Dumnezeu să îl odihnească!

A fost un om extraordinar, sincer și care nu refuza pe nimeni. Un "Nimeni" din ăla fiind inclusiv eu, de vreo două ori, o dată în Antalya și a doua oară la Otopeni, în calitate de jurnalist junior. Chiar inocent, pe vremea aia. Nea Jean, un om care a trăit toată viața lui într-un apartament al unui bloc, de patru etaje, în Bistrița. Un președinte de fotbal,care se lupta cu toți șacalii vremii. Avea glume bune, povesti "grele". Eu o știu pe a mea, din Antalya, am promis să nu o spun.

A doua este tot cu el, de la altcineva din fotbal. Când i s-a propus de către un energetician, astrolog, nu știu cum se numesc, sa îl bage pe x pentru ca e "Săgetător", iar portarul de la Steaua era "Gemeni". Deci, astrele ar fi susținut trei puncte, lejer... S-a rupt ala, Săgetătorul, după trei minute, iar explicația astrologului a fost senzație mondială! Nici povestea asta nu o mai pot continua, căci așa am promis.
 
Nea Jean, l-am văzut nu de multe ori, dar rețin că ținea la un schimb de replici. Și avea un zâmbet sincer. Un bătrân care își ținea cuvântul și care a fost acuzat de tot ceea ce au făcut mizeriile din fotbal, gen Badea, Becali (toți trei), Borcea, Copos, Meme, de către presă și politic.Un om care pur și simplu s-a adaptat sistemului post decembrie-89, dupa ce se mai adaptase odată, înainte. Și s-a conformat regulilor. Care a refuzat să facă blat cu o echipă din Luxemburg, pentru bani mulți.
 
Vă asigur că sunt minimum 40 de ziariști care au bani mai multi decât a avut el vreodată, fix din cauza "Cooperativei" și a "Vechiului Sistem". La fel, sunt de părere ca au bani mai multi, mii de procurori și avocați și judecători, ăștia care i-au împărțit justiția în stânga și în dreapta! Ma refer la metastazele de la cancerul biliar. 
Și da, acum, odată trecuți anii și îmbătrâniți golanii, mă gândesc cu nostalgie la 7-4 ăla cu Bistrița, din noiembrie, 1994 (5?). Pe vremea aia, cei din "galerie" stăteau la Tribuna I, în stânga. Cântau, sau cântam, printre altele, "Sebi Moga-Lombardo ale". Față de ce e acum, ăla era fotbal, nu semințe!
 
Însă, chiar și mai mult, regret că nu o sa mai merg niciodată în deplasare la Bistrița. Casa celebrului restaurant "Coroana de Aur", care m-a hrănit de zeci de ori. Da și eu eram parte din "Cooperativa" care fugea înainte să plătească. Sau nu plătea și apoi fugea, cine mai știe? Pe vremea când nu era nocturnă, dar se juca la 16:00 și primul tren ajungea la 08:00, cu tot cu întârziere. Când auzeai dinspre magazinele de pe strada principală un sincer: "Mariano, cred că te-o pitulat băieții". Și când se bucura lumea, pe trenul de întoarcere, că aparatul foto de la circa de politie, era la reparat, mereu, la același Stelică. Căruia, bănuiesc, că i s-a urat de multe ori: "Să-i dea Dumnezeu sănătate!" 

Ah, să nu uit. Printre cântece cu "Saltelate, sus pe casă" și "Jean corozi, ole", Adrian Mutu a debutat pentru echipa de fotbal masculin, Dinamo București, tot acolo, la Bistrița. La un blat, din asta, de pe vremea Cooperativei. Prima etapă din retur, zăpadă până peste brâu. Și era frig rău-rău, dar nu l-am simțit. A bătut Dinamo, cu 3-2?, oricum el, a dat golul decisiv. Târziu rău. El, adică Mutu. A intrat abia în repriza a doua, așa a decis Mister Dinu. 
Am fost și acolo. După meci a ieșit bătaie. La Bistrița, ieșeau rar bătăi, dar când ieșeau, fiind toate cu miliția din Târgu Mureș, erau interesante. Dar nu se scandaliza nimeni, nu erau justițiarii asa de iuți la mânie, ca acum. Gata cu popasurile la Sărățel și cu trofeele câștigate, de la Bingo și cu aventurile din gară.
 
RIP, nea Jeane, tu și cu epoca și cooperativa ta!