ascultă articolul

Este tenor, dar probabil cel mai mulţi îl ştiţi de la Eurovision. A cântat la Festivalul de la Mamaia, dar şi în "Tragedia lui Carmen”, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Este îndrăgostit de cai, dar este şi economist. Este doar o mică parte din ceea ce înseamnă Vlad Miriţă. ActiveNews.ro a stat de vorbă cu tânărul artist, pentru a vedea ce are de spus la început de 2014.

Vlad, să începem cu sfârşitul :) Spune-ne ce a însemnat 2013 pentru tine şi cum ai petrecut Sărbătorile în anul ce tocmai s-a terminat. Ai fost la colindat?

2013 a fost un an echilibrat şi s-a încheiat în cel mai frumos mod posibil. Crăciunul l-am petrecut la Mănăstirea Oasa, unde am ajuns în Ajun şi am găsit acolo peste 200 de studenti din toata ţara, împărţiti in cete, care cântau colinde. Erau cu toţii îmbrăcaţi în costume naţionale, cântau cu tot sufletul şi aveau lumina în ochi … erau fericiţi. Apoi în prima zi de Craciun, după Sfânta Liturghie, am coborât în sate la colindat. La fel şi a doua zi. În acele momente mi-am retrăit copilăria dar, în același timp, am gustat din bucuria de a fi împreună cu alţi tineri, pe care nu îi cunoşteam, dar pe care i-am simţit atât de aproape!

Sunt convins că au fost momente unice, pe care oricare dintre noi ar dori să le (re)trăiască. Că vot veni vorba, care din proiectele de anul trecut îţi sunt cele mai aproape de suflet şi ai vrea să le repeţi şi anul acesta?

În Ianuarie 2013 am fost invitat în Olanda la cel mai important eveniment ecvestru: Leeuwarden Friesian Stallion Show. Este vorba de o rasă de cai cu origini care se pierd în negura vremurilor – Caii Regali ai Olandei. In cadrul acestui eveniment am cântat pentru prima dată călare :) … şi când mă gândesc că totul a început dintr-o glumă … care, până la urmă, s-a transformat într-un moment foarte frumos, pe care lumea l-a apreciat. Mi-aş dori să repet o astfel de experienţă şi în România, așa cum mi-aș dori să am cât mai multe ocazii în care să mă bucur de compania cailor, care sunt niște vietăți incredibile. Am planuri mari în această privință!

Pe care nu mă îndoiesc că le vei pune în aplicare. Sărind de la una la alta, ştiu că multe din acţiunile tale sunt pro-bono…Ce te motivează să-ţi ajuţi semenii?

Da, am participat la câteva acţiuni de aceste gen. Știi ce e fantastic? Că atunci când dăruiești din tot sufletul, de fapt, tu primești însutit! Este o stare în care ideea de întâlnire se împletește cu bucuria sinceră. E o binecuvântare sa poţi să faci ceva pentru cineva care are nevoie.

Am aflat cum se făceau casele la sat odinioară. Oamenii se adunau în „clacă" şi mare parte din bărbaţii satului își asumau responsabilitatea de a construi casa pentru o familie aflată la inceput de drum. Iar femeile se ocupau de mâncare și de restul gospodăriei, iar în felul asta lucrurile se legau, oamenii își erau alături, și formau o comunitate. Atât de bine pusă la punct era diviziunea muncii că o casa era gata in şapte zile … ceva de neimaginat în ziua de azi. Toate acestea inseamnă Comuniune, comunitate şi, într-o oarecare măsură, am simţit asta în vacanţele petrecute la bunici. Prietenii mei din copilărie se ajutau între ei la treburile gospodăreşti şi asta îi apropia foarte mult. Asta e motivaţia mea … vreau să retrăiesc bucuria unităţii, bucuria comuniunii. Bucuria de a oferi.

Spuneai de copiii de la Oaşa, care erau îmbrăcaţi în port tradiţional. Ştiu că nici tu nu eziţi să te îmbraci în costum naţional, deşi eşti solist de operă. Cum te simţi în portul nostru popular? Ce reprezintă pentru tine? Este un simbol al "României tale”?

Costumul Naţional nu este un simbol. Pe el se regăsesc simboluri …. cum ar fi "coarnele berbecului” , "vârtelniţa” sau "colţii lupului” …. etc, iar fiecare simbol, fiecare semn, are o semnificaţie și e pus acolo cu un rost. Iar costumul naţional, adunând laolaltă mai multe simboluri și semnificații, capătă viaţă, e viu! Îți dai seama ce sentiment te încearcă atunci când te îmbraci cu … viață?
De câte ori mă îmbrac aşa, mă simt întreg. Ştiu de unde vin şi stiu unde mă duc. Pentru că nu e o simplă îmbrăcăminte, pentru că are o funcționalitate aparte, iar valoarea lui depășește cu mult produsele din industria textilă modernă. Văd în el iscusinţa femeilor generaţiilor trecute, dragostea lor, un deosebit simţ estetic, și o suită întreagă de povești păstrată special pentru noi.
Modernizarea societăților a adus multe foloase, dar a şi distrus foarte mult! A distrus o atitudine, un spirit aparte ce se traducea prin meştesug, tradiţie, lucrul făcut cu mâna ta. Astăzi, lucrurile astea sunt mai rare .. dar și când le găsești …!. Totusi, am nădejde că va veni o zi în care ne vom trezi şi vom cerne răul de bine, valoarea de nonvaloare, sensul de haos … și cred că această zi nu e așa de departe. Simt asta.

Tocmai ai făcut o declaraţie de credinţă în viitorul acestei ţări, în care alţii se plâng non-stop, deşi au tot ce-şi pot dori....Cum defineşti "România ta”, faţă de "România” care îi oboseşte pe unii, pentru că le ocupă tot timpul? :)

România e prost condusă şi atunci, în mentalul colectiv, s-a înfipt o idee: ca în România nimic nu e cum trebuie, şi, mai rău, că noi, românii, nu suntem în stare de nimic bun.
Trebuie cumva să scăpăm de acest complex păcătos de inferioritate față de Occident, împletit cu cel de superioritate față de conaționalii noștri. Iar primul pas este să ne aducem aminte că toată elita noastră a fost eliminată în pușcăriile comuniste sau la Canal, de la țărani de seamă la preoți, de la mari oameni de cultură la oameni politici, de la militari la simple persoane cu demnitate și spirit de rezistență. Este lesne de înțeles că ne revenim greu, dacă toate valorile care trebuiau să ne ghideze în istorie au dispărut subit!

În plus, faptul că ţara e prost condusă ni se datorează şi nouă, că acest abandon pe care îl resimțim cu toții a dus la o stare de inerție, de amorțeală care anulează responsabilitatea sau asumarea unui spațiu ce îl depășește pe pe cel strict personal. Da, suntem distraşi. Da, suntem manipulaţi. Da, suntem minţiţi … da , da, da! Dar dacă înţelegem asta, cred că nu mai e mult până să şi dibuim cu discernământ informația reală de cea prefabricată. De multe ori aud că nu avem alternative. Dar nici nu o să avem până nu ne implicăm fiecare mai mult. România Mea poate. Trebuie să vrea mai mult!

Apropo de România noastră, şi de implicare, anul trecut ai fost la marşul pentru Unirea cu Basarabia … Ai fost printre puţinele personalităţi prezente ... De ce crezi că nu se alătură mai multe figuri publice acestui demers?

Am participat la acest mars pentru că iubesc Pământul Sfânt al Basarabiei. Cunosc şi am lucrat cu români din Basarabia. Am prieteni buni acolo sau de acolo care, acum, sunt în granițele României de azi sau peste hotare. Sunt oameni frumoşi. Sunt oameni muncitori. Sunt oameni foarte talentaţi. Și când te gândești prin câte au trecut de-a lungul timpului și cum s-au încăpățânat să fie … buni români. Parcă te cuprinde o tensiune aparte.
Nu ştiu de ce nu se alatură si alţii acestui demers. Ar trebui s-o facă, nu? Probabil ar trebui să înțelegem cu toții că statutul social trebuie să fie strâns legat de îndatoririle față de „cetate” și de ideea de responsabilitate. Altfel, vizibilitatea și faima nu sunt meritate cu adevărat și rămân la stadiul de pretenții.



Vorbeai înainte de Occident şi de complexele noastre de inferioritate. Tu călătoreşti mult prin străinătate, ai văzut multe, cum vezi România prin ochii celui de-afară? Cum e ea reprezentată în afară?

Eu sunt subiectiv, pentru că iubesc ţara asta, așa cum o iubesc pe mama. Am fost în multe ţări şi am vazut locuri foarte frumoase. Dar România, pentru mine, e cea mai frumoasă. Nu e firesc? Dumnezeu a rânduit să avem de toate în ţara asta: avem munţi, păduri, râuri, mare, fluviu, delta, resurse, Mănăstiri în patrimoniul Unesco, tradiţii deosebite, o istorie cutremurătoare, personalităţi de prim rang în toate domeniile. Adevărul e că nu se vad toate acestea prea bine în afară, cel puțin nu la nivel colectiv.
Pe de altă parte, sunt frecvente situațiile în care cei ce ne reprezintă în străinătate nu îşi iubesc ţara, ba mai mult, vor să devină faimoși și să-și legitimeze poziția prin atacarea României. Eu, unul, îi suspectez de chestia asta. Sună deja un pic desuet ….”să-ţi iubesti Ţara” – pare ceva din evul mediu pentru unii …. Ceva învechit, în conflict cu (post)modernitatea. Dar nu este, până la urmă, și un privilegiu să fii mândru de spațiul și cultura din care provii? Toți ceilalți din Europa se ghidează după principiul național, fie că se discută despre economie, fie că e vorba de cultură. De ce ne-ar fi nouă așa de greu să arătăm frumosul, binele și valoarea ce ne caracterizează?

Această întrebare ar trebui pusă celor care ne reprezintă în afară. Parlamentarilor pe care i-am trimis să ne reprezinte în Europa, poate? Crezi că în conştiinţa lor, se raportează la frumos sau la urât? Apropo, ai auzit de Raportul Estrela?

Am auzit şi-i felicit pe cei care au votat împotrivă. Din păcate, foarte mulţi au votat şi pentru. Și tot din păcate, am observat că în cazul reprezentanților noștri, conștiința este surclasată de interesele de partid, care sunt în cel mai bun caz tangențiale cu interesul național și cu tradiția noastră istorică și culturală. În astfel de momente, prin importul de probleme artificiale, riscăm să dăm peste cap o întreagă ordine socială, care funcționează de când lumea pe meleagurile astea.
Noi trebuie să înţelegem un lucru: nu putem sa luptăm împotriva firescului şi a vieţii, așa cum nu avem voie să ne re-educăm copiii într-un spirit total străin de spațiul românesc. Pentru că atacând cea mai inocentă parte a societății noastre, ne afectăm propriul viitor. Toate pentru ca mai târziu, sau prea târziu, cand lucrurile se înrăutățesc vizibil, să ne intrebam "de ce Doamne?”

Te completez şi spun că majoritatea a votat nu după conştiinţă, ci după dictare. Ce li s-a spus de către grupul parlamentar European din care fac parte, aia au votat. Indiferent de convingerile celor pe care s-au dus acolo să-i reprezinte. Cum ţi se pare chestia asta?

Cred că ar trebui să explice public aceste voturi, pentru ca oamenii să înțeleagă miza acestei structuri supranaționale. Nu mai intra în discuţie conştiinţa în asemenea cazuri … că ea nu există. Unde ea există, se şi manifestă și atrage după sine voința de a proteja și de a înlesni viața celor pe care îi ai în grijă. Duhovniceşte s-ar spune că vocea constiinţei lor a amuţit, şi asta se întâmplă atunci când gradul de pervertire a sufletului este înalt. Sunt acei „morți vii” de care dădeam în literatură, numai că ăștia sunt printre noi, decid în numele nostru. E o tipologie anume. Îi vezi, uneori, și pe stradă sau la televizor … aceia care se îmbracă la patru ace, care se parfumează și întrețin un consum de lux, ca să arate cât mai bine la exterior. Dar, când colo, pe dinăuntru, sunt morți.
Drama noastră e că suntem prost reprezentaţi în toate mediile cu miză, fie în țară, fie pe plan internațional, iar incompatibilitatea asta duce la consecinte nefaste pentru noi toţi.

Să ne întoarcem puţin la trecut şi te întreb: ce-ai schimba în istoria României?
Aş schimba puscăriile comuniste cu nişte universităţi sau mănăstiri. Asta la o primă trecere în revistă…

Frumos: mănăstiri şi universităţi. Unii ar zice că sunt incompatibile :) Dar acestea sunt clădiri, materie. Dar poporul... Ce-ai dori să rămână neschimbat la români?

Simţul umorului …. Hazul de necaz este o dovadă de eleganţă, dar nu numai. Umorul e strâns legat de instinctul de ființare, mai presus de cel de supraviețuire, pentru că este mărturia unei credințe străvechi, care ne-a intrat în sânge. Apa trece, pietrele rămân, nu? :)

Absolut! Şi ce-ai vrea să se schimbe?

Imi doresc mult să înţelegem mai repede că nimeni nu e perfect şi că nu ajuta la nimic să ne criticam. Judecăm şi criticăm prea mult. Acest aspect ne îndepărtează pe unii de ceilalți, iar noi trebuie sa fim Uniţi. Dimpotrivă, ar trebui cu toții să contribuim la o critică constructivă, căci numai așa putem fi împreună, atât spiritual, cât și în faptă.

Ai spus că iubeşti caii, simplitatea, frumosul. Crezi că românii mai împărtăşesc aceste valori acum?

Unii da, altii nu… Ţine de educatie, ţine de experienţa de viaţă … Eu am copilărit la ţară, în natură, printre animale, iarna la saniuş, vara la scăldat … Şi astfel am gustat din firescul vieții. Am prieteni care nu înteleg cum de eu îmi doresc să trăiesc la ţară, pentru că acesta e un vis al meu, când lor li se pare grozav să traieşti în Bucureşti, un oraş care se traduce prin multele oportunităţi şi viaţa de noapte … În schimb, eu nu îi înţeleg pe ei :)

Am prins prea puţin comunism şi prea multă confuzie. Ce crezi că trebuie să facă generaţia noastră, ce le transmiţi celor care sunt plecaţi din ţară, dezamăgiţi de ce s-a întâmplat cu ţara lor după 1990?

Generaţia noastră a luat, ca la box, un pumn în plină figură. Am ieşit din comunism slăbiți și ameţiţi, pentru ca după 1989 să asistăm la deschiderea Cutiei Pandorei. Au venit ca un tăvălug peste noi şi noi le-am primit cu braţele deschise: consumismul, libertinajul, superficialitatea, sexualitatea .... Mass-media ne-a prezentat toate acestea aproape obsesiv, și într-o lumină favorabilă, cu tot mai multe consecințe. Acum suntem o generaţie care trebuie să lupte pentru redescoperirea adevăratelor valori şi pentru răspândirea lor. Celor plecaţi din ţară ... le spun că eu îmi doresc să vină acasă până mai sunt stăpâni. Iar celor de acasă le spun că îmi doresc să revină la viață.

În final...
Să stăm mai aproape unii de alţii, să fim un neam unit!