ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cei pentru care distracția a ajuns principalul scop în viață nu-și pot imagina că lucrurile vor avea să se schimbe nu peste multă vreme, așa după cum lumea în ansamblul ei s-a schimbat fundamental în ultimii 25 de ani. Aceștia sunt cei care, în general, își liniștesc conștiința că toate merg din bine în mai bine. Sunt apologeții mainstream-ului care confundă bărbatul cu femeia, care vor cât mai multă educație sexuală, cât mai multă pornografie publică, care îți vorbesc deschis despre liberalismul ideilor lor, antitee și transumane, fără să-și dea seama că, de fapt, nici una dintre ele nu le aparține, și nici nu le înțeleg prea bine. Ei își închipuie că, dacă susțin ideile repetate la nesfârșit în filme și dezbateri media, își pun confortul la adăpost. Ei sunt cei care cred, înșelându-se amar, că vor rămâne permanent deasupra apelor, oportuniștii zilelor noastre.

Această specie, în fapt, din ce în ce mai mult lipsită de conștiință și rațiune, nu crede că există conspirații. De aceea și râd batjocoritor de orice demonstrație a conspirației celui rău. Le convine de minune ideea aceasta care le asigură liniștea de toate zilele și nu le tulbură petrecerea. Nu-și dau seama însă că absolut totul într-o societate informatizată, într-o cultură de consum, în lumea inteligenței artificiale, este produsul conspirației unori minți care nu urmăresc altceva decât înrâurirea comportamentului și mentalităților mulțimilor. Iar dacă ne gândim bine, a contesta existența unei conspirații în lume e ca și cum ai spune că nu există o putere a răului, diavolul adică, ce conspiră permanent pentru a ne perverti mintea și a ne distruge viața. Oare, însă, omul despre care vorbim acum crede cu adevărat că există Dumnezeu ori nici nu și-a pus până acum problema aceasta?

Este drept, există o mulțime de idei astăzi, șlefuite ideologic de-a lungul vremurilor noastre, care par cât se poate de generoase, de filantropice, de lipsite de orice răutate. Acestea, în cele mai multe cazuri, ascund însă în spatele lor viclenia contestării cu subînțeles a toată creația cea bună a lui Dumnezeu și pe El Însuși deopotrivă. Acest lucru este însă greu de înțeles dacă crești hrănindu-te noetic de la televizor și de pe internet, unde mediul este controlat inimaginabil de mult chiar de către cei care diseminează această ideologie. Așadar, dacă ar fi să căutăm o vină principală aici nu este atât aceea că oamenii cred ce se spune în mass-media, hrănindu-se cu acele mesaje zilnic de-a lungul anilor, ci pentru că se lasă hipnotizați de aceste medii, uitând să-și trăiască propria viață, în mijlocul comunității, în acord cu înțelepciunea și credința cea adevărată a lumii.

În fine, să nu uităm că mai sunt și cei care cumva conștientizează conspirația și tăvălugul care se aproprie tot mai mult ca să-i strivească pe cei care au mai rămas întru Adevăr, pe cei care mai mărturisesc despre lumea aceea în care oamenii se bucurau cu prisosință de natură și viață, avându-L pe Dumnezeu în suflet. Și aici este însă un risc. Unii de pe această baricadă au tendința de a exagera puterea răului, ajung obsedați de ea, reacționând fie violent și irațional, ca răspuns la tot ceea ce văd, fie dimpotrivă pasivi, paralizați de frică și deznădejde, cum că nimic nu se mai poate face. Desigur, nici una dintre aceste situații nu este prea fericită și, până la urmă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta, pentru că nici într-una, nici în alta nu se reflectă Duhul Lui, Duhul înțelepciunii și al blândeții, Duhul discernământului și al încrederii neclintite în atotputernicia Domnului și până la urmă în viața veșnică.

Închiderea în egoism și orgoliu

Frica este și ea un semn al împuținării credinței, iar deznădejdea este, până la urmă, expresia părăsirii harului. Poate că acești oameni sunt într-adevăr mai conștienți de lucrarea răului în lume, decât a Binelui. Pentru că se împărtășesc din aceleași izvoare mediatice, mintea lor nu vede dincolo de matrixul, de năvodul (internetul) pe care mass-media îl aruncă peste mințile oamenilor, peste lume. Ei nu mai realizează că puterea o primești prin Rugăciune și dreaptă slăvire, prin comuniunea cu Sfinții și acoperământul Maicii Domnului. Până la urmă, cred și ei și se supun prin aceasta atotputerniciei răului.

Drept urmare, putem constata că atât primii, cât și următorii au ceva în comun, chiar dacă în idei diferă complet. Nu vorbim despre faptul că sunt și unii și alții dependenți de mass-media sau de niște idei obsesive pe care își sprijină atitudinea, ci mai curând despre acela că sunt singuri. Gândirea autonomă, existența atomizată și egoistă ne-au făcut să fim o pradă ușoară pentru aceste duhuri care nu sunt ale lui Dumnezeu. Spunem aceasta, pentru că Dumnezeu Însuși este Treime, este sfat, iar prin sfat s-a zidit lumea și a durat până acum. Familia este comuniune și sfat sau așa ar trebui să fie. Comunitatea este familia mai mare care te confirmă și unde se lucrează împreună înțelesurile și viața cea adevărată.

Ceea ce a reușit în fapt cel rău, biruința sa asupra lumii, este separarea unuia de celălalt, închiderea oamenilor în egoismul și mândria lor. Fiecare pentru el, fiecare în refuzul ascultării de celălalt, în lupta pentru susținerea concurențială a eului hipertrofiat care nu-i mai lasă loc celuilalt. Astfel, mintea omului, singură și vulnerabilă, lipsită de susținerea rațiunilor comuniunii, dobândite prin smerenie și har, a devenit o pradă ușoară a vrăjmașului care cultivă în ea patimile și, bineînțeles, toate ideile la modă.

Iar dacă singurătatea patologică în mijlocul mulțimii este cauza răului general care s-a întins astăzi peste lume, care nu ne mai lasă să ne apărăm de ceea ce vine, soluția nu poate fi alta decât să ne reîntoarcem la ascultarea de celălalt, aproapele nostru, și la smerenie. Acesta nu poate fi însă un deziderat idelogic, căci în Hristos lucrurile nu merg așa, prin idei și dictate, ci trebuie să fie o experiență a dăruirii în familie și comunitate. Avem nevoie unii de alții. Nu putem să răzbim singuri. Avem nevoie să ne întâlnim, să mărturisim împreună aceeași credință a Bisericii, dar și a neamului care este la rândul său o familie mai mare. Avem nevoie de familie!

Acest lucru nu se poate face însă, dacă rămânem conectați la inteligența artificială mai mult decât la comuniunea cu Hristos, mai mult decât cu familia și prietenii, cu cei din parohia noastră, cu cei împreună cu care am crescut în Biserică. A venit vremea poate să înțelegem că, dacă nu renunțăm la lume prin lucrarea ei cea mai antihristică, mass-media, nu vom putea să ne salvăm ca persoane, ca comunitate, ca neam.

Nu suntem singuri! 

Există desigur ispita să credem că este prea târziu. Dar dacă ar fi prea târziu, oare Bunul Dumnezeu ar mai îngădui lumea aceasta numai așa, ca să se joace diavolul cu ea precum pisica cu șoarecele? Desigur lumea mai are sens și rațiune, tocmai pentru că existăm încă, iar faptul că răul se răspândește astăzi, să zicem, proporțional cu creșterea inteligenței artificiale, este în primul rând, pentru că noi înșine nu ne opunem lui așa cum ar trebui.

Drept este că, precum la începutul creștinismului, puțini erau ai Domnului, puțini primeau cuvântul Evangheliei, cei mai mulți preferând înșelarea idolilor ce le promitea plăcerea, așa și astăzi puțini vor rămâne să mărturisească și să trăiască pentru viața ce va să fie. Căci lumea în ansamblul ei nu mai poate să primească „Duhul Adevărului…, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște” Ioan 1,17, alipită fiind de patimele ei din care și-a făcut idoli și dumnezei.

Să punem, prin urmare, un nou început, neguțătorind bucuria lucrării harului în inima noastră prin fapte de milostenie și dragoste, prin ascultare și smerenie, prin fuga de lume și toate minciunile ei seducătoare! Nu suntem singuri! Acesta trebuie să fie nu numai gândul, ci și puterea pe care o vom avea, căci unde sunt doi sau trei în numele Domnului, El Însuși după propriul Său cuvânt nemincinos, va fi în mijlocul lor. Dacă așa stau lucrurile, de ce oare mai avem a ne teme și nu a ne bucura?

Invitat ActiveNews Mihai Cristea / Familia Ortodoxă

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 180 (ianuarie 2024)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

  • la revista în format digital online, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI