ascultă articolul

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral-misionare a Arhiepiscopiei Bucureștilor, sesiunile din București – 23 noiembrie 2015, Ploiești – 24 noiembrie 2015, Vălenii de Munte – 26 noiembrie 2015:

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a proclama anul 2015 drept An omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi și An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii a fost urmată de o serie de proiecte ample, de eforturi de documentare susținută și de intensificare a misiunii pastorale a Bisericii noastre, în contextul societății de azi, marcată de secularizare, incertitudine și lipsă de ideal mobilizator. Întrucât este necesar ca toți membrii Bisericii, independent de vârstă și profesie, să-și definească mai bine valorile, să cunoască și să înțeleagă mai bine credința ortodoxă, Sfântul Sinod recomandă ca izvor de lumină pentru viața spirituală, pe lângă Sfânta Evanghelie, și tezaurul inepuizabil al Tradiției ortodoxe, în care un loc central îl ocupă viața și scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii, informează basilica.ro.

Sfinții Părinți sunt icoane vii ale vieții duhovnicești, iar aducerea în prim plan a învățăturilor exprimate de aceștia, precum și ale celor exprimate de mari păstori de suflete ai neamului românesc: ierarhi, clerici de mir și părinți monahi, a contribuit la intensificarea și îmbogățirea activităților pastorale pe care Biserica le desfășoară în mijlocul societății.

În acest an, centrul atenției a fost, desigur, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii, care reprezintă pentru noi un model de teologhisire și de misiune creștină de o permanentă vitalitate și actualitate. Sfântul Ioan Gură de Aur, potrivit Tradiției, este autorul Sfintei Liturghii celei mai utilizate în cultul ortodox,este predicatorul inegalat în istorie și este un model de ierarh care a apărat credința ortodoxă în fața ereziilor, dar și demnitatea umană a săracilor și a celor umiliți de patimi egoiste personale sau colective.

Ca model al paternității duhovnicești, Sfântul Ioan Gură de Aur este considerat păstor de suflete prin excelență, fiind mare dascăl al rugăciunii, al pocăinței și al milosteniei. I-a învățat în permanență pe contemporani să fie apropiați de Biserică și de slujitorii acesteia, să descopere forța rugăciunii comunitare din biserică. În acest sens, el zice: „Poți să te rogi și acasă, dar este cu neputință să te rogi acasă ca în biserică, unde este atâta mulțime de părinți, unde într-un suflet se înalță rugăciuni către Dumnezeu. Nu te ascultă așa Dumnezeu când te rogi singur, cum te ascultă când te rogi cu frații tăi. Aici, în biserică, este ceva mai mult decât în casă, adică: unirea și înțelegerea, legătura dragostei și rugăciunile preoților. De aceea, preoții stau în frunte, pentru ca rugăciunile mulțimii, care sunt mai neputincioase, unindu-se cu rugăciunile preoților, care sunt mai puternice, să se urce împreună la cer. De altfel, ce folos are predica dacă nu-i unită cu rugăciunea? Mai întâi rugăciunea și, după aceea, predica”[1].

Iar în ceea ce privește predica, Sfântul Ioan Gură de Aur descrie puterea vindecătoare a cuvântului pastoral din predică, astfel: „Vindecăm boala aceasta fără instrumente medicale, fără doctorii, fără mâncăruri, fără băuturi, fără bani, fără lungi călătorii. Cum și în ce chip? Alcătuim un cuvânt tămăduitor, care înlocuiește toate acele mijloace de vindecare, care e mai bun pentru bolnavi decât toate mijloacele amintite mai sus. Cuvântul acesta hrănește mai bine ca pâinea, vindecă mai repede ca doctoriile, arde mai adânc decât focul; nu pricinuiește nici durere, dar oprește curgerile cele rău mirositoare ale gândurilor rele, taie, fără durere, puroiul mai bine decât cuțitul. Face toate acestea fără vreo cheltuială, fără să sărăcească pe cineva”[2].

În vremea de azi, când excesul de informație fără putere formativă sau spirituală tinde să paralizeze gândirea profundă și autentică, deoarece informațiile se succed într-o manieră extrem de rapidă, care împiedică o selecție însoțită de discernământ, Biserica este chemată să cultive predica înțeleasă ca fiind cuvânt tămăduitor, dătător de lumină celor dezorientați și vindecător de suferință celor aflați în necazuri și încercări. Urmând modelul de implicare în viața societății al Sfântului Ioan Gură de Aur, unind cuvântul Evangheliei cu fapta milosteniei, înțelegem că misiunea Bisericii astăzi trebuie să armonizeze cuvântul predicii și al catehezei cu lucrarea filantropică sau caritabilă, prin ajutorare concretă, prezență activă și mângâietoare în mijlocul oamenilor. Coresponsabilitatea și cooperarea clericilor și mirenilor în această misiune dinamică a Bisericii pot fi susținute astăzi și prin mijloace moderne de comunicare, având la dispoziție televiziunea, radioul, presa scrisă, rețelele de socializare, instrumente prin care lucrarea Bisericii poate ajunge și la cei care nu cunosc sau au uitat bucuria binecuvântării și a comuniunii în iubirea lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur a evidențiat rolul copiilor și al tinerilor în viața Bisericii, aceștia fiind daruri ale lui Dumnezeu pentru familie și societate, care dacă primesc o educație religioasă pot deveni mărturisitorii de mâine ai credinței creștine, având în vedere cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea” (Luca 10, 14-15). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur arată puterea deosebită a rugăciunii copiilor și a celor nevinovați, zicând: „Pentru cei ce au săvârșit păcate multe și care au nevoie de mustrare, ne rugăm lui Dumnezeu noi, preoții, după ce noi înșine ne-am osândit păcatele noastre. Pentru noi însă se roagă copiii, pentru că împărăția cerurilor este a acelora care sunt nevinovați ca ei. Aceasta o arată mai cu seamă aceia care sunt nevinovați și smeriți precum copiii, aceia pot să se roage lui Dumnezeu pentru cei păcătoși”[3].

Astăzi, îmbătrânirea populației resimțită la nivel european, scăderea puternică a natalității, creșterea numărului de avorturi și a familiilor monoparentale, crizele sociale și politice frecvente, provocările socio-demografice recente, precum și situarea societății noastre în vecinătatea războaielor cumplite care au loc în Orientul Mijlociu, toate acestea generează schimbări profunde de gândire și acțiune în cadrul societății actuale. În fața acestor schimbări, Biserica trebuie să acorde o importanță deosebită lucrării sale misionare dedicată copiilor și tinerilor, dar și adulților puțin catehizați sau puțin informați privind viața spirituală și activitățile multiple ale Bisericii.

Prin acțiunile dedicate în special tinerilor (pelerinaje, grupuri de lectură, voluntariat social), parohiile și mănăstirile, școlile de teologie și toate organizațiile bisericești sunt chemate să lucreze mai intens pentru călăuzirea tinerilor pe calea viețuirii în credința creștină ortodoxă. În acest sens, anul viitor, 2016, a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al educației tineretului creștin-ortodox și An comemorativ al Sfântului Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești.

În vremea de azi, când raportarea unui segment al societății față de Biserică poate cunoaște și aspecte tensionate, situații bazate în special pe necunoaștere sau pe generalizări ale unor aspecte negative individuale, toți slujitorii Bisericii trebuie să dăm dovadă de mai multă comuniune și unitate, de realism pastoral și solidaritate, de iubire părintească și frățească, de hărnicie și dărnicie ca propovăduitori și împlinitori ai iubirii creștine, potrivit îndemnurilor adresate de Mântuitorul Iisus Hristos ucenicilor Săi în Predica de pe munte: „Voi sunteți sarea pământului” (Matei 5, 13) și „lumina lumii” (Matei 5, 14). Societatea secularizată de astăzi este mai mult critică decât îngăduitoare cu slujitorii Bisericii, cerând ca Biserica să ajute cât mai mult societatea, chiar dacă societatea secularizată nu o ajută pe ea, fiindu-i adesea ostilă. Într-o astfel de situație, esențială este fidelitatea clericilor și credincioșilor ortodocși față de Hristos și de Biserica Sa. Totuși, cei care nu cunosc misiunea sfântă și lucrarea socială vastă a Bisericii, ci doar cazuri negative izolate, trebuie să vadă faptele noastre cele bune și să slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri (cf. Matei 5, 16). Unii dintre cei care sunt tulburați și dezorientați astăzi se vor schimba în bine mai ales când vor găsi la slujitorii și credincioșii Bisericii pacea și bucuria sufletească dăruite lor de Hristos, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care zice: „Trebuie să facem totul să ne bucurăm de pace, și în casă, și în biserică. Că și în biserică preotul dă pace; iar preotul ține locul lui Hristos și trebuie să-l primim cu toată dragostea în inima noastră, înainte de a ne împărtăși. Dacă este dureros să nu te împărtășești, apoi cu atât mai dureros este să alungi din inima ta pe cel care-ți spune: «Pace!». Pentru tine stă preotul în biserică, pentru tine stă cel ce predică, muncindu-se și trudindu-se. Ce cuvânt de apărare vei avea când nu primești nici cuvintele preotului măcar?”[4].

În fața provocărilor contemporane legate de fenomenul secularizării, al migrației și al violențelor de tot felul care generează emoții și atitudini diferite (pro și contra) față de Biserică, în calitate de slujitori ai Mântuitorului Iisus Hristos în mijlocul oamenilor, trebuie să recurgem cu precădere la modelele duhovnicești reprezentate de Sfinții Părinți ai Bisericii și de părinții duhovnicești români care au trecut prin multe încercări și necazuri, dar, prin rugăciune și răbdare, înțelepciune și speranță, ne-au transmis o lucrare misionară dinamică și o spiritualitate românească pașnică, vie și luminoasă.

Pentru a intensifica la nivel calitativ activitățile pastoral-misionare realizate de către Biserică este necesar ca fiecare slujitor și misionar al Bisericii să-și pună întrebările cuvenite și să găsească răspunsurile și soluțiile adecvate fiecărui om, fiecărei situații, răspunsuri inspirate din Sfânta Evanghelie și din aceste modele duhovnicești, pentru ca să împlinim cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7).

La final, dorim să adresăm, pe lângă un îndemn de cinstire adâncă și pioasă a Sfântului Ioan Gură de Aur și a marilor păstori de suflete care au trăit înaintea noastră, și îndemnul de-a îi chema pe aceștia în ajutor prin rugăciune stăruitoare. Avem convingerea că astfel vom continua parcursul duhovnicesc pe aceeași cale pe care și ei au împlinit misiunea lor sacerdotală, de-a binevesti prin cuvânt și faptă Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru toți oamenii.