ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Articolul de față mi-a fost semnalat de Helene Gauthier, o veche amică de-a mea și o dușmană declarată a oricărei idei de imperialism și de (neo)-colonialism. De altfel, ea a lucrat ani de zile la Chișinău în calitate de director al Alliance Francaise, un fel de Centru Cultural aflat sub controlul teoretic al Parisului.
 
O susținătoare fanatică a românismului de dincolo de Prut, chiar mai "rea" decât mulți patrioți basarabeni sau decât majoritatea românașilor din Regat, din Transilvania sau de aiurea. Autoarea materialului este, însă, o fostă compatrioată a lui Sarkozy, acum devenită rusoaică în acte, o moscovită care este mai mult ca sigur partizană, dar asta nu trebuie să ne deranjeze prea tare. Audiatur et altera pars. Deci, repet, ceea ce urmează după primul subtitlu nu-mi aparține și nici nu înseamnă că susțin acele idei, eventual pot fi criticat pentru calitatea traducerii sau pentru inter-titlurile în engleză, alese pentru a alunga un pic din încrâncenarea acestei doamne sovietice.
 
Deci, să nu ne facem iluzii. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, Jeanne d'Arc, George Washington sau Simon Bolivar ar fi fost considerați trădători și ar fi fost executați în urma unor procese sumare. Invers, dacă Hitler ar fi câștigat războiul, Antonescu, Cardinalul Tiso sau Ante Pavelic ar fi fost astăzi întâi-stătătorii noilor națiuni și patrii pe care le creaseră sub umbrela Germaniei. Dublul standard este deja o regulă și eu consider că trebuie acceptat ca atare. Și asta, inclusiv la fotbal. Aș prefera să câștigăm dintr-un ofsaid kilometric decât să primim un gol absolut corect în minutul 90. Și la fel se întâmplă și în politică. Bunul simț elementar a dispărut definitiv atunci când americanii au aruncat lumea în haosul nuclear de la Hiroshima și Nagasaki.
 
Ca să revenim, mai bine un guvern de interlopi, ideea principală după care se ghidează Europa, dar care te duce în Uniunea Europeană, decât o echipă de băieți finuți pro-moscoviți. Cam asta este ideea bloggeriței rusoaice, dar de origine franceză, Karine Bechet-Golovko(FOTO) pe numele acesteia. Idee cu care doamna în chestiune se află în opoziție. Cel puțin asta cred că rezultă din materialul de mai jos. Pe urmă, faptul că d-na Helene Gauthier este fanul Moldovei și de un anti-rusism care m-a speriat chiar și pe mine, nu trebuie să ne surprindă prea tare faptul că rușii au susținere printre francezi, și asta nu de azi, de ieri. Fascinația față de Imperiul Rus și față de baletul de la Balșoi Teatr sau pentru personaje ca Anna Karenina a început încă de la Moliere și de la Napoleon Bonaparte. 

Mesaj de intro pentru bizonul francez

Pentru cel care dorește să înțeleagă ceea ce se petrece în Moldova, în afara acestui articol foarte bine documentat, și care este motivul tăcerii media din țara noastră (Franța, nn) atunci când vine vorba despre motivele nemulțumirii moldovenilor, vă sfătuiesc să citiți volumul "URSS sau 20 ani mai târziu", carte care include în mod necesar conflictul din Ucraina. După călătoria efectuată în zonă în noiembrie 2014, drum care a acoperit inclusiv Odesa, dar și Republica Moldova, am semnalat clar faptul că nostalgia sovietică este încă foarte prezentă. Ciudat este că pro-europenii îi acuză pe rusofoni de dispariția Uniunii Sovietice, adică inclusiv aceștia regretă fostul imperiu. Evident, regretele rusofonilor sunt mult mai mari, dar disperarea oamenilor din această țară măcinată de corupție și condusă de mafioți are ceva specific, și anume faptul că ura lor este îndreptată împotriva guvernului pro-european de la Chișinău, politică susținută împotrva oricărei logici de guvernanții noștri de la Paris și de către presa aservită lui Hollande. Este ceea ce crede jurnalista Danielle Bleibtrach în deschiderea articolului propriu-zis, cel postat pe blogul personal de sus-numita Karine Bechet-Golovko.

The facts
Manifestațiile din Moldova nu se calmează, ba chiar dimpotrivă. Parlamentul a fost invadat de cetățenii furioși, iar deputații evacuați de urgență. Acesta este fundalul în care populația republicii a fost informată că, pe la spatele său, a fost confirmat un nou guvern pro-european. Dar, care este motivul pentru care aceste proteste nu fac decât să treneze și să nu se ajungă la rezultate concrete? Și asta, încă din luna septembrie a anului trecut. De ce oare Statele Unite au ales să susțină o gașcă de oligarhi corupți împotriva "voinței sacre" a populației? Parcă nu prea seamănă cu ceea ce s-a petrecut în timpul Maidanului ucrainean. 

The story

Ca urmare a ratificării acordului de asociere dintre UE și Republica Moldova, economia țării s-a prăbușit în haos, protecția socială nu mai există, iar corupția se practică la vedere. Oamenii au ieșit în stradă, cer plecarea acestor "pro-europeni", unii mai corupți decât alții, în timp ce cota de încredere sau/și de popularitate a acestora a depășit toate recordurile negative posibile. Potrivit unui studiu efectuat pe această temă de Centrul de Analiză CBS-AXA, președintele nu este privit favorabil decât de 4% dintre cetățeni, guvernul are o cotă de încredere de numai 6%, iar justiția este privită cu ochi buni de numai 7% dintre respondenți. Asta, fără să mai luăm în calcul faptul că 60% din populație susține protestele, iar cei care sunt dispuși să treacă la acțiuni extremiste a crescut la 8%. 
Un lucru este cert. Politica pro-europeană a guvernanților de la Chișinău a făcut unanimitatea. Împotriva lor... Dar, bizar, vox populi nici nu prea contează, nu toată lumea are dreptul la propriul Maidan. Și, mai ales, este evident că fără susținere din afară aceste mișcări contestatare nu au nicio șansă. 

Ei bine, exact pe acest subiect, SUA și-au spus cuvântul. Dacă pică Guvernul, ar însemna implicit un nou Executiv format de opoziție și care ar repune în discuție acordurile semnate cu Uniunea Europeană și ar relansa relațiile cu Rusia. Și asta este inacceptabil în ochii americanilor. Nici măcar alegerile anticipate nu ar fi o soluție. Case closed. Democrația se termină acolo unde tocmai existența ei poate pune în pericol interesele superioare ale geo-politicii. 

În consecință, d-na Victoria Nuland, în numele Departamentului de Stat de la Washington, a efectuat o călătorie la București. Bineînțeles, România a decis să susțină drumul "pro-european" al Republicii Moldove și s-a angajat suplimentar să susțină puternic această cale. Mesaj transmis clar de șeful statului român, Klaus Iohannis.
Fapt deja petrecut, s-a purces mai departe. Astfel, a fost învestit un guvern care nu tine cont absolut deloc de aspirațiile populare, iar numirea acestuia s-a făcut în secret după numai 36 minute de deliberări în Parlament. În plus, mulți deputați nici măcar nu au fost preveniți că votul se va desfășura miercuri seara și nu joi, așa cum fusese prevăzut inițial. După ce acest veritabil secret de stat a devenit public, mulțimea furioasă a forțat intrările în Sfatul Țării, iar deputații au fost scoși de urgență prin spate, mulți dintre acești fiind deghizați în polițiști. Cam așa se prezintă legitimitatea reprezentării populare în structurile puterii. 

Ca urmare, premierul a fost desemnat undeva către miezul nopții de șeful statului, tot în secret, fără ca presa sau societatea să fi fost anunțate în vreun fel de acest lucru, așa cum însuși Pavel Filip, noul prim-ministru, ceruse acest lucru în mod imperativ, tocmai în ideea asigurării unui plus de securitate. La miezul nopții, în timpul nopții de miercuri 20 spre joi 21, Moldova are un nou Guvern. Consemnăm aici un mare succes al politicii Europei.
În timp ce în Ucraina, SUA și UE au îndemnat la respectarea voinței populare și au cerut deschiderea unui dialog real cu opoziția, aici, în schimb, trebuie ca manifestanții "să se calmeze, să fie rezonabili chiar". Este adevărat, însă, că puterea este deja "pro-europeană", ceea ce schimbă TOTUL. 

The Question

Mai este un aspect important al chestiunii moldovenești. Cu puțin înaintea nominalizării lui Pavel Filip, analiștii dezbăteau viitorul țării. "Greul" politicii, post revendicat din umbră de Vlad Plahotniuc, un oligarh cu legături indubitabile cu mafia, și care va conduce de facto guvernul-marionetă al lui Filip, trage țara către România. Această țară are ambiții unioniste și dorește în mod special să reintegreze Moldova în teritoriul său extins împreună cu populația care nu este în întregime de aceeași origine etnică. Vizita dnei Nuland în România cu puțin timp înaintea numirii noului guvern de la Chișinău pare să fie semnalul pozitiv acordat de aliatul american în favoarea unui asemenea scenariu. Asta, în ciuda faptului că majoritatea populației care trăiește între Prut și Nistru nu dorește acest lucru. Evident, acesta este doar un "detaliu", nimeni nu va folosi cuvântul anexare, fie și pentru simplul fapt că se face în numele drumului spre Europa. Un drum care, și acesta este un adevăr incontestabil, va însemna integrarea Republicii Moldova nu numai în România, dar și în Uniunea Europeană, lucru care nici măcar nu va costa prea mult Uniunea, dacă ținem cont de faptul că motorul extinderii este reprezentat de Statele Unite, de fapt. 

The Puppies

Deci, se pariază en-gros pe oligarhi de teapa lui Plahotniuc, cu toate că reputația sa este pătată de acuzații de la preluarea de bunuri particulare prin uzul forței, trecând prin cele de evaziune fiscală, dar și de mituirea unor oficiali, cazuri prezentate chiar în presa britanică încă din anul 2011, citând probe fără echivoc aflate în posesia justiției insulare. Ca o încununare a activităților sale, acest Plahotniuc este considerat a fi principalul vinovat de "evaporarea" unui miliard de dolari, sumă reprezentând aproximativ 15% din PIB-ul micuțului stat, ceea ce reprezintă o gaură imensă pentru statul moldovean. Să nu uităm că exact de aici au și început mișcările protestatare, și anume cu scandarea de lozinci care cereau ca banii să fie returnați de cei care i-au furat. Inclusiv aici comunitatea internațională se face că plouă. 

Conclusions

Situația Moldovei confirmă niște chestii. Mișcările contestatare populare nu pot conduce la o răsturnare de regim decât în situația în care au susținere de afară, iar schimbările se încadrează în logica unei anumite geo-politici care trebuie aplicată pe teren. Aceasta este definiția "democrației populare" din zilele noastre. În concluzie, scenariul nu poate fi aplicat împotriva unei puteri așa-zis "pro-europene", indiferent de cât de coruptă și de ineficientă ar fi aceasta, deoarece criteriul pentru a te perpetua la putere nu mai are nimic de-a face cu voința populară sau cu gradul de încredere al cetățenilor. Iar această formulă a ceea ce înseamnă Putere este pusă în practică în întreaga ex-Uniune Sovietică, în majoritatea republicilor instalându-se guverne marionetă exact după acest model. 

Pentru conformitate, click aici.