l-au pus deloc într-o situatie prea bună.
PNL-ul a mai folosit această strategie a "omului care tace” cel puțin o dată, dintr-o nevoie electorală similară în campania lui Nicolae Robu pentru primăria Timișoarei.



Aceasta tehnică, a tăcerii, o vedem atât la Victor Ponta cât și la Klaus Iohannis, adică la ambii candidați importanți.
Românii sunt de părere ca "străinii sunt mai buni” și că tot ce e românesc "nu e bun”, că românii sunt "hoți”, asa că folosirea de catre Klaus Iohannis a stereotipului "lucrului nemțesc” (a lucrului perfect construit) într-o țară pe care noi o considerăm a haosului și a imperfecțiunii, este o decizie care se poate dovedi eficientă.

Sondajele îl creditează ca favorit pe premierul Victor Ponta. Ce trebuie să facă pentru a nu pierde avansul pe care îl are?

Statistic vorbind Victor Ponta nu prea mai are unde să mai urce așa că singurul lucru pe care îl poate face este sa nu își îndeparteze din electorat. Și cum dacă faci ceva sau vorbești deranjezi pe cineva, cel mai bine e sa taci și sa nu faci nimic. De aici probabil și declarația sa că în aceste alegeri va sta pe margine și va mânca popcorn.



Cum se poziționează principalii candidați din punct de vedere al conceptului mesajului?

Partidele politice par constante în alegerea conceptelor, probabil pentru că nici publicul nu s-a schimbat prea mult. Aceasta constanță a mesajului este foarte utilă pentru ei.
Am putea să spunem că PNL-ul acoperă zona oamenilor care își doresc o altă Romanie, "România <insușire>”, echipa Elenei Udrea-Băsescu (PMP) vorbește cu cei care simt că nimeni nu face nimic pentru țară, "<cineva> pentru România” , iar PSD-ul vorbește cu un electorat care mai rulează profund modelele mentale învațate în comunism, care își doreste omogenitate, protecție. Mesajele PSD precum "România grânarul Europei”,”România are cea mai mare creștere economică din Europa”, se folosesc de vechile sloganuri de genul "Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România” învațate de electoratul PSD în perioada comunistă și adânc "imprimate” în minte, existența unei nevoi de a gândi în termini de prieten/dușman, alb/negru, învațată în comunism când comunismul era bun și capitalismul rău.



In 2009, PNL-ul folosea ideea de "România bunului simț”, in 2014 campania lui Klaus Iohannis folosește "România lucrului bine făcut”.
In 2004, Traian Băsescu folosea "Să trăiți bine!”, în 2009 "Băsescu pentru România”, în 2014 campania Elenei Udrea folosește "Bună pentru România”.
In 2001, PSD-ul folosea "Aproape de oameni. Impreună cu ei”, în 2004 "Mergem înainte împreună”/”Adrian Năstase Președinte”, în 2009 "Invingem împreună”/”Mircea Geoana Președinte”, în 2014 campania lui Victor Ponta se bazează pe "Președintele care unește”/”Victor Ponta Președinte”.

Monica Macovei pare să vorbească și să lucreze cu cei ieșiți la protestele Roșia Montană, arhetipul rebelului, al persoanelor pentru care dreptatea (justiția) este un lucru important și care în general au o nevoie mare de a-și simți vocea auzită în tot felul de moduri creative și cu arhetipul susținătorului de cauze.

Campania Monicai Macovei arată impresionant pentru un independent. Totul pare să se potrivească, fiecare bucățică a puzzle-ului cade exact unde trebuie…

Aș spune mai degrabă că Monica Macovei a candidat sub propriul nume pe buletinul de vot, numele ei nefiind asociat cu nicio grupare sau partid politic. Se poate observa totuși, cu ochiul liber, că bugetul afișat pe site-ul său de campanie nu are nicio legatură cu realitatea din teren. Nici măcar Elena Udrea, cu un partid în spate, nu pare să fi avut o campanie atât de costisitoare și o echipă atât de bine organizată.
Pentru mine este evident faptul ca au existat structuri bine organizate. Un grup de oameni fie ei și foarte motivat, este doar un grup de oameni, nu o echipă performantă. Pentru clădirea unei echipe care să performeze, să se coordoneze bine, există o serie de etape care trebuie parcurse așa cum știe orice manager.
S-a lucrat probabil pe hârtie cu un numar mare de voluntari, așa cum se și declară, însă îmi vine greu să cred că aceștia nu au fost "încălziți” din mai multe puncte de vedere în prealabil. Ipoteza că și-a creat campania de pe o zi pe alta, cu oameni strânși peste noapte într-o echipă, cu bugetul afișat pe site este neplauzibilă.
Campania prezinta soluții de comunicare vizuală și online avansate față de ceilalți candidați, ultima dată cand s-au întâlnit astfel de solutii venite de la un grup declarat de voluntari a fost la protestele Roșia Montană de anul trecut.

Revenind la ceilalți, ce spui despre campani lui Teodor Meleșcanu?

In acesta campanie el nu pare a fi prezent propriu-zis până în acest moment ca un candidat. Părerea mea este ca el va fi folosit la nevoie pe post de pion, pentru a "arunca” informații despre un anumit candidat, având aura de "serviciu secret”. Orice ar dezvălui acesta despre unul dintre candidați cu câteva zile înainte de alegeri ar putea fi crezut.

De ce sunt românii ușor de manipulat, la 25 de ani de la "prima revoluție televizată"?

Pentru că interviuri cu astfel de teme nu prea există, dar nici experți prea mulți sau care să-și asume sau să aibă resursele să educe publicul. Există în schimb o sete din ce în ce mai mare pentru ele. Trăim în era informației (Radio, Televiziune, Internet, Rețele de socializare, etc) însă nu ne-a predat nimeni nouă în România "abecedarul” acestui domeniu. Știm să ne asigurăm atunci când trecem strada, știm suficientă matematică ca să judecam dacă am primit restul corect la magazinul de la colț, dar nu știm să interpretăm ceea ce primim prin aceste canale media.
Suntem "media illiterate” ("analfabeti media”). Un popor care nu a fost învățat să analizeze informatia, ci doar să memoreze, prin repetiție, este un popor ușor manipulabil.
Unii încearcă să ne spună că România este condusă de către cei 30-și-ceva la sută care merg la vot. Eu văd o altă dimensiune… România este condusă pentru cei 30-și-ceva la sută. Între "de către” și "pentru” văd o diferență mare. Deciziile sunt luate pentru ei, nu de către ei. Pentru un astfel de public iei astfel de decizii. Dacă politicienii se înjură nu este neapărat pentru că acela este nivelul lor, ci pentru că acesta este nivelul nostru. Realizăm de aici că politicienii la o adică nici nu au ce să facă, ei lucrând pentru public. Intr-un fel e și normal, daca țara vrea manele, îi dai manele, căci altfel o arunci într-o criză de securitate națională, oricând să apară un dușman care să-i ofere manele preluând controlul.



Crezi că, privind această campanie și candidații existenți, crește regretul românilor pentru Nicolae Ceaușescu?

În general, dacă nu esti atent, în cifre poți să vezi orice îți dorești. Unii spun că românii îl vor pe Ceaușescu înapoi citind această dorință din sondajele care arată că există un regret față de perioada comunistă și mai précis, față de Ceaușescu.
Eu, folosind alte lentile, interpretez mai degrabă că o parte din români apreciază ceea ce reprezenta psihologic pentru ei acest Ceaușescu. Tânjesc mai degrabă, cred eu, pentru siguranța zilei de mâine, egalitatea financiară mai mare între oameni, un parcurs cert al vieții profesionale, etc. Oamenii au fost "dresați” să aibă o atât de mare nevoie de aceste lucruri pentru că le-au fost oferite atâta vreme, încât acum simt un gol.

Acel gol ar fi putut sa fie umplut inclusiv prin marketingul și comunicarea politică din ultimii 25 de ani care ar fi putut să ușureze trecerea de la un regim la altul având un rol educațional, de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă, pe limba lor, cum să facă trecerea de la un sistem la altul și cum să-și umple golul.



În final, eterna întrebare: să votăm sau să nu votăm?

Pe de o parte exista votul către un candidat anume, pe de alta parte există și dimensiunea mersului la vot ca semn de încredere dat procesului de selecție a președintelui unei țări prin campanie electorală, urne de votare, buletine de vot, numărătoare de vot, etc.
Cu toții știm acele situații în care unii își pun haina de procuror sau judecător și ne atrag atenția că "trebuie să votăm pentru că apoi nu avem dreptul să comentăm modul în care este guvernata țara” sau "că au murit oameni la revoluție și trebuie să votăm ca ei să nu fi murit degeaba”.

Să o luăm mai simplu, dacă vrei să-ți cumperi "mere” și mergi într-un magazin în care găsești doar "portocale” și "struguri”, ce faci? Cumperi altceva decât ce-ți doresti? Nu, nu cumperi nimic.

Mai cred că oamenii care au murit la revolutie au murit pentru "mai bine”, pentru măcar "un bine mic”, oricat de mic ar fi el, nu-mi pot imagina că atâția oameni și-au riscat viața pe străzi în proteste pentru că erau complet mulțumiti. Așa că, le onorăm noi moartea votând "răul cel mai mic”? Votând "răul cel mai mic”, persista totuși "răul”.

Ajungand la sistemul de votare în sine, nu cred că spunem că-i bine să ne alegem medicamentele în funcțiee de reclamele de la TV care rulează timp de o lună de zile într-un mediu controlat și plătit de către firma producatoare, dar ne alegem președintele în același mod, în urma unei simple campanii publicitare făcute cu afișare plătită și controlată de către candidat.

Fiecare știe singur ce are de făcut. Eu unul voi acționa în felul in care voi simți că sunt cel mai sincer cu mine însumi.