La doi ani după ce au relatat pe larg despre situația critică a româncelor din Sicilia, exploatate și abuzate sexual de patroni, reporterii revistei L’Espresso s-au întors la Vittoria, în provincia Ragusa, și au descoperit că situația s-a înrăutățit. Româncele abuzate avortează copiii nedoriți rezultați din abuzurile la care sunt supuse de patroni. Argumentul că „nimeni nu denunță” este pretextul pentru a nu face nimic, deși se știe că în contexte de omertà, așa cum e situația în fermele unde lucrează femeile abuzate, denunțurile sunt extrem de greu de susținut, scriu jurnaliștii de la L’Espresso în revista din 2 iulie 2017, citați de Gazeta Românească.

„Ne-am reîntors. Și am găsit o situație mai proastă, dacă se poate spune”, scriu jurnaliștii italieni. „«Cei care au greșit trebuie să plătească», ne spune noul primar, Giovanni Moscato. Însă menționează că «nu există denunțuri».

«Dacă pretindem evaluarea gravității fenomenului din numărul denunțurilor femeilor române, înseamnă că am decis să nu intervenim. Niciuna dintre ele, în absența unor alternative de muncă și trăind într-o condiție de totală segragare fizică și socială, nu se va duce de una singură să prezinte plângere», explică Alessandra Sciurba, cercetător universitar.

Datele ASP (Azienda Sanitaria Provinciale) din Ragusa sunt înfiorătoare. Numărul întreruperilor de sarcină ale româncelor este înspăimântător. Constant de-a lungul anilor. O sută unsprezece în 2016, 119 în 2015. Reprezintă 19% din totalul provinciei. Cu mult mai mult față de italience. Și datele sunt subestimată: sunt unele care recurg la metode empirice, unele care merg în România pentru a avorta. Cifre care sunt dovada unei urgențe care nu s-a încheiat niciodată.”

Preotul Beniamino are parohia în cartierul Forcone din Vittoria. Mărturisește că s-a săturat să audă spunându-i-se «cine te pune să o faci», să audă că «româncele și-o caută».” 
El a povestit jurnaliștilor italieni despre „petrecerile agricole”. „Printre folii din plastic și deșeuri toxice au apărut neliniștitoare discoteci românești în plin câmp”, scrie L’Espresso. „Imaginile arată femei seminude și DJ improvizați care vin din Est. Apoi sunt petrecerile patronilor locali. «Se reunesc mai multe persoane, se mânâncă, se bea, se face sex», explică Beniamino. «Femeia căreia îi vine rândul trebuie să se prefacă că totul este în regulă. Multe românce sunt lucrătoare cu situații dificile în spate, deseori trebuie să-și întrețină copiii, în Italia sau în România. Însă promisiunea a zece euro în plus devine o umilință».

«Am văzut femei care într-o primă fază sunt extrem de conștiente de injustiția pe care o suferă», spune cercetătoarea Sciurba. «Este o decizie pe care o femeie nu ar trebui niciodată să fie obligată să o ia: să se anuleze pe ea însăși, pentru a oferi un viitor copiilor. Într-o a doua fază, intervine deseori un fel de adaptare la brutalitate».

«Românii sunt mulți, însă nu sunt o adevărată comunitate», explică preotul Beniamino. «Nu au puncte de referință sau locuri de întâlnire».

Chiar și sindicatul vorbește despre deteriorarea din cadrul comunității românești: «Avem semnale îngrijorătoare. Se amplifică un caporalat al locuințelor, transportului și intermedierii muncii utilizat și de mari întreprinderi», denunță Peppe Scifo de la Cgil.

Sâmbătă după-amiaza supermarket-urile se umplu de femei care vin de pe câmpuri să cumpere tot necesarul pentru o săptămână. Cu autostopul sau plătind un taximetrist improvizat, ies din izolare. Pentru câteva ore.

Și Caritas povestește despre segregarea trăită de lucrători pe câmpuri: «Trăiesc în barăci, garaje, depozite pentru unelte și vechi cuști transformate în locuințe. Acoperite cu plastic sau azbest. Prezența umană este relevată numai de sârmele pentru întins rufe sau de antenele de satelit». Sunt case puse la dispoziția lor în cadrul proprietăților agricole. Trăind acolo, se face și supraveghere nocturnă. O altă prestație de muncă cu bătaie de joc: chiria este scăzută din salariu”, dezvăluie L’Espresso.

Autoritățile române promit, dar NU FAC NIMIC 

Situația critică a româncelor din Sicilia a fost denunțată de revista italiană L’Espresso încă din 2015. Au intervenit atunci guvernele României și Italiei. Comisia pentru Drepturile Omului a Senatului a demarat o anchetă. Zece deputați au prezentat diverse interpelări parlamentare. Ȋn Italia, Prefectura a convocat Procuratura, primarii și forțele de ordine. Au urmat descinderi, întâlniri de lucru și conferințe instituționale. Toți și-au luat angajamente solemne.

Și partea română s-a agitat. Fostul premier Sorin Grindeanu a trimis-o pe Andreea Păstârnac în vizită în Sicilia, să vadă ce se poate face. Ministra s-a întâlnit cu autorități locale, cu asociații, și a tras câteva concluzii pe care le-a pus într-un raport pentru premier. Una dintre concluzii a fost că asociațiile românești din Italia trebuie să le apere pe victimele sclaviei. O altă concluzie a fost că trebuie distribuit către sclave „Ghidul lucrătorului român în Italia”.

Se mai vorbea de „necesitatea implementării unui plan concret de acțiune, asumat la nivel de administrații centrale și regionale privind intervenția autorităților specializate, române și italiene deopotrivă, pentru a supraveghea evoluția cazurilor anchetate, precum și capacitatea de reinserție a persoanelor supuse abuzurilor”.

Cine a auzit de aceste planuri? Tot ministrul pentru românii de pretutindeni vorbea de „înființarea, cât mai urgentă, a unui centru de asistență pentru persoanele aflate în dificultate, vulnerabile la abuzuri”. Nu s-a făcut nimic.

A existat și interpelarea unui deputat de diaspora, Doru Petrișor Coliu, care a atras atenția cu privire la inerția autorităților române în legătură cu situația explozivă din Sicilia. Nu s-a întâmplat nimic, scrie Gazeta Românească.