ActiveNews a investigat cazul "Steaua".Pe parcursul a cinci părți, vom analiza, cu documente, unele în apărute în premieră, cui aparține marca "Steaua", în jurul căruia s-a declanșat un adevărat scandal în ultima vreme. Primele două părți faceți click pe linkurile atașate în stânga.
 
La 25 mai 2011, Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” a solicitat Tribunalului București anularea celor două mărci înregistrate la OSIM, în 2001, de AFC Steaua și, respectiv, în 2004, de SC FC Steaua SA.
 
Art.49 din legea 84/1998 prevede că „titularul unei marci anterioare, care cu știinţă a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de cinci ani folosirea unei mărci posterior înregistrată, nu poate să ceara anularea și nici să se opună folosirii mărcii posterioare pentru produsele și serviciile pentru care această marcă posterioară a fost folosită, afară numai dacă înregistrarea mărcii posterioare a fost cerută cu rea credinţă”. Şi, deși în cazul de faţă „marca anterioară” era cea care, în acte, aparţinea SC FC Steaua SA iar „marca posterioară” – cea a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București, întreaga acţiune din instanţă avea să se concentreze pe singura excepţie de la regula din art.49 - „înregistrarea mărcii posterioare a fost cerută cu rea credinţă”.

CSA cerea, pentru cesionarea mărcii, „un preţ corect”

„Reclamantul a pretins că reaua-credinţă la momentul înregistrării mărcii derivă din faptul că societatea pârâtă, titulară a mărcii, a cunoscut existenţa mărcii notorii și că ar fi încercat aproprierea acesteia și fraudarea Statului Român prin asocierea cu gradul de cunoaștere și împiedicarea folosirii semnului de către reclamant”, se menţionează în actele de dosar, adăugându-se și că: „S-a mai susţinut că pentru un preţ corect sunt de acord cu cesionarea mărcii”. Ceea ce demonstrează buna-credinţă a reclamantului, adică a CSA, nu-i așa?

La 17 aprilie 2012, Tribunalul București, prin Hotărârea nr 832/2012, a respins ca fiind lipsită de obiect cererea privind anularea înregistrării mărcii „STEAUA” nr.45638 și, ca neîntemeiată, cererea privind anularea mărcii „STEAUA BUCUREȘTI” nr.61735 pentru motivul prevăzut de art.47 lit.c) din Legea nr.84/1998 (n.r. - înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă). De asemenea, instanţa a respins, ca neîntemeiate, „cererile privind obligarea pârâtului OSIM la notificarea către Biroul Internațional al OMPI a hotărârii, precum și la a cere radierea înregistrării internaționale a mărcii „STEAUA BUCUREȘTI”.” 

"Intenţia de fraudă nu a fost dovedită”

Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” a atacat această decizie, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel București. La 20 decembrie 2013, prin Hotarârea nr. 259/2013, instanţa a respins apelul, ca nefondat. „Reaua-credinţă implică îndeplinirea cumulativă a două cerinţe distincte, vizând, pe de o parte, cunoașterea „faptului relevant” – existenţa și folosirea unei mărci anterioare sau chiar a unui semn neînregistrat ca marcă - iar pe altă parte, intenţia frauduloasă. Astfel concepută, reaua – credinţă, ce interesează dispoziţiile art.48, lit. c, este asimilabilă întotdeauna fraudei, dar și practicilor neoneste”, se precizează în motivarea Curţii de Apel București. 

Ȋn cazul primei mărci în litigiu, cea înregistrată în 1999 de AFC „Steaua” București, „apelanta (n.r. - CSA) a cunoscut intenţia de înscriere a mărcii chiar înainte de înregistrare și a tolerat în tot acest timp folosirea mărcii. Utilizarea mărcii s-a făcut în mod public, pârâta încheind chiar contracte cu Ministerul Apărării, UM 02301. Lipsa opoziţiei relevă tocmai realitatea de fapt reţinută și de prima instanţă (n.r. – Tribunalul București): activitatea fotbalistică a fost transmisă de la apelantă către AFC Steaua prin documente neanulate și, ulterior, a ajuns în patrimoniul SC FC Steaua SA litigiul fiind determinat de neînţelegeri financiare, apte a fi soluţionate pe alte căi legale.
 
Ȋn mod corect prima instanţă a reţinut că reclamantul a desprins din cadrul activităţii sale activitatea fotbalistică și că aceasta este în prezent derulată de SC Fotbal Club Steaua București. Cedarea activităţii fotbalistice către asociaţie și ulterior preluarea sa de către clubul intimat, aspect de notorietate, cunoscut de publicul relevant și nu numai, impune continuarea folosirii acestei mărci, elementul subiectiv, respectiv scopul ilicit, intenţia de fraudă nu a fost dovedită”.

Clubul Sportiv al Armatei Steaua a făcut recurs împotriva deciziei Curţii de Apel București, iar dosarul a fost trimis la Ȋnalta Curte de Casaţie și Justiţie.

La 23 decembrie 2013, adică după trei zile de la pronunţarea deciziei Curţii de Apel București, CSA depune la OSIM o cerere de înregistrare a unei mărci IDENTICE (foto) cu cea care fusese înregistrată de AFC Steaua în 1999.
Ȋn ianuarie 2008 asociaţia fusese dizolvată, iar marca a expirat, un an mai târziu, nemaifiind reînnoită. A fost o oportunitate pentru CSA, dar și o demonstraţie de forţă a poziţiei sale ofensive.
 
Ȋn aceeași zi, de 23 decembrie 2013, CSA va recurge însă și la un alt gest, surprinzător.
 
 


CITIŢI MÂINE pe ActiveNews: Ce au făcut cei din Clubul Sportiv al Armatei, pentru a fi siguri că vor avea câștig de cauză