Au trecut 16 ani de la momentul când Gică Hagi se retrăgea din activitatea de jucător și își începea cariera de antrenor și în toată această perioadă, Regele fotbalului românesc a avut parte mai mult de ironii ieftine, critici nefondate și, de multe ori, insuccese. Numai că aseară, Hagi și-a văzut transformate toate suferințele din ultimul deceniu și jumătate în succesul pe care îl tot aștepta, dar de care nu mai avea neapărat nevoie. Acea confirmare că un mare jucător poate fi și un mare antrenor.

Hagi a muncit neobosit în toți acești ani de încercări și căutări cu aceeași dragoste și aceeași pasiune nebună pentru fotbal pe care o avea încă de când ne scotea în stradă cu golurile și fentele sale. Au fost atâtea eșecuri, mai ales la început, care i-ar fi făcut pe mulți să renunțe, dar Gică a perseverat și a luat fiecare experiență negativă ca pe o etapă din drumul său spre maturizarea ca antrenor. Ratarea calificării la Mondialul din 2002 a rămas ca o rană adâncă nu doar pentru el, ci și pentru noi toți, obișnuiți să nu lipsim de la turneele finale tocmai de Gică și generația de aur. Bursaspor a fost o altă aventură nereușită, iar la Galatasaray, în 2005, a câștigat singurul trofeu până la titlul cucerit ieri cu Viitorul. Hagi a vrut cu tot dinadinsul să reușească și ca antrenor. Pentru asta, a urmărit meciuri și jucători din întreaga lume, chiar Meme Stoica spunând la un moment dat, acum vreo șase ani, că Gică este singurul om din fotbalul românesc care cunoaște și ce fotbaliști joacă în a doua ligă din Brazilia! Și perioada de la Poli Timișoara a fost considerată mai degrabă un eșec de cei care judecă un om strict în funcție de trofeele cucerite, cu toate că Hagi a fost cel care l-a lansat în fotbal pe Gabi Torje. La Steaua, în 2007, nu a putut îndura umilințele lui Gigi Becali, motiv pentru care a plecat după doar două luni, deși calificase echipa în grupele Champions League.

Cum în fotbalul nostru, recunoștința este o calitate pe cale de dispariție, Hagi a încetat să mai aștepte vreo altă provocare din Liga 1 și a decis să-și facă el propriul club. Așa că a înființat Viitorul în 2009 și a pus bazele unei academii de fotbal care astăzi domină toate categoriile de vârstă la nivel juvenil, aplicând principiile care i-au fost far călăuzitor în viață lui Gică: muncă, ambiție, pasiune, seriozitate și dedicație. La început, Hagi a preferat să stea departe de banca tehnică, dar ceva îl chema să coboare în iarbă, acolo unde s-a simțit mereu ca peștele în apă. În 2014, a preluat frâiele echipei și, după ce a dus-o în premieră în cupele europene în 2016, acum a pus Ovidiu pe harta campioanelor României la fotbal.

Cine contestă triumful Viitorului, ar trebui să se gândească de două ori înainte de a deschide gura. Pentru că trupa lui Hagi a fost lider și în sezonul regulat și în playoff, în condițiile în care și-a vândut cei mai buni jucători în cursul stagiunii, Florin Tănase și Răzvan Marin pentru 4 milioane de euro. În plus, dacă patronul FCSB acuză de non-combat adversarele Viitorului din finalul sezonului, ar trebui să-și amintească de un episod petrecut în urmă cu patru ani în Ghencea. Pe 19 mai 2013, Steaua era deja campioană după un sezon remarcabil atât în Liga 1, cât și în Europa League și o înfrunta pe Viitorul, aflată în lupta pentru evitarea retrogradării. Roș-albaștrii au trimis în teren o echipă plină de rezerve, iar Viitorul s-a impus cu 5-2, în condițiile în care în tur, Steaua se impunea cu 4-0! Laurențiu Reghecampf a fost foarte furios după joc și a anunțat că nu acceptă așa ceva și că va pleca, dar Gigi Becali a intervenit telefonic la Digi Sport și l-a calmat pe Reghe. Apoi, ca o aroganță, a aruncat în eter că nu a fost blat, ci omenie, ca între naș și fin! Era ultima seară de libertate pentru Becali, care, a doua zi, a fost condamnat la trei ani de închisoare.

Ei bine, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să devii campion! Este o lecție pe care ar trebui să o fi învățat deja cei de la FCSB, care, de la acel episod din 2013, au câștigat toate duelurile cu echipa lui Hagi până în acest playoff. Adică fix unde succesele contau cel mai mult. Iar acum, au luat doar un punct din șase posibile, la fel cum în dubla cu Dinamo, a obținut doar trei puncte. Cu un asemenea bilanț cu rivalele de pe podium, nu prea poți spera la titlu.
Mai mult, steliștii au cumpărat tot ce au vrut din Liga 1, dar termină al doilea an la rând fără titlu. E ca și cum ai încheia pe locul doi o cursă în care alergi de unul singur, fără a se simți lezate aici celelalte cluburi. Practic, FCSB nu a avut rival pe piața transferurilor, achiziționând cei mai buni jucători de la Astra, Dinamo și Viitorul, dar tot degeaba: cu toate milioanele investite, au câștigat doar o Cupă a Ligii în ultimele două sezoane. Iar Viitorul a fost precum broasca țestoasă din fabula cu iepurele: fără a fi băgată în seamă, mergând încet, dar sigur, a trecut prima linia de sosire. Bravo lor! Bravo, Hagi!